Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul tic
Fişa suport 1.2 Identificarea operaţiilor mentenanţei hardware
Yüklə 0,56 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Fişa suport 1.3 Identificarea procedurilor mentenanţei software
- Fişa suport 1.4 Prezentarea beneficiilor mentenanței
Fişa suport 1.2 Identificarea operaţiilor mentenanţei hardwareCe?  Proceduri de dezasamblare şi de curăţare. Pentru a curăţa corect sistemul, trebuie ca acesta să fie dezasamblat, cel puţin parţial. Se poate merge mult mai departe desfăcând şi placa de bază. Îndepărtarea plăcii de bază are ca rezultat cel mai bun acces la toate zonele sistemului dar, în scopul de a economisi timp, probabil că se va dezasambla sistemul numai până la nivelul la care placa de bază este complet vizibilă. Pentru acest lucru, se înlătură toate plăcile de extensie şi unităţile de disc din sistem.
Procedura completă pentru dezasamblarea şi reasamblarea sistemului este arătată în Fişa 3.4. Deşi se pot curăţa capetele de citire de la sistemele optice de stocare cu ajutorul unui disc de curăţare, fără a desface carcasa sistemului, probabil că se va curăţa mult mai bine prin dezasamblarea acesteia. Pe lângă capetele unităţilor ar trebui să se cureţe şi să se lubrifieze şi mecanismul de deschidere, precum şi plăcile logice şi conectoarele unităţii. Această procedură necesită de obicei scoaterea unităţii.
În continuare, se efectuează aceleaşi operaţii cu unităţile de hard disc: se curăţa plăcile logice şi conectoarele. Pentru a face acest lucru, trebuie să se demonteze hard discul din sistem. Mai întâi însă, ca o măsură de precauţie, se efectuează o copie de siguranţă.  Unelte pentru dezasamblare şi curăţare. Curăţarea corectă a sistemului şi a tuturor plăcilor din interior necesită câteva materiale şi unelte (Fig.1.2.1). Pe lângă uneltele necesare dezasamblării sistemului, ar trebui să dispuneţi şi de următoarele articole:
Fig. 1.2.1 Trusă pentru mentenanţa hardware. Este o trusa completă de unelte şi accesorii pentru întreţinerea sistemelor de calcul în unităţile service. 
Articole opţionale:
Aceste unelte simple şi aceste soluţii chimice de curăţare vă vor permite să efectuaţi majoritatea operaţiilor de întreţinere preventivă. Substanţe chimice. Substanţele chimice pot fi folosite ca ajutor la curăţare, depanare şi chiar la repararea unui sistem. Puteţi folosi diverse tipuri de soluţii de curăţare pentru calculatoare şi subansambluri electronice. Majoritatea se încadrează în următoarele categorii:
Substanţe de curăţare standard. Pentru majoritatea operaţiilor de bază – curăţarea componentelor, a conectoarelor şi a contactelor electrice – una dintre cele mai utile substanţe chimice este tricloretanul. Această substanţă care curăţă foarte eficient a fost utilizată la un moment dat la curăţarea contactelor şi a componentelor electrice, deoarece nu deteriorează materialele plastice şi cablajele. De fapt, tricloretanul ar putea fi foarte util pentru curăţarea petelor de pe carcase şi de pe tastatură. Din păcate, tricloretanul este încadrat acum în gama solvenţilor cloruraţi, împreună cu substanţele CFC (fluoroclorurile de carbon), precum freonul, dar companiile furnizoare de substanţe chimice pentru electronică oferă câţiva înlocuitori.
Există soluţii alternative de curăţare, într-o varietate de tipuri şi de configuraţii. Se pot folosi alcool izopropilic pur, acetonă, freon, tricloretan sau multe alte substanţe chimice. Majoritatea producătorilor de plăci şi unele ateliere de service se orientează spre substanţele chimice care nu distrug ozonul, care respectă reglementările legale şi regulile de protecţia mediului. De curând, în industrie au devenit populare substanţe de curăţare biodegradabile, descrise ca „substanţe de curăţare pe bază de acid citric", iar acestea sunt, de multe ori, mai economice şi mai eficiente pentru curăţarea contactelor şi a plăcilor. Aceste substanţe de curăţare sunt în general cunoscute sub numele d-limonene sau citrus terpenes şi derivă din coaja de portocală, ceea ce le dă un puternic (dar plăcut) parfum citric. Un alt tip de substanţă provine din mugurii de brad şi este cunoscută sub numele a-pinene.  Va trebui totuşi să se manifeste grijă când se folosesc aceste substanţe de curăţare, deoarece pot cauza bombarea anumitor materiale plastice, mai ales a cauciucului siliconic şi a PVC-ului.
Substanţe pentru curăţarea / lubrifierea contactelor. Aceste substanţe chimice sunt similare celor de curăţare standard, dar includ şi o componentă pentru lubrifiere. Aceasta reduce forţa necesară la conectarea şi deconectarea cablurilor şi a conectoarelor, reducând solicitările asupra dispozitivelor. Stratul lubrifiant acţionează şi ca o protecţie conductivă, care izolează contactele de coroziune. Aceste substanţe chimice pot prelungi semnificativ viaţa unui sistem, prin prevenirea apariţiei contactelor imperfecte.
Aceste substanţe, care se aplică pe contactele electrice, îmbunătăţesc mult conexiunea şi lubrifiază punctul de contact. Unele substanţe includ un semiconductor polimeric lichid; el se comportă ca un metal lichid, conducând electricitatea în prezenţa unui curent electric. Substanţa umple şi spaţiile cu aer dintre suprafeţele cuplate pentru două componente care sunt în contact, mărind suprafaţa de contact şi eliminând oxigenul şi alte particule care pot coroda punctul de contact. Substanţele ce includ semiconductor polimeric sunt eficiente mai ales pentru conectoarele sloturilor de I/O, pentru conectoarele de margine şi cu pini ale plăcilor adaptoare, pentru conectoarele unităţilor de disc, pentru conectoarele sursei de alimentare şi, practic, pentru orice conector din PC. Pe lângă faptul că îmbunătăţesc contactul şi previn corodarea, substanţele lubrifiază contactele, uşurând inserarea şi extragerea conectoarelor. Spray-uri cu aer comprimat. Ca un ajutor la curăţarea unui sistem, se foloseşte, de multe ori, aerul comprimat (Fig. 1.2.2). Se va folosi aerul comprimat prin suflare spre a îndepărta praful şi murdăria dintr-un sistem sau de pe o componentă. Iniţial, aceste metode foloseau substanţe CFC (clorofluorcarbon) ca freonul, în timp ce metodele moderne folosesc substanţe HFC (hidrofluorcarbon, precum difloretanul) sau bioxid \ de carbon, nici una nedistrugând stratul de ozon. Trebuie acordată atenţie când se folosesc aceste dispozitive, deoarece unele dintre ele pot genera sarcini electrice atunci când gazul comprimat iese prin duze. Trebuie ca produsul să fie aprobat pentru curăţarea echipamentelor de tehnică de calcul şi, ca pe o măsură de precauţie, purtatul unei benzi de împământare. Tipul de butelii cu aer comprimat utilizate la curăţarea echipamentelor foto poate, uneori, să difere de cel folosit la curăţarea componentelor de calculator, sensibile la electricitatea statică.
Fig. 1.2.2 Utilizarea aerului comprimat pentru curăţarea prafului. Spray-ul cu aer comprimat este folosit pentru curăţarea prafului acumulat de ventilator. 
 Când se folosesc aceste produse cu aer comprimat, se ţine butelia cu capul în sus, astfel încât prin duză să iasă numai gaz. Dacă se răstoarnă butelia, substanţa brută din interior va curge ca un lichid rece, care nu numai că nu este util, dar poate deteriora sau decolora materialele plastice. Gazul comprimat trebuie folosit numai asupra echipamentelor care nu sunt alimentate, pentru a reduce riscul deteriorării prin scurtcircuit.
Relativ apropiate de produsele cu aer comprimat sunt sprayurile cu substanţe care îngheaţă. Aceste sprayuri sunt folosite la răcirea rapidă a unei componente suspectate de a fi defectă, ceea ce, adesea, o readuce temporar la funcţionarea normală. Aceste substanţe nu sunt utilizate la repararea unui dispozitiv, ci pentru a obţine confirmarea găsirii componentei defecte. Adeseori, defectarea unei componente este legată de încălzire, iar răcirea o face să revină temporar la funcţionarea normală. Dacă circuitul începe să funcţioneze corect, dispozitivul pe care l-aţi răcit este cel suspect.
Aspiratoare. Utilizarea aspiratorului nu este recomandată pentru aspirarea prafului din zone ce conţin componente electronice sau componente sensibile la acţiuni mecanice. Unii tehnicieni preferă să folosească aspiratorul în locul buteliilor cu gaz comprimat, atunci când curăţă un sistem (Fig. 1.2.3). Aerul comprimat este, de obicei, mai bun pentru curăţarea unor zone mici. Un aspirator este mai util pentru curăţarea unui sistem plin cu praf şi cu murdărie. Se poate folosi la absorbirea prafului şi murdăriei în loc ca aceasta să fie împrăştiată în jurul altor componente, aşa cum se întâmplă în cazul aerului comprimat. Pentru service-ul la beneficiar, butelia cu aer comprimat este mai uşor de cărat într-o trusă de scule decât un aspirator mic. Pentru curăţarea sistemelor se folosesc obligatoriu aspiratoare foarte mici cum ar fi cele auto întrucât acestea prin fluxul de aer redus nu afectează componentele sensibile din punct de vedere mecanic. Ele sunt uşor de transportat şi pot servi ca o soluţie alternativă la buteliile cu aer comprimat.
Fig. 1.2.3 Utilizarea aspiratorului pentru curăţarea prafului. Peria ataşată aspiratorului desprinde şi absoarbe praful acumulat de ventilator. 
Unele aspiratoare speciale au fost concepute pentru a fi utilizate pe sau în apropierea componentelor electronice; ele sunt proiectate să minimizeze, la utilizare, descărcările electrostatice. Dacă se foloseşte un aspirator obişnuit, şi nu unul special conceput cu protecţie ESD, ar trebui luate măsuri de precauţie, cum ar fi să purtarea de brăţări de împământare. De asemenea, dacă aspiratorul are vârful metalic, trebuie acordată atenţie să nu se atingă cu el plăcile sau componentele care se curăţă.
Perii şi tampoane. Pentru a curăţa praful şi murdăria din interiorul unui PC, înainte de a sufla cu aer comprimat să se folosească un aspirator, se poate folosi o pensulă mică de pictură, de machiaj sau fotografică (Fig. 1.2.4). Atenţie, însă, la electricitatea statică. În majoritatea cazurilor, nu ar trebui atinse cu peria cablajul imprimat, ci numai interiorul carcasei şi unele subansambluri ca palele ventilatorului, orificiile pentru aer şi tastaturile. Daca se perie plăcile cu circuite sau în apropierea lor, se va purta o brăţară de împământare şi se perie încet şi uşor, pentru a împiedica apariţia descărcărilor electrostatice.
Fig. 1.2.4 Pensulă pentru curăţare. Este folosită pentru a desprinde praful de pe un radiator. 
Se utilizează tampoane de curăţare pentru a şterge contactele electrice şi conectoarele, capetele unităţilor de disc şi alte suprafeţe sensibile. Tampoanele de curăţare ar trebui să fie realizate din spumă sau dintr-o piele sintetică de căprioară, care nu lasă scame sau praf. Din păcate, tampoanele de curăţare cu spumă sau cu piele sintetică sunt mult mai scumpe decât cele obişnuite, cu bumbac. Nu se folosesc tampoanele de curăţare din bumbac, deoarece ele lasă scame pe aproape orice ating. Fibrele de bumbac sunt conductive în unele situaţii şi pot rămâne pe capetele unităţilor, ceea ce duce la zgârierea discurilor. Tampoanele de curăţare cu spumă sau cu piele de căprioară pot fi achiziţionate din majoritatea magazinelor de componente electronice.
Unele firme comercializează şerveţele umede de curăţare, îmbibate cu o soluţie de curăţare şi de lubrifiere a contactelor (Fig. 1.2.5). Aceste şerveţele se pot folosi în siguranţă la curăţarea unui conductor sau a unui contact, fără teama de a deteriora ceva prin ESD sau abraziunea stratului de contact.
Fig. 1.2.5 Şerveţel pentru curăţarea contactelor. Contactele vor fi curăţate şi lubrifiate datorită soluţiei cu care este îmbibat şerveţelul. 
Lubrifianţi siliconici. Pentru a lubrifia mecanismele de deschidere a unităţilor optice sau alte părţi ale sistemului care necesită o lubrifiere curată, fără grăsimi, se poate folosi un lubrifiant siliconic, de exemplu WD40. Alte elemente pe care se pot lubrifia sunt şinele de ghidare a capului unităţii de disc sau chiar ghidajele capului de imprimare, pentru a asigura funcţionarea uniformă. Utilizarea siliconului în locul uleiurilor convenţionale este importantă, deoarece el nu se lipeşte şi nu colectează praful şi murdăria.
Se va folosi întotdeauna siliconul cu moderaţie. Nu se pulverizează oriunde în apropierea echipamentului, deoarece are tendinţa de a migra, ajungând acolo unde nu trebuie (de exemplu pe capetele unităţilor). Mai bine se aplică puţin silicon pe o periuţă sau pe un tampon cu spumă şi se întinde pe componentele care au nevoie de acesta. Pentru a lubrifia ghidajele metalice ale capului de imprimare al unei imprimante, se poate folosi o baghetă de curăţare îmbibată în silicon.
Obţinerea uneltelor şi accesoriilor necesare. Majoritatea substanţelor şi uneltelor de curăţare prezentate se pot obţine de la un depozit cu echipamente electronice sau chiar de la magazinele specializate în electronică. Cunoscând firmele care le comercializează, un laborator de mentenanţă a echipamentelor de calcul, poate fi echipat pentru majoritatea operaţiilor de întreţinere preventivă.
Îndepărtarea prafului. Praful este principalul duşman al sistemelor de calcul. Praful blochează circulaţia aerului, determinând sistemul să ruleze la temperaturi mai mari şi mai puţin fiabil. Praful acţionează în calitate de izolator termic, care duce la supraîncălzirea componentelor şi, prin urmare, scurtează viaţa acestora. Praful determină ventilatoarele la o turaţie mai mare pentru că vor încerca să păstreze sistemul rece. Praful depus în conectori în felul său, sporeşte rezistenţa electrică de contact şi reduce fiabilitatea. Praful corodează suprafeţe de contact şi în consecinţă apar pene de contact.
Calculatoarele devin prăfuite din cauze naturale ca o parte a rulării. Ventilatoarele atrag praf, păr de animale, precum şi alţi contaminanţi, şi îi transportă în interiorul calculatorului fixându-se pe suprafeţe. Chiar şi în camere curate un calculator va deveni după o anumită perioadă prăfuit în interior. Gravitatea problemei depinde de mediul înconjurător. Mediile industriale sunt de multe ori poluate cu praf, atât de mult, astfel încât PC-urile standard sunt inutilizabile. În exemplul tipic de utilizare acasă şi la birou situaţia e mult mai bună, dar rezultatul în timp e totuşi surprinzător de rău. Animale de companie, mochetele, ţigările, gazul sau petrolul folosit la încălzire vor contribui la stratul de praf din sistemele de calcul.
Săptămânal o rutină de aspirare în exterior ajută, dar nu este suficientă. În Fig. 1.2.6 se arată un panoul spate I / O de la un PC, care a fost lăsat să ruleze 24 de ore pe zi, timp de 6 luni într-un caz tipic într-un birou. (De remarcat faptul că în birou s-a aspirat zilnic praful dar nu s-a intervenit asupra curăţării directe a PC-ului). Se observă că portul LPT din partea dreaptă sus este umplut cu praf, la fel cum sunt şi porturile USB din stânga.
Fig. 1.2.6 Panoul spate plin de praf. Acest panou nu a fost curăţat de praf timp de 6 luni cu toate ca în încăperea în care se afla s-a curăţat săptămânal. 
În Fig. 1.2.7 se arată panoul frontal de la un calculator care a funcţionat în aceleaşi condiţii arătate mai sus. Fig. 1.2.7 Panoul faţă plin de praf. Acest panou nu a fost curăţat de praf timp de 6 luni cu toate ca în încăperea în care se afla s-a curăţat săptămânal. 
O altă problemă legată de praf constă în faptul că, s-a observat că sistemele aşezate la înălţime sunt, în general, mult mai curate decât cele ţinute la nivelul solului. Detaşând capacul lateral de la carcasă se evidenţiază filtrul de aer care este prezentat în Fig. 1.2.8.
Fig. 1.2.8 Filtrul de aer din interiorul calculatorului. Acesta protejează interiorul calculatorului colectând-ul. Periodic trebuie înlăturat praful colectat de filtru. 
La prima vedere, nu pare prea rău. Există unele acumulări de praf, dar apare parţial ca un filtru curat. Asta pentru că praful a fost acumulat pe filtrul de praf atât de mult că, încât atunci când am scos panoul lateral praful a căzut jos , parţial vizibil în partea de jos a figurii 1.2.8.
 Mentenanţa pasivă. Întreţinerea preventivă pasivă înseamnă a avea grijă de un sistem, asigurându-i cel mai bun mediu posibil – atât fizic, cât şi electric. Problemele fizice reprezintă condiţii ca temperatura mediului, solicitările termice datorate pornirii şi întreruperii alimentării cu energie, praful şi contaminarea cu fum, şocurile şi vibraţiile. Problemele electrice sunt legate de descărcările electrostatice, zgomotul pe linia de alimentare şi interferenţa radio.
Destul de neplăcut, unul dintre cele mai pierdute din vedere aspecte ale întreţinerii preventive a sistemelor de calcul este protejarea hardware-ului – şi investiţia financiară semnificativă pe care el o reprezintă – faţă de atacul mediului. Sistemele de calcul nu sunt sensibile şi, în general, se simt bine într-un mediu în care şi oamenii se simt bine. De aceea au loc multe căderi de sistem. Înainte să se configureze un calculator nou, trebuie pregătit un loc potrivit, fără factori de poluare ca fumul sau alţi poluanţi.
Nu se va plasa sistemul în faţa unei ferestre; sistemele de calcul nu ar trebui să fie expuse la radiaţiile solare directe sau la variaţiile de temperatură. Temperatura ambiantă ar trebui să fie cât mai constantă. Energia ar trebui furnizată prin intermediul prizelor de perete cu împământare şi ar trebui să fie stabilă, fără zgomot electric şi interferenţe. Sistemul de calcul trebuie situat departe de emiţătoarele radio sau de alte surse de energie de radiofrecvenţă. Principalii factori fizici ce afectează funcţionarea calculatoarelor sunt:
Dilatarea şi contractarea termică – datorate schimbărilor de temperatură ambiantă aduc solicitări asupra unui sistem de calcul. De aceea, menţinerea unei temperaturi relativ constante în birou sau în cameră este importantă pentru funcţionarea cu succes a sistemului de calcul.
Variaţiile mari de temperatură pot conduce la probleme grave. De exemplu, s-ar putea să aveţi de-a face cu o alunecare excesivă a circuitelor din socluri. Dacă apar variaţii extreme într-o perioadă scurtă de timp, traseele de pe plăcile cu circuit imprimat se pot întrerupe, conexiunile realizate prin lipituri se pot desface, iar contactele din sistem pot suferi un proces accentuat de corodare. Componente precum cipurile pot fi şi ele deteriorate, cauzând alte probleme. Variaţiile de temperatură pot genera dezastre şi în ceea ce priveşte hard-discurile. Scrierea pe un disc la diferite temperaturi ambiante poate face ca, pe unele unităţi, datele să fie scrise în alte poziţii relativ la centrele pistelor. Ulterior, acest lucru conduce la probleme de citire şi de scriere.
Pentru a vă asigura că sistemul funcţionează la o temperatură ambiantă corectă, mai întâi va trebui să aflaţi care este gama lui de temperaturi de funcţionare. Majoritatea producătorilor furnizează date despre temperatura corectă de funcţionare pentru sistemele lor. Pot fi disponibile două specificaţii de temperatură, una care indică temperaturile permise în timpul funcţionării şi o alta care indică temperaturile permise când sistemul nu funcţionează.
Majoritatea birourilor asigură o temperatură stabilă în care calculatoarele vor funcţiona fără probleme, dar unele nu o fac. Se va acorda atenţie locului în care se plasează echipamentul. Totuşi, cele mai largi variaţii de temperatură cu care se întâlneşte un sistem sunt cele care apar în timpul perioadei de încălzire imediat următoare pornirii calculatorului. Alimentarea unui sistem rece îl supune la cele mai semnificative variaţii posibile ale temperaturii interne.
Locul în care problemele apar cu cea mai mare probabilitate imediat după pornire este sursa de alimentare. Curentul de pornire absorbit de sistem în timpul primelor secunde de funcţionare este foarte mare în comparaţie cu curentul absorbit în regim de funcţionare normală. Deoarece curentul trebuie să vină de la sursa de alimentare, aceasta este extrem de încărcată în primele secunde de funcţionare, mai ales dacă trebuiesc pornite mai multe unităţi de disc. Motoarele au un curent de pornire foarte mare. Această solicitare supraîncarcă de obicei un circuit sau o componentă din sursă şi o face să se ardă sau să explodeze. Pentru a permite echipamentului să aibă cea mai lungă viaţă posibilă, încercaţi să menţineţi relativ constantă temperatura componentelor şi limitaţi numărul de porniri ale sursei de alimentare. Singura modalitate de a realiza acest lucru este de a lăsa sistemul pornit. Electricitatea statică. Electricitatea statică sau descărcarea electrostatică (ESD) poate cauza numeroase probleme într-un sistem. Acestea apar, de obicei, în timpul iernii, atunci când umiditatea este scăzută sau în mediile extrem de uscate, unde umiditatea este scăzută tot timpul anului. În astfel de cazuri, pentru a vă proteja PC-ul s-ar putea să fie nevoie de măsuri de precauţie suplimentare.
Descărcările electrostatice din exteriorul saşiului unui sistem sunt arareori o sursă de probleme permanente pentru interiorul sistemului. De obicei, cel mai grav efect al unei descărcări electrostatice asupra carcasei, a tastaturii sau chiar a unui loc din apropierea calculatorului este o eroare de paritate sau o blocare de sistem. Majoritatea problemelor de sensibilitate la electricitatea statică sunt cauzate de împământarea incorectă a sursei sistemului. Ori de câte se deschide o unitate de sistem sau se manevrează circuite extrase dintr-un sistem, trebuie atenţie mărită la electricitatea statică. Se poate deteriora definitiv o componentă printr-o descărcare electrostatică, dacă descărcarea nu este direcţionată către pământ
Un mod uşor de prevenire a problemelor legate de electricitatea statică este existenţa unui circuit de împământare bun, factor important pentru echipamentele de calcul. O altă măsură este folosirea unui covoraş antistatic împământat, sub calculator. Zgomotul pe linia de alimentare. Pentru a funcţiona corect, un calculator are nevoie de o sursă stabilă de alimentare curată, fără zgomot. Totuşi, în unele instalaţii, reţeaua electrică alimentează sistemul, dar şi echipamente de forţă, iar variaţiile de tensiune care apar la pornirea şi oprirea acestor echipamente pot cauza probleme calculatorului. Deşi aceste vârfuri de tensiune sunt rare, ele pot fi dăunătoare. Chiar şi un circuit electric dedicat, utilizat numai de un singur calculator, poate avea parte de vârfuri de tensiune şi semnale tranzitorii, în funcţie de calitatea energiei furnizate clădirii sau circuitului.
Dacă este posibil, calculatorul ar trebui să se găsească pe propriul său circuit de alimentare, cu propriul său întrerupător de reţea. Această izolare nu garantează lipsa interferenţelor, dar ajută Este obligatorie utilizarea unui circuit cu trei conductoare, dar uneori se înlocuiesc fişele cu împământare (Schuko) cu fişe pentru prizele cu două conductoare (fără împământare). Această variantă nu este recomandată; împământarea îşi are rostul ei.
Instalaţiile de aer condiţionat, filtrele de cafea, copiatoarele, imprimantele laser, încălzitoarele, aspiratoarele şi uneltele de putere sunt unele dintre cele mai periculoase echipamente care afectează sursa de alimentare a unui PC. Oricare dintre aceste aparate poate consuma un curent foarte mare şi poate genera haos într-un calculator conectat la acelaşi circuit electric. Interferenţa radio . Interferenţa radio (RFI) este uşor de trecut cu vederea ca factor generator de probleme. Interferenţa este cauzată de orice sursă de transmisiuni radio, aflată în apropierea calculatorului. Existenţa, în apropierea clădirii în care se află tehnică de calcul, a unei staţii radio de 50.000 W reprezintă o modalitate sigură de a avea probleme. RFI, dar şi emiţătoarele de putere mai mică pot cauza probleme. Soluţii la problemele RFI sunt mai dificil de dat, deoarece fiecare caz trebuie tratat diferit. Uneori simpla mutare a sistemului elimină problema, deoarece semnalele radio pot fi direcţionale. Alteori va trebui investit în cabluri special ecranate pentru dispozitivele externe, cum ar fi tastatura şi monitorul.
Cea mai bună modalitate, dacă nu şi cea mai uşoară, de a elimina o problemă RFI este să se pornească de la sursă. Este improbabil că se va putea determina oprirea staţiei radio dar, uneori, un filtru care suprimă emisiile false rezolva problema. Din păcate, problemele persistă uneori până când emiţătorul este oprit sau mutat la o distanţă oarecare faţă de calculatorul afectat.
Unde ? Sala de curs, atelier de reparaţii sau agent economic Cu ce? Prezentări multimedia, fişe tehnice, filme despre întreţinerea calculatoarelor, sisteme de calcul, ustensile şi echipamente de întreţinere. Cum? Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe iar pentru activităţi practice individual. Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, prezintă unelte, soluţii şi echipamente . Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a acţiunilor pentru întreţinerea hardware a echipamentelor de calcul. Studiu de caz, problematizarea, activitate practică – cadrul didactic prezintă sisteme de calcul aflate în stare de funcţionare în laborator care sunt supuse mediului de lucru, apoi arată modalităţile de curăţare şi protecţie ale componentelor.
Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu ustensile pentru întreţinerea preventivă, soluţii şi echipamente de calcul supuse funcţionarii o perioada de timp. Ar fi de preferat ca în laborator sau atelier să existe mai multe truse de mentenanţă şi soluţii de curăţare. Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente nu au fost curăţate şi nu se află în stare de funcţionare, urmărindu-se demontarea şi eliminarea prafului, mizeriei din ele.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte definirea şi clasificarea proceselor de întreţinere hardware.
Fixarea cunoştinţelor poate fi realizată prin completarea de către cadru didactic sau maistru instructor a următorului tabel:
Probe orale şi practice
Fişa suport 1.3 Identificarea procedurilor mentenanţei softwareCe? Obiectivele preventive de întreţinere sunt de a reduce riscul de erori de hardware şi software, prelungirea duratei de viaţă a sistemului, minimizarea erorilor cauzate de un sistem învechit, de drivere şi alte probleme software, să asigure sistemului protecţia împotriva viruşilor şi a altor atacuri precum şi pentru a preveni pierderea datelor. O bună conduită pentru întreţinere preventivă software include realizarea unei copii de rezervă, măsuri pentru a asigura sistemul împotriva exploatării defectuoase, măsuri periodice de întreţinere hardware şi software, precum şi măsuri pentru a menţine sistemul în general curat.
În următoarea secţiune se va schiţa un program de întreţinere de bază de prevenire în care se poată utiliza ca bază pentru elaborarea unui program care se potriveşte fiecărui sistem de calcul şi nevoilor acestuia.
Procedurile de întreţinere preventivă a componentei software sunt: efectuarea periodică a copiilor de siguranţă a datelor şi a zonelor critice de pe disc, cum ar fi sectoarele de încărcare, tabelele de alocare a fişierelor (FAT) şi structurile de directoare. De asemenea, defragmentarea hard-discurilor ar trebui efectuată cel puţin o dată pe lună, pentru a menţine eficienţa şi viteza discului.
Mai jos, se regăseşte un exemplu de listă de întreţinere săptămânală a informaţiilor de pe disc:
Crearea copiei de siguranţă a sistemului. Menţinerea unui bun set de copii de rezervă este o parte a întreţinerii preventive. Această operaţiune poate fi efectuată pe căi hardware sau pe căi software.
Din punct de vedere hardware scăderea preţului la dispozitive de stocare, în primul rând la hard-discuri montate în suport RAID 1 a impus ideea în multe cazuri ca siguranţa datelor depinde exclusiv de o structura RAID 1 pentru a proteja datele. A fost o idee foarte rea. RAID 1 protejează doar împotriva unui eşec al hard-discului, care este un mod parţial de protecţie, în cel mai bun caz.
RAID 1 nu face nimic pentru a proteja împotriva:
Pentru a proteja împotriva acelor şi a altor ameninţări, singura soluţie de încredere este de a face copii de siguranţă(back-up) ale datelor dumneavoastră periodic pe o formă de suport amovibil, cum ar fi casetele magnetice, discurile optice, hard disc-urile amovibile, sau chiar pe reţea (Fig. 1.3.1).
Fig. 1.3.1 Procedura de back-up în Windows Vista. Stabilirea locaţiei de salvare a back-upului (hard-disc, DVD sau reţea) 
Metode de backup. În trecut, nu exista nici un dispozitiv hardware foarte bun de backup pentru sistemele de acasă şi sistemele SOHO la un preţ convenabil. Casetele magnetice au fost costisitoare şi necesitau procedee complexe pentru instalare şi configurare, CD-ul inscriptibil cu toate că era rezonabil ca preţ , rapid şi ieftin, nu stoca o cantitate mare de date, în timp ce hard-discurile externe erau costisitoare şi de fiabilitate scăzută.
Lucrurile s-au schimbat, cea mai semnificativă schimbare a fost introducerea de DVD inscriptibile ieftine şi a hard-discurilor externe sau amovibile. Tabelul 1.3.1 arata caracteristicile importante pentru tipuri de hardware de backup folosite pentru acasă şi SOHO.
Tabelul 1.3.1. Medii de stocare utilizate în back-upul de date
Se poate crea o copie de rezervă întreaga unitate de fiecare dată, dar utilizând un DVD-R, probabil se va face backup complet rar, în rutina obişnuita de backup fiind incluse numai de a fişierele de date. În acest caz, este important de a organiza datele în directoare pentru a face cât mai simplu posibil o copie de rezervă.
Atunci când se planifică structura de directoare, este important, de asemenea, să se aibă în vedere următoarele aspecte:
În combinaţie, aceşti trei factori determină cât de des se face back-upul de date, deci cât de multe generaţii de copii de rezervă se vor face. De exemplu, datele financiare sunt, probabil, critic de importante şi greu sau imposibil de reconstituit dacă s-au pierdut, deoarece ele se modifică frecvent. În schimb, o colecţie de CD-uri cu MP3-uri, nu sunt nici important, nici dificil de reconstituit deoarece puteţi pur şi simplu rerip-ui CD-urile, dacă este necesar.
Asigurarea securităţii sistemului. Cea mai importanta măsură hardware care se poate lua pentru a asigura sistemul împotriva viruşilor, viermilor şi ale altor atacuri este din punct de vedere hardware de a instala un router/firewall între sistemul de calcul şi reţeaua Internet. Un router/firewall configurat corect scanează şi sondează datele, realizând un sistem eficient de protecţie la milioanele de infectanţi existenţi în sisteme publice de pe Internet.
Iată câteva alte măsuri ce trebuiesc luate pentru a asigura sistemele de operare împotriva atacurilor prin Internet:
Fig. 1.3.2 Meniul pentru activare/dezactivare servicii 
Pentru un sistem Windows tipic utilizate obişnuit următoarele servicii:
Se vor dezactiva toate celelalte servicii .Unele dintre aceste servicii, în special, System Restore Service şi Teme utilizează semnificativ resursele sistemului, şi sunt cele care pot fi utile în cazuri speciale.
Curăţarea şi defragmentarea discului. Pe măsura funcţionarii sistemului pe operare şi a aplicaţiilor pe un sistem se produc doua aspecte neplăcute: pe de o parte unele fişiere nu mai sunt necesare, iar pe de alta parte unele fişiere scrise pe disc sunt stocate fragmentat ceea ce duce la o accesare greoaie. În privinţa primului aspect ar fi util ca toate fişierele temporare să fie stocate în aceiaşi locaţie (de exemplu C: \ temp) pentru a şti exact unde sunt şi a putea să renunţam la ele când dorim. Pentru a face acest lucru, se creează folderul C: \ temp, apoi se fac următoarele: Clic-dreapta pe My Computer->Properties->Advancedtab. Se face clic pe butonul Environment Variable şi se schimba valorile TEMP şi TMP pentru C:\temp alegând butonul Edit (Fig. 1.3.3).
Fragmentarea are mai multe efecte nedorite. Având în vedere actuatorul unităţii magnetice, ce trebuie să fie constant repoziţionat pentru a citi şi scrie fişiere pe hard-disc, suferă ca performanţă. Performanţa citirii şi a scrierii pe un disc fragmentat grav este cu mult mai slabă dacă un disc nu este proaspăt defragmentat în special în cazul în care discul este aproape plin. Aceasta contribuie, de asemenea, la creşterea nivelurilor de zgomot, şi poate provoca defecte de disc. Soluţia pentru fragmentarea discului este de a rula un utilitar de defragmentare periodic. Un utilitar de defragmentare citeşte fiecare fişier şi îl rescrie pe o zona continuă, făcând accesul la fişier mult mai rapid.
Fig. 1.3.3 Utilitarul de defragmentare (Windows XP) 
Defragmentarea discului este o utilitate în Windows care produce un efect lent, ineficient, şi are caracteristică slabă. Dar, exista gratuit, şi alte utilitare destul de bune pe internet care rezolvă problema mai eficient.
Menţinerea sistemului actualizat. Companiile de hardware şi software dezvolt|ă periodic versiuni noi actualizate de software, drivere de dispozitiv, şi firmware. Aceste actualizări pot fi legate de securitate, sau ele pot adăuga suport pentru noile caracteristici sau de compatibilitate cu noile dispozitive, dar regula de aur atunci când este vorba de instalarea actualizărilor este: "Dacă nu este stricat, nu repara."
Ironic, majoritatea sistemelor de operare utilizează un serviciu de actualizare automată, serviciu la care trebuie să utilizăm o conexiune Internet şi un browser. Se va evalua fiecare actualizare înainte ca aceasta să fie instalată. Cele mai multe actualizări includ un document în care se descrie exact ce se va actualiza, ce probleme rezolvă. Dacă o anumită actualizare rezolvă o problemă care a fost întâmpinată sau adaugă suport pentru ceva de care e nevoie, se va instala actualizarea. Este posibil, de multe ori pentru a recupera starea iniţiala în urma unei actualizări ce a eşuat, să nu existe soluţie, şi în consecinţa aplicaţia trebuie reinstalată.
Aplicarea actualizărilor sistemele de operare şi aplicaţiilor software. Aplicarea actualizărilor la sistemul de operare reprezintă o excepţie de la regula generală de precauţie. Windows, în special, este sub atac extern constant, astfel că este în general, o idee bună de a aplica patch-uri critice pentru Windows, cât mai des posibil (de cate ori apar).
Microsoft oferă Microsoft Update Service http://update.microsoft.com/microsoft) pentru a automatiza procesul de menţinere a Windows şi suitei Office cu cele mai noi patch-uri (Fig. 1.3.4). Recomandată (şi implicită) este setarea automată, care determina Windows să descarce şi să instaleze actualizări fără intervenţia utilizatorului.
Fig. 1.3.4 Serviciul de update automat 
Gestionarea actualizărilor pentru aplicaţii software-ul este mai dificilă, deoarece, nu există nici o locaţie centrală unde puteţi verifica actualizările existente şi disponibile. (Linux este de departe superior, în acest sens. Cele mai moderne distribuţii Linux pot verifica în mod automat un repertoriu central de actualizări disponibile pentru sistemul de operare şi de cele mai multe şi pentru toate aplicaţiile instalate). Din fericire, cele mai importante aplicaţii din ziua de azi, în mod automat fac o verificare periodică pentru actualizări, sau, cel puţin, vă solicită să faceţi acest lucru.
Actualizările driverelor. Windows, Linux, şi toate celelalte sisteme de operare moderne utilizează o arhitectură extensibilă care permite încărcările driverelor pentru a adăuga suport pentru dispozitivele care nu sunt suportate direct de către kernel-ul SO. Sistemul foloseşte drivere de dispozitiv pentru a sprijini adaptorului video, adaptorul de sunet, adaptorul de reţea, precum şi a altor dispozitive periferice. Altfel decât în cazul BIOS-ului şi codurilor firmware, codurile driverelor de dispozitiv sunt componente software mai atent realizate ca să ruleze pe PC. Este încă o idee bună de a actualiza driverele de dispozitiv, totuşi, deoarece drivere actualizate pot îmbunătăţi performanţa, sau adaugă suport pentru caracteristici suplimentare, şi aşa mai departe.
În general, se recomandă să se realizeze actualizarea driverelor de dispozitiv în orice moment, dar mai ales la instalarea unui hardware nou. Firmware este un element aflat la jumătatea distanţei dintre hardware şi software. Firmware-ul este software-ul care este semi-permanent stocat pe cipuri nonvolatile de memorie din interiorul PC-ului. Principalul sistem de BIOS, de exemplu, este similar firmware. Dar principalul sistem de BIOS-ul nu este singura componenta de firmware pe sistemul de calcul. Aproape fiecare periferic, de la video, audio, adaptoare de reţea, cardurile RAID, controlerul hard discului şi unităţile de stocare optice, au propriile lor firmware. Se recomandă atenţie pentru actualizările de BIOS-ul ale plăcii de bază şi de firmware. Din nou, în general: dacă nu este stricat, nu repara. Într-o oarecare măsură, decizia depinde de cât de vechi este aparatul. Este destul de comună pentru componente nou introdusele de a avea mai multe actualizări firmware puse la dispoziţie încă de la începutul ciclului vieţii lor. Pe măsură ce timpul trece, de obicei, actualizările de firmware devin mai puţin frecvente, şi au tendinţa de a fi minore remedieri sau completări de caracteristici.
Unde ? Sala de curs, Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic Cu ce? Prezentări multimedia, CD/DVD cu software utilitar, sisteme de calcul (calculatoare echipate complet). Cum? Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, prezintă aplicaţiile software şi utilitare. Explicaţia – cadrul didactic expune modul de realizare a backup-ului, operaţiunilor de devirusare şi defragmentare. Studiu de caz – Ce se întâmplă cu sistemele de calcul cărora nu li se aplică normele de întreţinere software periodica (performanta/ viteza calculator recent instalat în raport cu altul la care instalarea s-a efectuat cu mult timp în urma).
Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu sisteme de calcul (calculatoare echipate complet), CD/DVD cu software utilitar. Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele sisteme nu au efectuate anterior operaţiile de mentenanţă software.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte definirea şi clasificarea proceselor de mentenanţă software: Fixarea cunoştinţelor poate fi realizată prin completarea de către cadru didactic a următorului tabel
Probe orale, scrise şi practice
Fişa suport 1.4 Prezentarea beneficiilor mentenanțeiCe? Sistemele de calcul prin componentele lor hardware şi software sunt create uzual pentru a îndeplini anumite sarcini, pentru a atinge anumite obiective de natură tehnică – tehnologică, din domeniul cunoaşterii etc. Este foarte important ca aceste sisteme să funcţioneze adecvat, adică întreruperile nedorite, necomandate să fie cât mai rare şi cât mai scurte, iar dacă se produc, depanarea sau înlocuirea să fie posibile, măcar una dintre ele şi să nu fie excesiv de îndelungate. Desigur, toate aceste condiţii trebuie satisfăcute nuanţat deoarece totdeauna sunt implicate costuri.
Problema readucerii sistemului defect la parametrii funcţionali normali în raport cu obiectivul urmărit se poate face, aşa cum s-a spus, prin operaţii de depanare sau prin înlocuirea integrală. Şi aici trebuie cumpănit prin prisma costurilor: depanarea poate costa uneori mai mult decât înlocuirea, alteori depanarea pur şi simplu nu este posibilă. Timpul necesar depanării unui sistem care subit devine nefuncţional include şi o prealabilă diagnosticare care ea însăşi are o durată uneori semnificativă. Un echipament sau un program de calcul defect nu trebuie demontat, reanalizat în întregime ci numai în acea parte a lui sau în acea reuniune de părţi vinovată de proasta funcţionare sau de nefuncţionare. Din nou, diagnoza corectă este o problemă care implică importante cheltuieli de bani şi de timp. Readucerea la standardul funcţional necesar depinde în mare măsură de iscusinţa cu care este pus diagnosticul. Este aproape de la sine înţeles că punerea diagnosticului şi remedierea defectelor nu sunt totdeauna faze succesive. Uneori faza de diagnosticare merge paralel şi se împleteşte cu operaţiile de depanare propriu-zisă.
În legătură cu funcţionarea sau nefuncţionarea sistemelor, fie ele hardware sau software, sunt câteva concepte care trebuie definite cel puţin provizoriu. Astfel, se vorbeşte de capacitatea operaţională a unui sistem în funcţiune, care nu este altceva decât capacitatea acelui sistem de a îndeplini anumite cerinţe operaţionale, într-un interval de timp dat, în condiţii specificate. Fiabilitatea în sens larg sau disponibilitatea unui sistem constă în capacitatea lui de a îndeplini corect funcţiunile pentru care este gândit, la un moment dat sau pe un interval de timp precizat, dacă sistemul este folosit, exploatat în anumite condiţii şi dacă este întreţinut corespunzător. Mentenabilitatea este capacitatea sistemului de a putea fi menţinut sau repus în funcţiune într-un timp precizat dacă întreţinerea sau repararea sunt făcute urmând anumite proceduri recomandate şi folosind resursele prescrise. Securitatea unui sistem este capacitatea de a prezerva starea de sănătate a oamenilor, de a nu pune în pericol valori materiale prin funcţionare defectuoasă.
Un sistem de calcul poate fi compus din mai multe subsisteme. Funcţionarea fiecărui subsistem se reflectă într-un anumit mod în funcţionarea ansamblului. Relaţia întreg-parte, sistem-componentă nu poate fi totdeauna definită univoc. În principiu orice sistem este alcătuit din părţi. Detalierea în părţi este de cele mai multe ori la alegerea inginerului de sistem. Frecvent părţile corespund unor subunităţi structurale clar diferenţiabile fizic.
Funcţionarea sistemului este, aşa cum s-a spus, într-o anumită relaţie cu funcţionarea părţilor dar nu neapărat defectarea unei părţi coincide cu scoaterea din funcţie a întregului sistem. Sistemul poate funcţiona uneori şi cu unele părţi ale lui defecte. Aşadar, sistemul poate avea anumite redundante constructive create de cele mai multe ori cu premeditare, care fac ca unele părţi să poată suplini alte părţi nefuncţionale la un moment dat. Desigur, şi redundantele costă dar ele pot contribui la o importantă creştere în siguranţa în funcţionare a sistemului, de cele mai multe ori cu cheltuieli semnificativ mai mici decât cele asociate unui sistem fără redundante dar foarte rafinat.
Această enumerare sumară de aspecte legate de funcţionarea în siguranţă a sistemelor hardware sau software fără deosebire decât cel mult în nuanţe dau o imagine destul de cuprinzătoare a obiectului şi obiectivelor mentenanţei şi diagnozei. În sens cuprinzător, buna funcţionare a unui sistem corespunde îndeplinirii unui set de obiective conform destinaţiei prin proiect a respectivului sistem. Obiectivele înseşi trebuie definite precis pentru a putea defini apoi corect buna funcţionare a sistemului de calcul. O atitudine activa în întreţinerea echipamentelor şi în protecţia datelor este de dorit din partea operatorilor şi tehnicienilor care răspund de echipamentele de calcul. Efectuând în mod regulat operaţii de întreţinere, se pot reduce potenţiale probleme hardware şi software. Acest lucru va reduce timpul în care sistem de calcul este inoperabil şi implicit şi costurile de depanare
Un plan de întreţinere preventivă este dezvoltat în funcţie de cerinţele echipamentului. Un sistem de calcul expus unui mediu plin de praf, cum ar fi un şantier, va avea nevoie de o mai mare atenţie decât un sistem de calcul dintr-un birou. Reţelele cu trafic intens, cum ar fi reţeaua unei şcoli, pot avea nevoie de operaţii de întreţinere software suplimentare; eliminări de software nedorit şi eliminări de fişiere nedorite.
Documentarea activităţilor de întreţinere care trebuie efectuate asupra unui calculator şi frecvenţa fiecărei activităţi e bine să fie planificată şi consemnată după efectuare. Această lista de sarcini poate fi apoi folosită pentru a îmbunătăţi programul de întreţinere.
Unele dintre beneficiile întreţinerii preventive sunt următoarele:
Unde ? Sala de curs, Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic Cu ce? Prezentări multimedia, fişe de urmărire, caiete service, filme despre mentenanţă. Cum? Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică beneficiile mentenantei.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte beneficiile aduse de mentenanţă. Probe orale şi scrise
Yüklə 0,56 Mb. Dostları ilə paylaş:
|