Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul tic
Fişa suport 3.2 Utilizarea paşilor procesului de depanare
Yüklə 0,56 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Fişa suport 3.3 Selectarea componentelor ce trebuiesc înlocuite şi cele cu care se vor înlocui
- Fişa suport 3.4 Instalarea componentelor în echipamentul de calcul şi instalarea driverelor corespunzătoare
Fişa suport 3.2 Utilizarea paşilor procesului de depanareCe?  Procesul depanării sistemelor de calcul este unul laborios ce necesită pe lângă un bagaj adecvat de cunoştinţe, îndemânare şi o bună experienţa practică. Una din cele mai dificile misiuni ce se impune în depanare este de a decela domeniul de manifestare al unui defect; hardware sau software. Multe dintre comportamentele sau multe dintre erorile produse de un sistem defect poate avea atât cauze software cat şi cauze hardware, de exemplu un hard-disc defect care este componenta hardware dă ca principală eroare lipsa sistemului de operare care reprezintă componentă software de bază. Manifestarea sistemului de calcul este de a afişa o eroare prin care spune că sistemul de operare lipseşte deci ar fi un defect pur software ceea ce nu este decât parţial adevărat.
 Înainte de a porni orice acţiune de depanare, ar trebui efectuaţi câţiva paşi esenţiali pentru a asigura un punct de plecare consistent şi pentru a permite izolarea componentei defecte:
 Unele displayuri posedă reglaje pe ecran care pot să nu fie intuitive. E necesar să se consulte documentaţia displayului pentru a afla mai multe despre cum se reglează parametrii. Dacă nu poate avea de loc o afişare video, deşi sistemul pare să funcţioneze, se încearcă să se mute placa într-un alt slot (ceea ce nu este posibil cu adaptoarele AGP) sau se încearcă o placă video diferită sau un monitor diferit.
Pentru a permite sistemului să se încarce de pe hard disc, se asigură că nu există nici un disc în unitatea optică (sau se pune un disc bootabil, despre care se ştie că este bun, cu un sistem de operare sau cu programe de diagnosticare, pentru scopuri de testare.
Se pune în funcţiune sistemul şi se observă sursa de alimentare, ventilatoarele de pe şasiu (dacă există) sau indicatoarele luminoase, atât de pe panoul frontal al sistemului, cât şi de la sursa de alimentare. Dacă ventilatoarele nu se învârtesc, iar luminile nu sunt aprinse, sursa de alimentare sau placa de bază pot fi defecte. Se observă autotestul la punerea în funcţiune (POST). Dacă nu sunt detectate erori, sistemul scoate un sunet şi se încarcă. Erorile care produc mesaje pe ecran (erori nefatale) şi care nu blochează sistemul afişează un mesaj text care diferă în funcţie de tipul şi versiunea de BIOS. Se înregistrează orice eroare care are loc şi se consulta listele de coduri de eroare BIOS, pentru a afla mai multe despre anumite coduri afişate sau care sunt receptate sonor. Se confirmă încărcarea cu succes a sistemului de operare. O modalitate simplă de a face distincţia clară între un defect hardware şi unul software încă de la început consta în pornirea de pe un suport CD/DVD a unui sistem de operare live (Linux sau BartPE). Bineînţeles că anterior e necesara setarea BIOS pentru pornire de pe unitatea optică.
În situaţia în care sistemul rulează perfect de pe suportul optic şi nu apar probleme chiar la o utilizare intensivă, înseamnă că sistemul rulează perfect din punct de vedere hardware iar problema apărută e una de natură software sau hard-discul e defect. Dacă în rularea sistemului de operare de pe CD/DVD apar unele probleme sau chiar blocări în procesul de încărcare atunci sigur problema e de natură hardware.
Unele CD/DVD de acest tip au şi programe de diagnosticare şi testare incluse. Problemele care au loc pe durata POST sunt, de obicei, cauzate de configurare hardware sau instalare incorectă. Defectele de hardware propriu-zise sunt o cauză mult mai puţin frecventă. Dacă apare o eroare POST, se verifica următoarele:
Dacă apar probleme după ce sistemul a început să funcţioneze, fără să fi făcut nici o schimbare hardware sau software, a avut loc un posibil defect hardware (contact imperfect). Iată o listă de elemente de verificat în acest caz:
Probleme de funcţionare a software-ului de aplicaţie (mai ales cel nou) sunt produse de, sau sunt în legătură cu software-ul însuşi sau se datorează faptului că software-ul este incompatibil cu sistemul. Iată o listă de elemente de verificat în acest caz:
O altă serie de probleme ce pot să apară în funcţionarea sistemelor de calcul o constituie plăcile de extensie. Acestea conectate pe placa de bază întregesc structura hardware a sistemului. Fie că este vorba de o placa video, de sunet, de reţea sau de alta placă cu funcţii specifice, funcţionarea se bazează pe accesul la magistralele sistemului printr-un sir de contacte şi pe existenta unor componente software numite drivere.
Problemele legate de plăcile de extensie sunt datorate, de obicei, instalării incorecte a plăcii sau conflictelor de resurse (întrerupere, DMA sau adresă I/O). Noţiunile teoretice detaliate despre acestea: ce sunt ele, cum se configurează şi cum se depanează ajuta în abordarea problemelor ce apar în aceste cazuri. Se asigura, de asemenea, verificarea driverelor pentru cea mai recentă versiune şi se verifica dacă placa este compatibilă cu sistemul hardware şi cu versiunea sistemului de operare folosit. Uneori, plăcile adaptoare pot fi excesiv de sensibile la slotul în care funcţionează. în ciuda faptului că, din punct de vedere tehnic, un adaptor PCI sau PCI-Express ar trebui să fie capabile să funcţioneze în oricare dintre sloturi, variaţii minime ale semnalului sau ale tactului au loc de la un slot la altul. În numeroase situaţii se observă, că simpla mutare a unei plăci dintr-un slot în altul poate face ca o placă defectă să funcţioneze corect. Uneori, mutarea plăcii reuşeşte doar pentru că are loc o curăţare cu sau fără voie a contactelor când se îndepărtează şi se reinstalează placa, dar, în alte cazuri defectele, se pot amplifica prin introducerea plăcii înapoi, în slotul ei de origine. Uneori se observa că plăcile PCI devin ataşate slotului după ce sunt instalate driverele lor. Prin aceasta, se înţelege că, dacă se muta placa într-un alt slot, gestionarul de resurse Plug and Play resimte acest fapt. De aceea, trebuie instalate din nou toate driverele respectivei plăci. Nu se mută o placă PCI într-un slot diferit dacă nu sunt pregătite toate driverele la îndemână pentru a efectua reinstalarea lor. Plăcile PCI-Express nu întâlnesc această problemă deoarece sistemul detectează în mod sigur în ce slot se găseşte o placă de extensie de acel fel. În continuare vom încerca să descriem câteva dintre problemele care pot apărea la o imprimanta cu jet de cerneala cu cablu USB şi soluţionarea lor. 1. Daca apar pete sau nu se imprimă o anumită culoare:
Datorită faptului că duzele de imprimare de pe capul de imprimare sunt extrem de mici se poate întâmpla ca pe o parte dintre ele să se usuce cerneala ceea ce va conduce la o calitate proasta a imprimării. Deci vom efectua curăţarea capului de imprimare pentru a îmbunătăţii calitatea imprimării. Pentru început, ne asigurăm că imprimanta este conectată şi urmărim instrucţiunile de mai jos:
2. Când imprimanta rămâne fără cerneală
3. Reinstalarea driverului de imprimantă
Daca instalarea driverului de imprimantă nu decurge conform instrucţiunilor, poate fi o problemă cu instalarea driverului de USB. Se încearcă reinstalarea driverului de imprimantă. Dacă nu putem să trecem de ecranul pentru destinaţia conexiunii urmăm următorii paşi:
Daca instalarea nu decurge conform instrucţiunilor, verificăm starea driverului USB ca mai jos. 4. Verificarea stării driverului de USB
Unde ? Atelier de reparaţii, Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic Cu ce? Fişe tehnice, caiete service, prezentări multimedia . Cum? Clasa poate fi organizată pe grupe Expunere – cadrul didactic, maistrul prezintă paşii, clasifică metodele. Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a paşilor de depanare. Studiu de caz – Cum se depanează un echipament de calcul bazându-ne pe paşii procesului de depanare.
Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu fişe tehnice, sisteme de calcul şi caiete service pentru diverse echipamente de calcul. Fiecare masă sau banc de lucru va avea un calculator căruia i s-a simulat un defect. Ar fi de preferat ca defectele să fie diferite. Nu trebuie considerat inconvenient faptul că s-ar putea ca fişele tehnice să nu existe sub forma tipărita, aceste putând fi accesate prin pagini WEB.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic, maistrul împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte modul de planificare şi execuţie a paşilor de depanare.
Probe orale, scrise şi practice
Fişa suport 3.3 Selectarea componentelor ce trebuiesc înlocuite şi cele cu care se vor înlocuiCe? Dilema cu care fiecare utilizator în cele din urmă se confruntă în cazul unui calculator este: dacă să îl repare, upgradeze, sau să îl înlocuiască. Desigur, nu poate exista nici un răspuns universal valabil la această întrebare, deoarece există multe variabile şi se iau în considerare situaţiile individuale. Spre deosebire de cele mai multe produse de consum, la care în mod inevitabil cresc preţurile, în acest caz, al tehnicii de calcul, preturile scad (sau pentru aceeaşi bani se oferă mult mai multă putere de calcul).
O decizie importantă este să se precizeze de ce performanţele computerului nu mai pot satisface nevoile utilizatorului. În cazul în care computerul pare să funcţioneze mai greu, se efectuează activităţi de întreţinere pentru a-l readuce la performantă maximă. Dacă au fost efectuate aceste activităţi, apoi nu se constată îmbunătăţiri de performanţă soluţia ar fi upgrade-ul. Dintre operaţiunile tipice de upgrade la un sistem de calcul se pot enumera următoarele:
Se pot face unul sau mai multe din aceste upgrade-uri, dar ele trebuie să coste mai puţin decât costul unui calculator nou. Cu toate acestea, în cazul în care se are în vedere un upgrade, ar fi înţelept să se cerceteze preţurile de achiziţie pentru a lua în considerare şi achiziţia unui sistem nou. Problema cu cheltuielile se pune, în cazul unui calculator mai vechi a cărui viteză şi performanţă sunt limitate de procesor, placa de bază, lăţimea de banda, şi aşa mai departe. Cu toate acestea, dacă tot ceea ce trebuie este o suplimentare de memorie, investiţia va fi una mică, adăugând un modul de RAM. Hard-discul, de asemenea, destul de ieftin, poate fi achiziţionat la un preţ bun din magazine.
Dacă se ia decizia să se achiziţioneze un sistem de calcul nou, opţiunile sunt de a-l cumpăra de la distribuitorul local, sau de a-l cumpăra on-line. Când se cumpără on-line, se poate personaliza aproape totul, de la capacitatea memoriei RAM, la placa de sunet sau placa grafică, şi aşa mai departe până la sistemul de operare.
Deci, în luarea unei decizii, pentru achiziţia sau upgrade-ul unui sistem s-ar putea impune şi următoarele întrebări:
Există, de asemenea, unele cazuri în care depanarea poate fi dificilă. De exemplu, sistemul se blochează sporadic: probleme ce pot fi cauzate de o lipsă de alimentare, placă de bază defectă, memorie RAM defectă, sau de alte componente cu defecte ascunse. Înlocuind componentă cu componentă se constată că practic se reconstruieşte sistemul, care este sigur de performante inferioare unuia nou dar la preţ aproape egal.
În concluzie, există multe variabile ce trebuie luate în considerare în decizia de a repara, a face upgrade, sau a înlocui cu un nou sistem. Cu toate acestea, dacă se iau în considerare variabilele date de situaţie şi se cercetează preţurile pentru ambele soluţii, se va lua cea mai bună decizie posibilă. În cazul sursei de alimentare (de putere) – se pot face reparaţii de înlocuire a sursei de alimentare, fără a înţelege schema electronică a sursei (Fig. 3.3.1). Înlocuirea sursei de alimentare, este una dintre cele mai uşoare reparaţii ce se pot face într-un calculator. Intervenţia în interiorul sursei presupune a crea un risc de siguranţă (tensiuni periculoase), dar sunt necesare şi cunoştinţe de electronică ce nu sunt la îndemâna oricărui tehnician.
Fig. 3.3.1 Conectarea sursei la placa de bază. Se observă modul de fixare al conectorilor. 
Cazul plăcii de bază – înlocuirea unei plăci de bază, este în mare măsură, o operaţie laborioasă ce necesită îndemânare şi cunoştinţe la un nivel destul de avansat. Este destul de greu de a reconecta toate cablurile şi componentele interne utilizate conform cerinţelor mai ales că uneori nu sunt total documentate (sisteme vechi). A înlocui o placă de bază nu este necesar decât cu excepţia cazului în care se consideră aproape sigur că aceasta este defectă. În ceea ce priveşte repararea unei placi de bază apar iarăşi probleme legate de experienţa tehnicianului şi cunoştinţele sale de electronică. Se pot înlocui condensatori umflaţi sau curşi, circuite integrate de putere (surse), tranzistori, diode, bateria plăcii de bază şi chiar memoria ROM-BIOS (Fig. 3.3.2). Toate aceste operaţii se execută atunci când se cunoaşte exact defectul sau altă soluţie nu există. Oricum soluţia finală la care s-ar putea ajunge în caz de nereuşită ar fi înlocuirea plăcii de bază.
Fig. 3.3.2 Componentele ce se pot defecta pe placa de baza. În general este vorba de componentele de dimensiuni mari: condensatoare, bobine, diode şi surse integrate. 
Înlocuirea unui procesor este uşoară pentru că mai toate procesoarele nu sunt lipite ci utilizează conectori specifici (Socket) care au sistem ZIF (Zero Insert Force) care face instalarea facilă. Cea mai complicată parte a înlocuirii unui procesor, constă în asigurarea că este aliniat corect, în socket, şi asigurarea că s-a făcut un bun contact termic între procesor şi cooler. Nu trebuie uitată pasta siliconică pentru termocontact şi conectarea ventilatorului de pe cooler la sursa de alimentare (Fig. 3.3.3).
Fig. 3.3.3 Kit procesor, alcătuit din procesor şi cooler. Este folosit pentru înlocuire/upgrade în sistemele unde exista compatibilitate 
Memoria RAM a sistemului fiind structurată în module va fi simplu de înlocuit; operaţiunile limitându-se la a extrage şi introduce modulul de RAM în soclul corespunzător (Fig. 3.3.4).
Fig. 3.3.4 Modul memorie RAM DDR 
În cazul plăcilor de extensie este relativ simplu de a înlocui pe cea existentă cu una nouă (Fig. 3.3.5). Plăcile video AGP sau PCI-Express au un mecanism de reţinere, care va trebui acţionat pentru a detaşa placa veche şi după introducerea celei noi acţionat încât să se asigure blocarea.
Fig. 3.3.5 Fixarea plăcii video. Se poate observa modul de apăsare pe ambele capete ale plăcii. 
Monitorul – LCD sau CRT, prezintă în interior tensiuni periculoase şi de aceea atunci când se intervine trebuie deconectat de la reţea. Singura reparaţie probabilă pentru un tehnician obişnuit este de a verifica siguranţa şi de a verifica conectorii dacă sunt bine înfipţi. Tehnicianul ce posedă cunoştinţe de electronică poate interveni şi prin depistarea şi înlocuirea unor componente electronice defecte. Nu trebuie uitată decizia de upgradare a monitorului prin înlocuirea monitorului de tip vechi (CRT) cu unul nou de consum mai redus şi performante superioare (Fig. 3.3.6).
 
Fig. 3.3.6 Monitor LCD versus monitor CRT. Unde ? Atelier de reparaţii, Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic Cu ce? Fişe tehnice, caiete service, sisteme de calcul, procesoare,module RAM, plăci de extensie, prezentări multimedia. Cum? Clasa poate fi organizată pe grupe Expunere – cadrul didactic, maistrul prezintă paşii, justifică decizia de înlocuire a componentelor. Studiu de caz – Cum se depistează o componentă defectă (modulul de memorie RAM) în cazul unui calculator ce se restartează aleator. Sugestii metodologice: Bancurile de lucru trebuie să fie dotate cu diverse componente pentru diverse echipamente de calcul. Fiecare masă sau banc de lucru va avea un calculator căruia i s-a introdus o componenta defectă. Ar fi de preferat ca defectele să fie diferite. Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente şi componente sunt defecte. Astfel se poate observa comportamentul calculatorului cu componentă defectă.
La sfârşitul lecţiei cadrul didactic, maistrul împreună cu clasa vor face o fixare în ceea ce priveşte modul de identificare a componentelor cu defecte.
Probe orale, scrise şi practice
Fişa suport 3.4 Instalarea componentelor în echipamentul de calcul şi instalarea driverelor corespunzătoareCe? Asamblarea unui calculator, operaţiunile de upgradare cât şi operaţiunile de depanare necesită cunoştinţe despre instalarea componentelor atât din punct de vedere fizic – montare, cât şi din punct de vedere software – instalare drivere. Tehnicianul trebuie să deţină pe de o parte cunoştinţe suficiente pentru a se putea descurca în alegerea şi urmarea operaţiilor necesare, dar şi abilităţi practice pentru a reuşi să execute ce are de efectuat practic. În această secţiune se oferă succint informaţii cu privire la modalităţile de instalare pentru cele mai importante componente ale calculatorului.
Instalarea / upgradarea unităţilor de stocare
În continuare se va arată cum se instalează o unitate de stocare într-un sistem de calcul. Există un număr de motive pentru a face acest lucru: în primul rând, când hard-discul se defectează, apoi când dorim să upgradăm sistemul cu un hard-disc suplimentar. Hard-discul suplimentar este necesar dacă se doreşte să se păstreze o mulţime de fişiere de date, cum ar fi grafică, video sau muzică. Defectarea posibilă a hard-discului e un motiv important să se facă regulat copii de siguranţă ale datelor. Pentru moment, se poate conta pe un standard de dimensiune, hard-discurile şi unităţile optice au dimensiuni standard, aceeaşi fixare prin şuruburi, şi uşor de adaptat între modelele diverşilor producători.
A B
În timp ce SATA asigură transfer mult mai mare decât PATA, principala caracteristica fizică ce le deosebeşte este tipul de cablu utilizat pentru a conecta unitatea la placa de bază. PATA foloseşte un cablu plat de 40 fire, SATA utilizează un cablu ecranat cu 4 fire, care este considerabil mai mic decât omologul său PATA şi ocupă mai puţin spaţiu (Fig. 3.4.2). Fig. 3.4.2 Cabluri de date SATA şi PATA. 
Pregătirea
De observat
Înainte de a scoate / instala o nouă unitate de stocare, este important să se petreacă câteva minute cu examinarea interconexiunilor dintre placa de bază şi hard-disc sau unitatea optică. Unitatea optică şi hard-discul ambele se încadrează la unităţi de stocare în categoria de dispozitive IDE (Fig. 3.4.3). Se pot, de obicei, instala până la patru dispozitive IDE pe sistemul de calcul, în orice combinaţie se doreşte. Evident un hard-disc va conţine un sistem de operare iar celelalte unităţi conţin date. Fig. 3.4.3 Montarea unei unităţi de stocare. Se fixează cablul de date tip SATA. 
Se observă că există doar două cabluri IDE. Fiecare cablu este conceput pentru a susţine două dispozitive IDE. Astfel, la fiecare cablu întâlnim trei conectori: un conector care este conectat la placa de bază, şi alţi doi conectori care sunt conectaţi la dispozitivele IDE. Dacă se alege să se instaleze doar un dispozitiv IDE pe un cablu, se utilizează conectorul de capăt, nu cel din mijloc.
Cele două canale IDE sunt cunoscute sub denumirea de interfaţă IDE primară, şi interfaţă IDE secundară. Placa de bază este etichetată în anumite moduri, astfel încât să se poată distinge canalul primar de cel secundar. Etichetarea variază în funcţie de producători: este posibil să se observe cuvintele "primar" şi "secundar", abrevierile "Pri" şi "Sec", sau numerele "1 " şi "2". Dacă există un dispozitiv IDE, un hard-disc de exemplu, trebuie să fie introdus în interfaţa IDE primară. Dacă există două dispozitive IDE, cum ar fi un hard-disc şi o unitate optică, există două opţiuni:
În afară de conectarea la dispozitivelor IDE la interfeţele corespunzătoare, este necesară configurarea prin jumperi (Fig. 3.4.4). Felul în care cele două dispozitive sunt diferenţiate este desemnarea ca "Master" şi "Slave"; acest lucru este făcut este prin utilizarea unui mic jumper, care este introdus conform informaţiilor de pe dispozitivul IDE (etichetă). Fig. 3.4.4 Mutarea jumperilor la un hard-disc. În imagine hard-discul este setat „Master”. 
Elemente Necesare
Procedura de înlocuire:
Instalarea / configurarea din BIOS
Pentru a funcţiona corespunzător, hard-discul pe calculator, trebuie să fie detectat ca hardware nou, încât aceste informaţii pot fi trimise către sistemul de operare. Aceasta se face prin ceea ce se numeşte programul setup BIOS (Basic Input Output System). Calculatoarele mai noi pot detecta automat aceste dispozitive prin intermediul programului setup BIOS, la cele vechi este necesară setarea manuală. Partiţionarea şi formatarea
Hard-discul trebuie să fie pregătit să accepte date. Aceasta se face prin intermediul unor utilitare ale discului cunoscute sub denumirea de partiţionare şi formatare (Fig. 3.4.5). Cu aceste utilitare, exista posibilitatea să împartă unitatea logică în secţiuni, a se atribui litere de unitate, şi a se pregăti fizic discul pentru a accepta date. În cazul în care unitatea nu a fost partiţionată şi formatată, se va realiza acest lucru folosind fie comenzi de DOS (FDISK şi FORMAT) fie un program special cum ar fi Partition Magic sau altul echivalent. Fig. 3.4.5 Managementul unităţilor de stocare 
Înlocuirea/ instalarea unei plăci de extensie
Una dintre cele mai uşoare îmbunătăţiri ce s-ar putea face la un calculator este de a instala o nouă placă de extensie. Sintagma " placă de extensie " se referă la oricare dintre componentele specializate, care pot fi inserate în sloturile de pe placa de bază. Câteva exemple includ: adaptorul grafic (sau video), adaptorul de sunet (sau audio), adaptorul de reţea, modemul şi altele. Există un număr de motive pentru care se doreşte să înlocuiască adaptorul existent. Un motiv este pentru că nu a existat (sistem ce are componenta on-board, sau un sistem mai slab dotat).
Mai frecvent, plăcile de extensie sunt înlocuite, deoarece nevoile de utilizator s-au schimbat. De exemplu, jocurile pe PC, au devenit foarte complexe, cu efecte 3-D, mişcare fluidă, şi aşa mai departe. Jucătorii entuziaşti au nevoie de mai multe plăci grafice puternice pentru a sprijini cererile grafice de aplicare a jocurilor. În consecinţă, plăcile video high-end (numite şi adaptoare video sau adaptoare de afişare) includ propriile procesoare şi cantităţi de memorie.
Primul pas este de a determina ce tip de slot este disponibil de pe placa de bază. Cele trei posibilităţi pentru plăcile de extensie sunt PCI, AGP şi PCI Express (Fig. 3.4.6). Slotul PCI a fost pentru un timp suficient, dar pentru creşterea de performantă grafică au fost introduse AGP şi PCI Express (Fig. 3.4.7). Odată ce posibilitatea de instalare a unei plăci de extensie a fost studiată, se poate începe: Este necesară brăţara antistatică şi o şurubelniţă Phillips. Fig. 3.4.6 Sloturi PCI (cele albe) şi PCI Express (cel negru) 
Procedură:
Fig. 3.4.7 Placă video AGP 
Actualizarea driverelor
În secţiunea anterioară, ca operaţiune de instalare s-a făcut referire la instalarea de drivere, dar şi în cazul funcţionarii normale este bine să se actualizeze driverele pentru componentele din structura calculatorului. Un driver de dispozitiv (componentă) este un program de calculator, proiectat pentru a interfaţa anumite dispozitive hardware, precum şi pentru a facilita comunicarea între aceste dispozitive şi sistemul de operare instalat pe calculator. Astfel, driverele de dispozitiv sunt atât pentru componenta software de bază (BIOS) cât şi pentru sistemul de operare respectiv. Când se conectează un dispozitiv special pe calculator – o imprimantă, de exemplu – sistemul de operare de pe calculator trebuie să înţeleagă cum să comunice cu acest dispozitiv hardware specific. „Device Drivers” facilitează acest proces de comunicare. Unele dintre driverele necesare dispozitivelor sunt furnizate de sistemul de operare şi sunt instalate în momentul în care sistemul de operare s-a instalat. Alte drivere sunt furnizate de către producătorul de hardware, şi s-au instalat în momentul în care dispozitivul este instalat. Când sistemul de operare este instalat, procesul de instalare de drivere de dispozitiv pentru placa de bază, tastatură, şi alte dispozitive, este transparent. Cu toate acestea, atunci când se instalează drivere de dispozitiv pentru alte tipuri de hardware (de exemplu: placa grafică, placa de reţea, placa de sunet, imprimantă, scanner şi cameră digitală), este necesară intervenţia utilizatorului. În cele mai multe cazuri, un dispozitiv hardware trebuie să fie instalat când este conectat la calculator, înainte nu e corect să fie instalate driverele de dispozitiv.
Se urmează orientarea din secţiunea anterioară, când în instalarea pentru o placă de extensie: în primul rând s-a instalat hardware-ul, apoi de driverele de dispozitiv. Există câteva excepţii de la acest lucru, cum ar fi un aparat de fotografiat digital, folosind un port USB pentru descărcarea de imagini pe calculator. În acest caz, de obicei este, software-ul instalat pe calculator înainte ca aparatul foto să fie conectat la portul USB. Se consultă în general documentaţia pentru a afla ce să se facă mai întâi. Nu numai că pentru diverse dispozitive hardware sunt necesare propriile lor driverele specifice, dar exact driverul necesar variază în funcţie de sistemul de operare care este instalat pe calculator. Astfel, driverul, necesar pentru o imprimanta va varia în funcţie de ce rulează pe calculator Windows XP sau Windows Vista, de exemplu. În timp, driverele sunt adesea dezvoltate încât sunt compatibile cu mai multe sisteme de operare, dar driverele pentru dispozitive mai vechi nu mai sunt dezvoltate si rămân în urmă cu evoluţia, cum ar fi cu introducerea unui nou sistem de operare (de exemplu, Windows Vista). În aceste cazuri este nevoie de a descărca driverele de dispozitive hardware direct de pe site-ul Internet al producătorului. Cu toate acestea, multe dintre drivere sunt, de asemenea, actualizate de către producător (pentru a elimina orice erori, extinde compatibilitatea, şi aşa mai departe). Pentru acest motiv, se recomandă în general, să descărcaţi driverele de pe site-ul producătorului, mai degrabă decât a instala de pe CD-ul care însoţeşte componenta hardware. Deci, când şi de ce ar trebui să se actualizeze driverele? Iată un scurt ghid:
Pentru a actualiza driverele uşor pe calculator se deschide Device Manager, se dă dublu clic pe componenta al cărui driver se doreşte actualizat, se selectează opţiunea Driver, se face clic pe butonul Update Driver. Dacă se doreşte un driver vechi şi nu este de găsit pe site-ul Internet al producătorului, un excelent serviciu on-line de resurse pentru a căuta driverul dorit este la http://www.driverguide.com. Baza lor de date a driverelor este una dintre cele mai cuprinzătoare de pe Internet.
Înlocuirea/ instalarea plăcii de bază
Etapele necesare pentru a înlocui o placa de bază depind de specificul plăcii de bază şi după caz, de componentele periferice, carcasă şi aşa mai departe(Fig. 3.4.8).  
Fig. 3.4.8 Montarea plăcii de bază. Fixarea ei pe carcasă. În termeni generali, procesul este destul de simplu, dar necesită timp şi îndemânare:
În această secvenţă, se presupune că sunt deja montate pe placa de bază procesorul (CPU), coolerul şi memoria RAM. Cu foarte puţine excepţii, este mai uşor şi mai sigur de a instala procesorul şi memoria înainte de a instala placa de bază în carcasă. Înlocuirea/ instalarea procesorului
Etapele necesare pentru a înlocui/instala un procesor depind de mai mulţi factori, inclusiv de tipul de procesor, cooler, placa de bază, şi de situaţia în care e utilizat (Fig. 3.4.9). Primul pas în înlocuirea procesor este de a elimina vechiul procesor. Pentru a face acest lucru, să iau următoarele măsuri:
 
Fig. 3.4.9 Instalarea unui procesor. Fixarea în socket şi aplicarea vaselinei siliconice. Se examinează sistemul să se decidă dacă se demontează şi placa de bază înainte de a începe instalarea noului procesor pe placa de bază. Această decizie depinde de mulţi factori, inclusiv nivelul de experienţă în înlocuirea de procesoare, volumul de muncă disponibil, de tipul de mecanism de fixare folosit pentru a asigura coolerul, şi aşa mai departe. Dacă exista îndoieli, se demontează placa de bază.
Se trece la montarea noului procesor:
Înlocuirea/ instalarea sursei de alimentare
Înainte de a se efectua orice altă operaţie, trebuie să se verifice dacă noua sursă de alimentare este setată corect pentru tensiunea de intrare (120V/230V). Fixarea mecanica standard a sursei de alimentare pe carcasă se face cu patru şuruburi. Pentru a se elimina sursa de alimentare veche, se deconectează cordonul de alimentare, conectorii de pe placa de bază şi toate celelalte cabluri folosite pentru alimentarea componentelor calculatorului. Se scot cele patru şuruburi şi se extrage sursa de alimentare din carcasă. Pentru a instala noua sursă de alimentare, se va inversa acest proces. Se glisează sursa în locaş, şi se asigură că a fost fixată corect încât să se potrivească, apoi se fixează şuruburile. Dacă este necesar, se sprijină sursa de alimentare pe o parte, în timp ce se introduc şuruburile. În multe cazuri exista o tavă care susţine sursa de alimentare (Fig. 3.4.10).
 
Fig. 3.4.10 Montarea sursei de alimentare. Poziţionarea şi fixarea cu şuruburi. Următorul pas în asamblare este de a conecta cablurile de alimentare de la sursa de alimentare pe placa de bază. Conectorul principal de putere de pe placă poate fi de 20 de pini sau 24 de pini, de obicei, situat în apropiere de marginea din dreapta pe placa de bază. Toate sistemele recente de la Intel şi AMD necesită un conector suplimentar de putere cu tensiunea de 12 V care este situat în apropierea socketului de procesor.
După ce s-a conectat sursa la placa de bază se realizează conectarea pentru următoarele elemente:
Odată ce s-a verificat că totul este instalat şi este conectat în mod corect, se aranjează cablurile să nu obstrucţioneze fluxul intern de aer, se reconectează cablul de reţea şi se aplică sistemului tensiune de la reţea.
Înlocuirea / upgradarea memoriei RAM
Memoria RAM reprezintă o structură de stocare volatilă – atunci când tensiunea de alimentare dispare, conţinutul de date din cipurile de memorie RAM se pierde. Avantajul principal al memoriei RAM este faptul că este mult mai rapidă decât orice alt tip de stocare. Memoria RAM este conectata pe placa de bază, mult mai aproape de procesor decât dispozitivele secundare de stocare, care sunt montate la placa de bază prin intermediul unui incomod şi lung cablu de date. În plus, BUS-ul de comunicaţii pentru modulele RAM are o banda mai larga decât alte dispozitive de stocare. În cazul în care cantitatea de spaţiu necesar în RAM, pentru toate programele deschise depăşeşte spaţiul disponibil, este creat un " fişier swap " pe hard disc. Acest proces poate determina o întârziere de remarcat. Deci, unul dintre principalele motive pentru adăugarea sau modernizarea memoriei RAM a calculatorului este de a accelera operaţiunile. Un alt motiv ar fi în cazul în care unul din modulele de RAM, s-ar fi defectat. Oricum, există unele probleme tehnice care trebuie să fie luate în considerare. Mai întâi de toate, este util să se ştie cât de mult RAM poate fi instalat pe calculator. Cantitatea maximă de RAM ce poate fi instalată este prezentată în documentaţia tehnică plăcii de bază a sistemului, iar cantitatea deja instalată din proprietăţile sistemului. Există mai multe feluri diferite de RAM: SDRAM (memorie dinamică sincronă cu acces aleator) ce se găseşte pe calculatoarele vechi, înainte de 2002, DDR-SDRAM (duble date), care a devenit standard din 2002, DDR2a fost introdusă pe piaţă în 2004, şi acest tip de RAM este larg utilizat în momentul de faţă. Aceste tipuri diferite de RAM au "factor formă ", sau de ambalare diferite; dimensiunea fizică, numărul de pini, şi aşa mai departe variază de la un tip la altul. De asemenea, ele diferă la tensiunea de alimentare şi la capacitatea de stocare. De fapt, placa de bază este, în general, construită pentru a fi dotată cu un singur tip de memorie.
Deci, înainte de a înlocui sau de a face upgrade pentru RAM-ul pe un calculator, e nevoie de a determina ce tip, ce viteză, precum şi capacitatea maximă pe care o poate suporta placa de bază. Mulţi producători de sisteme furnizează informaţii on-line. Se consultă site-ul producătorului. Pe scurt, succesul înlocuirii de memorie este de a fi pregătit în mod corespunzător cu informaţiile despre modelul utilizat (Fig. 3.4.11).
 
Fig. 3.4.11 Instalarea modulelor de memorie RAM Precauţii:
Procedura pentru înlocuirea / upgradarea memoriei RAM:
Procedeul de înlocuire a memoriei RAM este destul de uşor – atâta timp cât s-au făcut lucrările pregătitoare în mod corect şi bine.
Unde ? Atelier de reparaţii, Laborator tehnologic
Cu ce? Prezentări multimedia, planşe, folii de retroproiector, carcase, plăci de bază, surse de alimentare, plăci video, plăci de sunet, plăci de reţea, şurubelniţe, şuruburi. Cum? Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe. Demonstraţia - prin montarea plăcilor video, de sunet şi de reţea de către cadru didactic Observaţia dirijată – urmăreşte etapele montării şi fixării plăcii video, de sunet şi de reţea Exerciţiu practic – elevul înlocuieşte/instalează componente având la îndemâna un sistem de calcul.
Bancurile de lucru trebuie să fie dotate cu diverse componente pentru diverse echipamente de calcul. Fiecare masă sau banc de lucru va avea un sistem de calcul căruia i înlocuieşte o anumită componentă. Ar fi de preferat ca respectivele componente să fie diferite. Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente şi componente sunt diferite. Astfel se poate observa comparativ modul de înlocuire al componentelor.
Fixarea cunoştinţelor poate fi realizată prin completarea de către cadru didactic a următorului tabel
Probe orale şi practice
Yüklə 0,56 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
