Rezumatele ghidurilor de tratament europene (EACS), britanice (BHIVA) şi franţuzeşti pentru iniţierea terapiei la femeile care doresc să rămână gravide:
Rezumatele ghidurilor de tratament europene (EACS), britanice (BHIVA) şi franţuzeşti pentru iniţierea terapiei la femeile care doresc să rămână gravide:
Administrarea aceluiaşi regim terapeutic tuturor pacientelor, inclusiv gravidelor, cu un număr de ajutări:
Administrarea aceluiaşi regim terapeutic tuturor pacientelor, inclusiv gravidelor, cu un număr de ajutări:
A se evita administrarea de Efavirenz
A nu se iniţia tratament cu Nevirapine, Abacavir şi TDF dacă acestea nu erau parte a schemei de tratament, anterioare sarcinii, caz în care se poate continua terapia cu aceste medicamente
A se adminsitra LPV/r sau SQV/r ca IP/r
ZDV ar trebui să facă parte din tratament
În rândul a 560 de femei cu nivel HIV RNA nedectabil, opţiunea pentru operaţia de cezariană a fost asociată cu un procentaj de 90% de reducere a riscului TMF, comparat cu opţiunea pentru naştere normală sau cu naşterea de urgenţă.
În rândul a 560 de femei cu nivel HIV RNA nedectabil, opţiunea pentru operaţia de cezariană a fost asociată cu un procentaj de 90% de reducere a riscului TMF, comparat cu opţiunea pentru naştere normală sau cu naşterea de urgenţă.
Operaţia de cezariană poate avea aceleaşi implicaţii ca şi naşterea normală, la sarcina dusă la termen a femeii cu încărcătură virală <400.
Tuturor gravidelor naive, înainte de introducerea tratamentului sau prifilaxiei
Tuturor femeilor care primesc TARV antenatal, cu nivelul HIV RNA detectabil sau cu supresie virală subotpimă după iniţierea terapiei antiretrovirale.
Pentru o prevenire eficienta a transmiterii materno-fetale, iniţierea experimentală a terapiei antiretrovirale înainte de aflarea rezultatului testului de rezistenţă poate fi o supapă de siguranţă, ce va trebui ajustată nevoii pacientei ulterior.
Testarea pentru antigenul de suprafaţă în hepatita B
Testarea pentru antigenul de suprafaţă în hepatita B
Terapiile bazate pe interferon şi ribavirină nu sunt recomandate în timpul sarcinii.
Tratmentul trebuie să includă tenofovir şi 3TC sau emtricitabină (FTC).
Monitorizarea atentă a toxicitatăţii hepatice.
Sugarii născuţi de femei infectate cu virusul hepatic B ar trebui să primească imunoglobulină pentru hepatita B (HBIG) şi să li se administreze o serie de trei doze de vaccin anti-hepatic B, în primele ore de la naştere.
Se recomandă testarea pentru depistarea infecţiei cu hepatită C (HCV) a tuturor gravidelor.
Se recomandă testarea pentru depistarea infecţiei cu hepatită C (HCV) a tuturor gravidelor.
În cazul pacientelor cu această infecţie se recomandă ca terapia cu interferon să fie întreruptă pe durata sarcinii.
Toxicitatea hepatică trebuie monitorizată atent şi continuu.
Tipul de naştere ar trebui să se stabilească numai be baza infecţiei HIV.
Nou-născuţii ar trebui să fie testaţi pentru infecţia HCV prin testul HCV RNA la vârsta 2-6 luni şi pentru anticorpii HCV după vârsta de 15 luni.
Evaluarea statusului psihosocial înaintea concepţiei, în timpul sarcinii şi după
Evaluarea statusului psihosocial înaintea concepţiei, în timpul sarcinii şi după
~ Chiar şi pacientele care nu suferă de boli mentale pot dezvolta patologii noi, precum depresia postpartum.
Persoanele cu antecedente de boli mentale sau care iau medicamente psihotrope trebuie să beneficieze de îngrijiri specializate şi de supraveghere continuă pentru:
Reevaluarea siguranţei şi eficienţei tratamentului psihotrop în timpul sarcinii
Monitorizarea aderenţei la tratamentul antiretroviral şi psihotrop
Testul HIV trebuie oferit tuturor femeilor în timpul primelor trimestre de sarcină, sau cât de repede posibil, dacă pacienta se prezintă târziu la spital.
Testul HIV trebuie oferit tuturor femeilor în timpul primelor trimestre de sarcină, sau cât de repede posibil, dacă pacienta se prezintă târziu la spital.
Acesta trebuie repetat periodic, în special persoanelor care se află la risc continuu de infecţie HIV.
Testare rapidă femeilor care se prezintă la spital în timpul travaliului.
Rezultatele testelor trebuie puse la dispoziţia personalului medical de pe secţiile specializate HIV.
Datele despre sarcină/HIV şi copii expuşi TARV în utero sunt insuficiente, motiv pentru care este dificil de realizat un studiu în această zonă.
Datele despre sarcină/HIV şi copii expuşi TARV în utero sunt insuficiente, motiv pentru care este dificil de realizat un studiu în această zonă.
Rezultatele studiilor mici pe implicaţiile clinice sunt neclare.
Unele date relevă diferenţe între sexe în cazul TMF şi al rezistenţei la copii.
Însă, rezultatele pentru pre-adolescenţi sunt rareori desagregate pe sexe.
Singurul proiect care evaluează expunerea prenatală la ARV în primul trimestru de sarcină (şi perioada de după).
Singurul proiect care evaluează expunerea prenatală la ARV în primul trimestru de sarcină (şi perioada de după).
Adună date anonime despre evoluţia fătului/mamei.
Oferă informaţii esenţiale care completează datele studiilor clinice.
Aceste date vor ajuta atât clinicienii cât şi pacienţii în aprecierea posbilelor beneficii şi riscuri şi ale tratamentului.
Gravidele în tratament ARV trebuie încurajate să se înregistreze în acest program de monitorizare.
Evaluarea siguranţei medicamentelor şi farmacochineticelor
Evaluarea siguranţei medicamentelor şi farmacochineticelor
Optimizarea regimurilor de tratament neonatale pentru evaluarea perinatală a rezistenţei
Riscul alăptării dacă încărcătuta virală este nedectabilă
Înteruperea terapiei aniretrovirale
Optimizarea aderenţei
Rolul naşterii prin cezariană în rândul femeilor cu încărcătură virală nedectabilă sau cu perioadă scurtă de rupere a membranelor
Testare rapidă la momentul naşterii oferită femeilor care se prezintă târziu la medic
Femeie de 25 ani , HIV+
Femeie de 25 ani , HIV+
Sarcină de 8 săptămâni
Fostă consumatoare de roguri
Relativ stabilă în terapia de substituţie cu metadonă;
Pozitivă la Hepatita C (anticorpi şi PCR)
Stare emoţională şi mentală echilibrate:
Stare emoţională şi mentală echilibrate:
Din proporţia totală a pacienţilor HIV, femeile sunt mai predispose diagnosticării cu probleme mentale decât bărbaţii.
Sarcina şi problemele legate de consumul de substanţe pot cauza probleme emoţionale şi de familie ale femeilor HIV pozitive.
Depistarea infecţiei HIV în timpul sarcinii este asociată unei rate de incidenţă mai mare de boli mentale (depresia postpartum) faţă de diagnosticarea în afara sarcinii.
Nu toate clinicile HIV oferă acces facil la serviciile psihiatrice perinatale.
Susţinerea grupului şi îndrumarea continue pot ajuta în astfel de cazuri.
Se încurajează discutarea diagnosticului cu
Se încurajează discutarea diagnosticului cu
partenerul.
Se recomandă testarea HIV şi a celorlaţi copii ai familei.
Sarcina reprezintă un motiv cheie de dezvăluirte a diagnosticului.
Cel mai probabil, o femeie îşi dezvăluie diagnosticul în timpul sarcinii, şi dacă nu, după naştere.
Ocazional, dezvăluirea diagnosticului poate avea consecinţe neprevăzute.
Contracepţia post-naştere:
Contracepţia post-naştere:
Nu există încă o metodă contraceptivă ideală.
Dacă partenerul este HIV negativ se recomandă folosirea prezervativului.
În cazul suprimării virale complete, relaţiei stabile şi inexsitenţei altor BTS, riscul de transmitere HIV este mic. Cum ar trebui întrebările legate de această situaţie să fie adresate şi care ar fi acelea?
Multe ARV-uri interacţionează cu medicamentele contraceptive.
Partenera, 33 ani, partenerul-33 ani se testează HIV înainte de a renunţa la prezervative, pentru a avea copii.
Partenera, 33 ani, partenerul-33 ani se testează HIV înainte de a renunţa la prezervative, pentru a avea copii.
Multe ghiduri naţionale recomandă respectarea confidenţialităţii, cu excepţia situaţiilor speciale.
Consilierea pre şi post testare ar trebui să se axeze pe o discuţie liberă despre un posibil rezultat HIV+ şi despre metode de primire a “veştilor proaste”.
Au existat cazuri de incriminare a persoanelor HIV pozitive care au infectat alte persoane, precum şi cazuri de răspundere penală a medicilor care nu au dezvăluit diagnosticul.
Dezvăluirea diagnosticului fără permisiunea femeii poate deveni obligatorie însă trebuie luate în calcul consecinţele pentru relaţia medic-pacient.
În multe juridiscţii legea este neclară în această privinţă, variind de la ţară la ţară.
În multe juridiscţii legea este neclară în această privinţă, variind de la ţară la ţară.
Este puţin probabil ca o persoană să fie urmărită penal şi acuzată, din punct de vedere etic pentru transmiterea neintenţionată a virusului HIV.
În două ţări europene au existat cazuri de incriminare a peroanelor conştiente de statusul lor HIV:
Scoţia
Cazul Stephen Kelly (Judecător Glenochil ) – Martie 2001 (Dreptul comun scoţian). Condamnat pentru infectarea “imprudentă” a fostei partenere.
Anglia
Mohammed Dica, Noiembrie 200
Sentinţa de vătămare corporală gravă pentru infectarea cu virsusul HIV, voluntară a două femei.
Menţinerea acuzaţiei la rejudecare în martie 2005
Femeie de origine africană, emigrată în Europa
Femeie de origine africană, emigrată în Europa
Stabilă pe ARV
Trăieşte într-o locuinţă oferită de stat, pe care o împarte cu o altă persoană
A născut un băiat HIV negativ, însă a decis să alăpteze, refuzând administrarea ARV
Se bazează pe credinţa că “Dumnezeu va avea grijă de el”
Suport social, îngrijire oferită mamei şi
Suport social, îngrijire oferită mamei şi
copilului
Adresarea problemei legate de locuinţă autorităţilor competente, pentru ca aceasta să nu mai impartă camera cu altcineva. Astfel, femeia şi-ar putea schimba părerea vizavi de tratamentul copilului.
Este nevoie de suportul comunităţii şi a al leaderi-lor spirituali.
Încurajarea integrării în reţelele de suport comunitar.
Leaderii spirituali ai comunităţii o pot ajuta să adere la tratament şi pot discuta chestiuni legate de stigmatizare.
Ghidurile de îngrijire şi tratament sunt necesare pentru a informa pacienta despre riscul alăptării, în contextual declaraţiei din Elveţia.
Transmiterea virsului HIV prin alăptare trebuie să fie incriminată?
Copilul ar putea fi luat de sub grija mamei pe o perioadă limitată, revenind acasă după 4 luni, cu scopul de a adresa problema non-aderenţei la TARV a copilului, riscurile alăptării şi alte riscuri de transmitere a virusului HIV.
Cu toate acestea, soluţia mai sus menţionată ar reprezenta ultima opţiune, având în vedere consecinţele grave pentru mamă, respectiv impactul psihic asupra copilului şi mamei şi impactul asupra relaţiei medic-pacient-familie
Credinta este importantă pentru multe femei seropozitive HIV.
Pe cât posibil se recomandă considerarea “credinţei” şi nu respingerea ei.
Colaborarea cu ledear-ii spirituali ai comunităţii poate îmbunătaţi angajamentul pacientului faţă de el însuşi şi faţă de familie.
