Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 12.26)

E bine să încercăm cât mai mult să păstrăm legăturile cu prietenii noştri sau legăturile cu părinţii sau cu

duhovnicii noştri, pentru că izolarea într-o astfel de afecţiune duce la pierderea oricărei speranţe.

(vezi Tristeţea)

E mai bine să-ţi cunoşti duşmanul decât prietenul. (Proverb bolivian)

E uşor să fii prieten cu cei amabili. Dar a fi prietenul celui ce se crede duşmanul tău este chintesenţa ori-

cărei religii. (Mahatma Gandhi)

Este bine să ne căutăm prieteni în rândul oamenilor virtuoşi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Este îngrozitor să nu ai un prieten căruia să-i spui cât eşti de fericit sau de trist. (Panait Istrati)

Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un

dinar? (Matei 20.13)

Iubirea este singura forţă capabilă să transforme un inamic într-un prieten. (Martin Luther King)

Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi

un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea le-

găturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura, sun-

tem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem

acest dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)

La bine nu poţi respira de prieteni, la greu rămâi doar cu Dumnezeu! (Vladimir Ghika)

„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce ştiam

despre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-ortodox,

influenţat de Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea

Olivier Clément studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său.

(Ziarul Lumina din 23.12.2014)

Linguşirea câştigă prieteni, iar adevărul stârneşte ură. (Terenţiu)

Mai fericit este cel singur când se gândeşte la moarte, decât cel care se veseleşte

cu prietenii săi. (Părintele Savatie Baştovoi)

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi

prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face

stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am

făcut cunoscute. (Ioan 15.13-15)

Mai rea invidia prietenului decât viclenia duşmanului. (Proverb italian)

Marea înţelepciune e să-ţi alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri. (Camil Petrescu)

Mi-am distrus toţi duşmanii, făcându-i prietenii mei, prin iertare. (Abraham Lincoln)

Milă fie-vă de mine, aveţi milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit! De ce

mă prigoniţi cu urgia lui Dumnezeu şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? (Iov 19.21, 22)

Moartea este un prieten, care ne şopteşte cele despre Dumnezeu. 11.13

Moartea prietenilor este începutul morţii tale. (Mihail Sadoveanu)

Nimic nu este mai amar decât otrava prieteniei false. (Emil Gârleanu)

Nu căuta plăcerea prietenilor, căci ei nu te pot ajuta când vei muri. Caută prietenia lui Hristos,

care ne ajută şi după moarte. (Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ)

Nu îmi distrug oare duşmanii când mi-i fac prieteni? (Abraham Lincoln)

Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili.

(Ernest Hemingway)

Nu ţine lângă tine prieteni care îndrăgesc mai mult masa ta decât prietenia ta. (Sfântul Vasile cel Mare)

Omul bun este prietenul a tot ce trăieşte. (Mahatma Gandhi)

Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui. (Solomon 29.5)

Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni. (Solomon 16.28)

Păzeşte-mă, Doamne, de vrăjmăşia prietenilor. (Lope de Vega)

Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc. (Ecclesiasticul 22.28)

Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale.

Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe. (Solomon 27.10)

Platon este prietenul meu, Aristotel este prietenul meu, dar cel mai bun prieten al meu este adevărul.

(Isaac Newton)

Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să

fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob 4.4)

Prieteni are cel ce ştie să şi-i facă! (Ioan Slavici)

Prietenia este umbra în înserare, ea creşte mereu până când soarele vieţii apune. (Proverb englezesc)

Prietenia este una din mângâierile vieţii. (Gala Galaction)

Prietenia îndoieşte bucuriile şi înjumătăţeşte necazurile. (Francis Bacon)

Prietenia înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci când greşeşte. (André Malraux)

Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. (Seneca)

Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au

stat. (Psalmi 37.10)

Prietenii, de dragul virtuţii, rămân veşnic lângă tine. (Sfântul Gură de Aur)

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a

doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu

oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici înco-

lo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ

umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar

Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii

înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Puţină prietenie are mai multă valoare pentru mine decât admiraţia întregii lumi. (Otto von Bismarck)

Rugăciunea nu înseamnă altceva decât să fii într-o relaţie de prietenie cu Dumnezeu. (Sfânta Tereza

de Avila)

Să mă apere Dumnezeu de prieteni; de duşmani pot să mă apăr şi singur. (Voltaire)

Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este păcătosul cel

cu două limbi. (Ecclesiasticul 6.1)

Să nu vezi în duşmanul tău decât un prieten rătăcit. (Pitagora)

Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.

(Solomon 14.20)

Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta, ca ea să te păzească de feme-

ia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. (Solomon 7.4, 5)

Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.

(Solomon 18.24)

Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a întors

îndoit tot ce avusese mai înainte. (Iov 42.10)

Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor:

Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea

şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)

Taie prieteşugul celor mulţi, ca să nu se ridice război asupra minţii tale şi va tulbura chipul liniştii.

(Avva Dula)

Un om cumpătat nu se împrieteneşte cu un beţiv. (Samuel Smiles)

Un prieten de interes este mai primejdios decât un vrăjmaş. (Constantin Alexandru Rosetti)

Un prieten, când e un om, întrece şi pe-un frate. (Homer)

Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi este urât săracul. Pe bogat, când se clatină, îl reazimă

prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de prietenii săi. (Ecclesiasticul 13.23, 24)

Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o

coastă mănoasă. El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Ridicat-a în mijlocul

ei un turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă. (Isaia 5.1, 2)

Zâmbeşte şi vei avea prieteni. Încruntă-te şi vei avea riduri. (George Eliot)

Prigoana/ Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale.

Iar ei, văzându-l, se vor tulbura cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea mântuirii dreptului. Ei

vor zice, căindu-se în inima lor şi gemând întru strâmtorarea duhului lor: "Acesta este pe care-l aveam

altădată de batjocură şi ţinta ocărilor noastre. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.1-3)

Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. (Romani 12.14)

Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit

Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine

n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este

cu mine. (I Corinteni 15.9, 10)

Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? (Psalmi 118.84)

Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, dar n-au ră-

dăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt,

îndată se smintesc. (Marcu 4.16, 17)

Dacă ai minte, ascultă aceasta, pleacă urechea la cuvintele mele. Unul care prigoneşte dreptatea ar putea

oare să domnească? Şi vei osândi tu pe Cel mare şi drept? (Iov 34.16, 17)

De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigo-

nească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână

să o aşeze. (Psalmi 7.4, 5)

Despre prigoana din năuntrul omului, Cuviosul Clement Alexandrinul spunea: Această prigoană por-

neşte în fiecare om din sufletul lui, când sufletul îi este stricat de pofte fără de Dumnezeu, de tot felul de

plăceri, de nădejdi deşarte, de visuri pline de stricăciune. Când sufletul doreşte tot mai mult, când este

tulburat şi arde de dragoste sălbatică, când este înţepat până la sânge, ca de ţepuşi, ca de tăuni, de pa-

timile care sunt în el şi-l împing spre strădanii nebuneşti, făcându-l să-şi piardă nădejdea în viaţa veşni-

că şi să dispreţuiască pe Dumnezeu. Această prigoană, mai grea şi mai cumplită, pornită din năuntrul

omului, este necontenit împreună cu el, iar cel prigonit nu poate scăpa de ea, poartă în el

pretutindeni duşmani.

Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbă-

veşte, ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă

mântuiască. (Psalmi 7.1, 2)

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. (Matei 5.10)

Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind

din pricina Mea. (Matei 5.11)

În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.

(Psalmi 30.15)

În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi;

doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui

Iisus să se arate în trupul nostru. (II Corinteni 4.8-10)

Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine; apucă arma

şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune

sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!" (Psalmi 34.1-3)

Milă fie-vă de mine, aveţi milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit! De ce mă

prigoniţi cu urgia lui Dumnezeu şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? (Iov 19.21, 22)

Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie oameni nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta cre-

dinţă? (Sfântul Mare Mucenic Artemie a adresat aceste cuvinte împăratului Iulian Apostatul, care porni-

se o mare prigoană împotriva creştinilior, prefăcându-se bisericile în temple păgâneşti şi omorându-se

mulţime mare de creştini. Artemie era mare dregător împărătesc şi comandant militar la Alexandria, încă

din vremea împăratului Constantin cel Mare, cu care era prieten. Din porunca împărtatului a fost scos

din dregătorie, torturat şi apoi decapitat, la anul 362. Moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie au fost

aduse la Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei, în anul 2013, cu ocazia hramului Sfântului Dimitrie cel Nou.)

Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"

(Psalmi 34.3)

Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.

(I Corinteni 4.12)

Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti,

Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul

în ţepuşă. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis:

Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. (Faptele Apostolilor 9.4-6)

Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea

duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul

rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine.

(Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)

Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca

morţii cei din veacuri. (Psalmi 142.3)

Prilej/ Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi

eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca

să-L dea în mâinile lor. (Matei 26.14-16)

Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfigurare chiar a ur-

mării păcatului, care este boala, într-un instrument de curăţire de patimi şi de înţelegere a lui Dumnezeu.

Răbdarea şi încrederea în Dumnezeu pot fi calea către unirea cu Acesta. (Amma Sincletica)

Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi

unul altuia prin iubire. (Galateni 5.13)

Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi.

(Romani 1.10)

Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire

sau de sminteală. (Romani 14.13)

Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai credinţa reli-

gioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi istoric francez contempo-

ran cu Napoleon Bonaparte)

Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să

dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepţi-

lor sunt pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)

Ispita e prilej de cercetare. (Părintele Teofil Pârâian)

Iubesc muzica cu patimă. Muzica e pentru mine un prilej de inspiraţie, dar câteodată un motiv de durere.

(Gala Galaction)

Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi. (Solomon 13.10)

Meditaţia este înţelegerea întregii structuri a “eului”, a sinelui, prilej de a vedea dacă este cu putinţă să fii to-

talmente liber de eu şi să nu cauţi vreun supra-eu. Supra-eul este eul. (Krishnamurti, filosof indian)

Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da şi puterea pentru biruinţă.

(Sfântul Tihon din Zadonsk)

Postul este şi el astfel, nu un prilej de tristeţe, ci de bucuria împărtăşirii aceleiaşi vieţi în Hristos. 5.8

Şi sculându-se, s-a împodobit cu veşmintele ei şi cu tot felul de podoabe femeieşti, iar roaba ei s-a dus înainte

şi i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuinţa ei zilnică, ca să se

poată întinde pe ea ca să mănânce. Şi Iudita a intrat şi s-a aşezat. Şi inima lui Olofern a fost cu totul răpită

şi mintea lui tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Şi din ziua în care o văzuse, el căuta

prilejul s-o ademenească. (Iudita 12.15, 16)

Primejdia/ Acedia, o stare păcătoasă şi destul de primejdioasă pentru om. 12.6

Când nu poţi ocoli primejdia, nu-ţi rămâne decât s-o înfrunţi curajos. (Friedrich Rückert)

Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să

ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei

apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul

Bartolomeu Anania)

Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui îşi păzeşte sufletul lui de primejdie. (Solomon 21.23)

Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat şi numele Domnului

am chemat: "O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!" (Psalmi 114.3, 4)

Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi

erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El,

sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este cre-

dinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porun-

ceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă? (Luca 8.23-25)

De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gân-

durile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit

Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o

dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în

largul mării. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la

neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe

mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; în osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame

şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. (II Corinteni 11.24- 27)

Demonul i-a strecurat cu uşurinţă, din ce în ce mai des, tot felul de gânduri primejdioase. 8.19

Dintre toate fiarele sălbatice, cea mai primejdioasă este bârfitorul, iar printre cele domestice e linguşi-

torul. (Diogene din Sinope)

El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării. Se urcau până la ceruri şi se coborau până

în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată

priceperea lor a pierit. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit Şi i-a

poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Dom-

nul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei. (Palmi 106.25-30)

Este foarte primejdios să ai de-a face cu oameni deznădăjduiţi. (Walter Scott)

Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul,

arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)

Este primejdioasă şi vrednică de compătimire, starea creştinului care nu se poate ruga. 3.6

Ispitelor şi primejdiilor morale nu li se rezistă cu cunoştinte şi cu teorii ştiinţifice, ci li se rezistă cu curajul

credinţei. 9.23

Încrederea nesocotită în dumnezeiasca milostivire este şi mai primejdioasă. 9.21

Întoarceţi-vă cu mintea şi inima voastră spre cer şi nu veţi fi prinşi de diavol. Pasărea, cu cât zboară mai

sus, cu atât este mai ferită de primejdii. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Nu e de osândit înjosirea care apără de o primejdie. (Publilius Syrus)

O eroare este cu atât mai primejdioasă, cu cât conţine mai mult adevăr. (Henri Frederic Amiel)

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a

doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu

oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici înco-

lo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ

umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar

Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii

înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Tăcerea este o virtute a femeilor şi o onoare lipsită de primejdii pentru tineri, iar cuvântul unui bătrân este

un bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Un prieten de interes este mai primejdios decât un vrăjmaş. (Constantin Alexandru Rosetti)

Primirea rugăciunii. 8.6

Primirea/ A fost întrebat avva Mios de un ostaş dacă primeşte Dumnezeu pocăinţa. – Spune-mi, iubitule, de ţi se

va rupe haina, o lepezi afară? – Nu, ci o cos şi o port. – Deci, dar, dacă îţi este milă de haină,

lui Dumnezeu nu-I va fi milă de zidirea Sa?

Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăcerea

aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea conştiinţei,

cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ca să înlături mândria, trebuie să te rogi cu lacrimi, să nu dispreţuieşti pe nimeni şi să primeşti necazurile

cele fără de voie. (Sfântul Talasie Libianul)

Care om, îndestulat cu hrană îmbelşugată şi trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har

duhovnicesc? (Sfântul Vasile cel Mare)

Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vân-

dut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge

pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest

pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre

pomenirea Mea. (I Corinteni 11.23-25)

Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului şi al învăţăturii, spre a fi de folos semenilor săi, dar nu

se foloseşte de el, pierde darul; şi dimpotrivă, cel ce se sârguieşte să fie de folos semenilor cu darul

acesta, capătă şi mai mult dar, după cum celălalt pierde şi ce a primit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugăciu-

nea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.