Suport de curs

Suport de curs

Chirurgie generala si nursing in chirurgia generala

Profilaxia infectiilor chirurgicale

Infecţiile chirurgicale reprezintă reacţiile organismului faţă de pătrunderea de germeni şi multiplicarea lor. Ele se datoresc contaminării cu germeni proveniţi din mediul extern sau cu germeni saprofiţi aflaţi pe tegumente, mucoase, căi respiratorii, căi urinare, şi cavităţi naturale (nas, gât, urechi, gura). Termenul de infecţie provine din cuvântul latin “inficere”, care înseamnă a murdări.

Pătrunderea germenilor în organism poarta numele de inoculare.

Porţile de intrare cele mai frecvente pentru microbi sunt: tegumentele, căile respiratorii şi aparatul digestiv.

Contaminarea reprezintă prezenţa germenilor vii în organism şi precede apariţia semnelor (manifestărilor) de infecţie.

Incubaţia reprezintă timpul scurs de la momentul inoculării şi până la apariţia primelor semene de boala.

Microbii au caractere variate de virulenţă, de toxicitate şi condiţii de viaţa aeroba sau anaeroba.

Infecţiile chirurgicale se deosebesc de infecţiile din bolile interne şi din bolile contagioase prin faptul ca ele impun un tratament chirurgical.

Manifestările locale, la locul de pătrundere a microbilor poartă numele de inflamaţie.

Cauzele acestora au fost confuze, până în anul 1878, când Louis Pasteur prezintă în fata Academiei de Chirurgie din Paris, microbii.

Este de remarcat faptul ca Pasteur nu a fost chirurg, nici medic ci a fost chimist şi biolog.

Descoperire microbilor reprezintă un moment epocal ca şi prepararea primului vaccin antirabic. Pentru aceasta descoperire socotim pe Pasteur drept” părintele asepsiei”.

Până atunci, deşi infecţiile existau, ele erau atribuite altor cauze.

Microb, în limba greaca, se numeşte ”sepsis”. De la acest cuvânt deriva Asepsie care însemnă fara microb şi Antisepsie care reprezintă metodele de indepartare a microbiilor pătrunşi în plăgi sau pe obiecte.

Dacă asepsia este o metoda de profolaxie (prevenire), antisepsia este metoda curativa. ”Printele antisepsiei” este Lister (1827-1912).

Dezinfecţia (provine din cuvantul francez ”disinfecţion”, reprezintă medode prin care distugem microbii, formele lor vegetative şi sporii acestora care pot sa produca infecţii chirurgicale sau boli transmisibile.

Contaminarea chirurgicala poate fi:

-directa, prin tegumente, mâini murdare, puroi, urina, fecale, etc.

-indirecta (mediate), din aer (aeroflora), haine, instumente şi obiecte diverse.

ASEPSIA

Asepsia cuprinde metodele utilizate pentru evitarea apariţiei microbilor în plăgi. Este o metoda de prevenire a infecţiillor.

Metoda principala de asepsie şi cea mai perfectă care realizează distrugerea microbilor, a formelor sporuale microbiene, a ciupercilor şi virusurilor, poarta numele de sterilizare.

Metodele de sterilizare sunt de trei feluri, după sursa folosită:

A. Metode fizice:

-prin caldura

-prin iradiere

B. Metode chimice:

-formolizarea

-sterilizarea

C. Metode biologice:

-sulfamide

-antibiotice

Spalare pe mâini de către chirurgi reprezintă o metoda de asepsie obligatoriu. De asemenea echipamentul de protecție chirugical şi al personalului din blocul operator, compus din bonete, măști, halate şi manuși sterle, a cărei îmbrăcare necesită reguli stricte ce se vor învăța în stagile practice.

Asepsia campului operator prin badijonarea tegumentelor din zona care va fi supusă operaţiei, cu tincture de iod sau substanţe antiseptice, reprezintă o importantă masură de asepsie, îndepartand microbii saprofiti existenti pe tegumentul bolnavului şi care ar putea fi introdusi în plaga operatorie.

Filtrul sau sala de pregatire preoperatorie are de asemenea un rol deosebit de important în prevenirea patrunderii de germeni în blocul operator. Germenii pot patrunde în blocul operator prin intermediul încălțămintei. Aceasta impune purtarea unor papuci sau botine de pânză sterle pentru cei care patrund în blocul operator.

ANTISEPSIA- este o metodă curativă
Pentru realizarea asepsiei şi antiasepsiei se folosesc substanţele numite antiseptice. Aceste substanţe trebuie sa indeplineasaca urmatoarele condiţii:

• 
  sa distruga germenii şi porii lor;
  
• 
  sa impiedice multiplicarea lor;sa menajeze ţesuturile bolnavului.
  

Substanţele antiseptice se inpart în două categorii:

-substanţe antiseptice ciofilactice, care menajeaza ţesuturile

-substanţe antiseptice citocaustice, care o dată cu microbii distrug şi ţesuturile pe care au fost aplicate.

Marile dezavantaje ale multor antiseptice este ca ele nu distrug numai germenii patogeni, ci dăunează și țesuturile, prin absorbția lor la nivelul plăgii pot să dea intoxicații grave.

INSTRUMENTE CHIRURGICALE UZUALE

I. Instrumente pentru tăiat ţesuturi:

1. Bisturie:

-sunt utilizate pentru incizia sau secționarea țesuturilor

-se sterilizează și se păstrează cu lama protejată în tifon sau vată

2. Cuţite de amputaţie:

3. Fierăstraie:

4. Foarfeci: (curbe, drepte, cu vârfuri ascuțite sau boante, diferite lungimi, etc.):

-se folosesc pt.tăierea țesuturilor sau a materialelor de sutură chirurgicală



II. Instrumente pentru hemostază:
1. Pense cu dinţi (gheare):

2. Pense fără dinţi:

(pt pensarea vaselor fine)

Altele: pensă Halsted (între pensa Péan şi pensa Mosquito), pensă port tampo

III. Pense pentru apucat şi prezentat ţesuturi:
1. Pense autostatice:

2. Alte pense autostatice (de apucat colul uterin, de coprostază, port-tampon):

Altele: pensă Tierbald (pentru colul uterin, etc.).

3. Pense anatomice

Sunt folosite pt. prinderea și manevrarea diferitelor țesuturi sau a materialelor textile utilizate în pansarea plăgilor.

4. Pense de fixat câmpuri sterile („raci”sau ”cărăbuș”)

Se folosesc pt. fixarea la piele a câmpurilor de operație sterile, cu scopul de a delimita câmpul operator.

IV. Instrumente de depărtat ţesuturi (retractoare):

1. Instrumente manevrate de chirurg:

Se folosesc pt. îndepărtarea țesuturilor, organelor și a creea un câmp operator suficient de larg și pt. a proteja unele țesuturi în timpul intervenției chirurgicale.

2. Depărtătoare autostatice:

Altele: depărtător Dartigues, depărtător Hrynkschak (în chirurgia urologică), etc..

V. Instrumente de sutură:

1. Portace:

2. Ace chirurgicale:

3. Agrafe şi aplicator de agrafe:




Agrafele se utilizează pentru apropierea marginilor plăgii.

VI. Varia:






















VII. SONDE CHIRURGICALE
Sunt sonde pentru aspiraţie nazo-gastrică (Faucher), uretro-vezicale (Folley, Tiemann, Nelaton, etc.), pentru hemostază variceală (Sengstaken-Blakemore), pentru tubaj duode-nal (Einhorn), pentru aducerea diferitelor stome (digestive, urinare) la piele (Pezzer, Malecot), pentru drenaj biliar extern (Kehr), pentru ajutarea evacuării gazelor colo-rectale (tub de gaze = o sondă Nelaton mai groasă), etc..















Pregătirea preoperatorie a bolnavilor

Pregătirea preoperatorie

• 
  Primirea bolnavilor in sectie.
  

De felul cum este primit bolnavul in sectia de spital si cum este pregatit pentru operatie pot depinde, in mare masura, reusita interventiei chirurgicale si evolutia postoperatorie.

O primire calda, atenta, un zambet care sa arate inca de la inceput bolnavului ca are in personalul spitalului prieteni care se vor ocupa de sanatatea lui si ca acestia vor face tot ce trebuie pentru ca el sa iasa din spital sanatos, sunt de un deosebit folos pentru risipirea starii de anxietate, pe care, mai estompat sau mai evident o au toti cei care se interneaza.

Asistenta medicala va avea grija sa amplaseze bolnavul nou internat in saloane cu convalescenti care nu au avut complicatii postoperatorii, optimisti, care nu au nevoie de tratamente speciale, multiple in timpul noptii si care au un somn linistit, deasemenea asistent medicala are un rol important in pregatirea psihica a pacientului , pentu operatie. Pentru bolnavii adusi de urgenta atitudinea trebuie adecvata cazului respectiv.

• 
  Pregatiri si teste preoperatorii
  

In functie de specialitatile chirurgicale, de particularitatile diferitelor boli, ale varstei, sexului etc.,examinarile preoperatorii pot varia de la caz la caz, in plus, in afara examinarilor specifice fiecarui caz, care se fac pentru stabilirea diagnosticului, trebuie sa se tina seama ca actul chirurgical si cel anestezic produc unele modificari organismului operat, modificari ale caror particularitati le putem sesiza in mare masura datorita examenelor efectuate. Printr-un tratament adecvat pre-intra-si postoperator, se pot remedia aceste modificari, astfel ca organismul sa suporte bine operatia.

Postoperator se vor efectua cateva examene obligatorii si anume:

- o radiografie a plamanilor, pt a se depista o eventuala boala pulmonara, necunoscuta si netratata in prealabil.Cu aceasta ocazie se va controla aspectul global al cordului si al aortei;

- se va executa o electrocardiograma,in caz de tulburari se va face tratamentul adecvat, iar interventia se va amana,(in afara cazurilor de extrema urgenta), pana cand exista indicii ca functionarea inimii s-a ameliorat

- pe toata perioada internarii se masoara tensiunea arteriala, se numara frecventa pulsului, si se controleaza temperatura;

- la bolnavii in varsta se determina capacitatea vitala respiratorie, pt ca la acestia exista o rigiditate a cutiei toracice specifica varstei si in consecinta vor avea nevoie de o oxigenare suplimentara postoperatorie;

- asistenta medicala se va interesa despre scaunele si mictiunile bolnavului, despre ritmul si aspectul acestora si va semnala medicului orice tulburari;

-asistenta medicala va cerceta daca bolnavul nu are vreo infectie respiratorie recenta, caz in care interventia chirurgicala trebuie amanata pana la ameliorare;

- analiza simpla de urina, m ne va da informatii asupra starii de functionare a rinichilor

- examinarea sangelui( numararea globulelor rosii, a leucocitlor, hematocritul , hemoglobina, timpul de coagulare, timpii Quick si Howell, determinarea glicemiei, determinarea ureei sangvine). In aceste cazuri orice rezultat patologic obtinut necesita investigatii suplimentare ale elementelor figurate ale sangelui

- tuturor persoanelor trecute de 50 ani si suferinzilor hepatici li se fac probele hepatice ( GOT, GPT, etc)

- determinarea grupului sangvin si a factorului Rh

- este foarte important sa se cunoasca si sa se testeze daca bolnavul ste alergic la unele medicamente, pentru a de evita intrebuintarea lor;

- greutatea corporala va fi controlata inainte si dupa operatie;

- femeile trebuiesc intrebate in legatura cu data menstruatiei, nu este recomandat ca interventia chirurgicala sa se efectueze in perioda menstruatiei, atat din punct de vedere igienic cat si datorita faptului ca timpul de sangerare este mai prelungit.

Toate datele rezultate din investigatiile de mai sus vor fi notate in foaia de observatie.

• 
  Ingrijirile din preziua operatiei
  

- Exista medicamente care necesita administrarea corecta inclusiv in preziua interventiei si dupa caz chiar inainte si in timpul interventiei;

- Pentru asigurarea unui somn bun si inlaturarea starii de anxietate preoperatorie, asistenta medicala , la indicatia medicului, ii va da bolnavului, inainte de culcare un hipnotic usor.

- Regimul alimentar: in preziua interventiei bolnavul va lua numai masa de pranz si nu in cantitate mare, pentru ca tractul digestiv sa fie cat mai liber, va avea grija sa bea o cantitate normala de lichide

- Prepararea pielii: asistenta medicala va examina foarte atent tot corpul bonavului si in cazul in care va observa o infectie cutanata va semnala aceasta medicului, care va amana interventia pana la vindecarea completa a infectiei. Daca pielea este integra, bolnavul va face dus, daca nu este capabil singur va fi ajutat de asistenta medicala , care ii va face o tualeta completa. Daca operatia urmeaza pe sau in apropierea unei zone cu par, parul va fi ras pe o suprafata foarte larga (10-15 cm) fata de limitele inciziei.

• 
  Ingrijirile din ziua operatiei
  

Pregatirea preoperatorie consta din :

- efectuarea unei clisme pentru bolnavii operati pe tractul digestiv, purgativele nu se recomanda decat in cazul unor interventii mari pe tubul digestiv, deoarece saracesc organismul de lichide si saruri minerale.

- vor fi indepartate bijuteriile, si proteza dentara

- unghiile vor fi taiate scurt , nu vor fi lacuite ca sa se poata observa capilarele extremitatilor

- inainte de a fi dusi in sala de operatie li se va pune o sonda vezicala

- bolnavilor care au varice foarte mari si carora li se face o interventie operatorie pe cavitatea abdominala, este bine sa li se aplice pe gamba si in treimea inferioara a coapsei un bandaj elastic usor strans , cu scopul de a se evita staza in aceste vene, care ar contribui la reducerea masei sangvine circulante, motiv de declansare a unui soc intra sau postoperator. Bandajul este util si pentru evitarea aparitiei de tromboflebite postoperatorii.

Pregatirea preoperatorie speciala pentru fiecare caz in parte , se face la indicatia chirurgului care urmeaza a opera bolnavul.

Dupa plecarea bolnavului in sala de operatie , asistenta medicalava da dispozitii pentru schimbarea lenjeriei de pat.

• 
  Interventia chirurgicală
  

Operatia inseamna o interventie in interiorul organismului viu cu riscul unei infectii. Organizarea spatiului operator se face dupa norme speciale de igiena, in vederea micsorarii riscului de infectie.

• 
  Sala de operație
  

Blocul operator are o componentă septică, în care se desfășoară intervențiile sterile și o componentă septică pentru intervențiile în plăgi primar infectate.În cadrul sălii aseptice există o săliță unde se pot desfășura și intervențiile ortopedice.Camerele filtru pentru personal și pacienți au drept scop prevenirea introducerii de germeni în sala de operație. Fiecare bloc operator este prevăzut cu o sală pentru spălare și cu o încăpere pentru anestezie, unde se pregătește anestezia și unde pacientul este adus după operație.

Îngrijirile postoperatorii

Îngrijirile postoperatorii încep imediat după intervenția chirurgicală și durează până la vindecarea completă a bolnavului.

Îngrijirile postoperatorii se acordă în funcție de natura intervenției, de complicațiile care au survenit intraoperator, de felul anesteziei și starea generală a bolnavului.

Scop: ingrijirile postoperatorii se acordă pentru restabilirea fucțiilor organismului, asigurarea cicatrizării normale, a plăgii și prevenirea complicațiilor.

După intervenția chirurgicală bolnavul poate fi transferat la: serviciul de terapie intensivă;sala de trezire; în patul său.

1. Îngrijirile bolnavilor operați cu anestezie generală

A. Îngrijirile acordate până la instalarea bolnavului la pat

Etape de execuție	Timpi de execuție
1.Pregătirea camerei (se efectuează în timpul intervenției) 2.Pregătirea materialelor în vederea reanimării postoperatorii	1.1.Se aerisește încăperea. 1.2.Se schimbă patul cu lenjerie curată și se plasează astfel încât operatul să poată fi ingrijit din toate părțile 1.3. Se protejează patul cu o aleză 1.4. Se încălzește patul dacă este cazul 1.5.Se controlează temperatura camerei și se menține la 18-20*C 1.6.Se atenuează lumina 2.1. Se pregătesc materialele pt. perfuzii 2.2. Se verifică sursa de Oxigen 2.3. Se pregătesc aspiratorul și sondele 2.4. Se pregătește material pentru tratamentul medicamentos 2.5. Se pregătesc borcane necesare, cu suporturi , pt. aspirație, drenaj pleural
3.Pregătirea materialului pt. supravegherea bolnavului	3.1.Se pregătesc: termometru, cronometru, apart pt. TA, borcan pt. diureză 3.2. Se pregătește foaia de temperatură pt. terapie intensivă
4.Transportul bolnavului operat	4.1. Căruciorul se acoperă cu pătură, cearșaf, aleză 4.2. Bolnavul este așezat în poziție de decubit dorsal cu capul într-o parte 4.3. Se acoperă bolnavul pentru a nu răci 4.4. Transportul se efectuează cu blândețe 4.5. Se supraveghează pulsul la carotidă, eventula vărsătură, apariția ceanozei 4.6. Se supraveghează perfuzia și drenurile
5.Instalarea bolnavului operat la pat	5.1. Până la trezire , bolnavul este așezat în decubit dorsal, cu capul într-o parte , sau în decubit lateral 5.2. Dacă perfuzia se continuă se supraveghează ritmul perfuziei 5.3. Drenurile se racordează la borcane (cand este cazul).