Figura 4.15. Excluziunea intergeneraţională a tinerilor de la educaţie
|
Sursa: BNS/PNUD. Abordări multiple privind excluziunea socială. 2009
| Principalii factori care contribuie la părăsirea sistemului educaţional de către tineri sunt: (i) dificultăţile în finanţarea studiilor – 28%; (ii) dorinţa de a munci – 23,1%; (iii) plecarea la muncă peste hotare – 20,4%, fiind urmate de probleme personale/de familie – 11,7%; dificultăţile în studiere – 1,2% şi alte probleme - 5,8%. De menţionat că cota tinerilor care au părăsit sistemul educaţional pentru ca nu îşi pot achita studiile şi doresc să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă este în creştere. Dacă în perioada anilor 2000-2004 doar 13,8% doreau să plece din ţară în căutarea unui loc de muncă, atunci în perioada de 2007-2009 cota acestora a crescut până la 20,4%. Respectiv cota tinerilor care doresc să muncească în Republica Moldova s-a redus constant de la 30,5% pentru perioada anilor 2000-2004, la 23,1% în perioada 2007-2009. (Vezi Figura 4.14)
Dezagregat pe medii de reşedinţă, factorii care contribuie la părăsirea sistemului educaţional de către tineri au fost diferiţi. Dacă în mediul urban unul dintre motivele principale a părăsirii studiilor a fost dorinţa de a lucra – 44%, atunci în mediul rural aceasta a reprezentat – 22,6%. Dificultăţile în finanţarea studiilor sunt mai pronunţate pentru mediul rural – 21,8% faţă de mediu urban – 15,5%. Pentru tinerii din sate un motiv serios îl constituie şi dificultăţile în studiere (16,6%) în comparaţie cu tinerii din oraşe (6,3%).
Un factor important care explică părăsirea timpurie a sistemului educaţional este nivelul de instruire al părinţilor formează şi transmit atitudinile şi valorile educaţionale. Astfel, nivelul educaţional al părinţilor într-o anumită măsură garantează că copiilor vor avea acelaşi nivel educaţional, totodată cercetările în domeniul sărăciei arată că cu cât nivelul educaţional este mai jos cu, atît riscul sărăciei şi efectelor acesteia este mai mare, formând o aşa numită „capcană a sărăciei”. Excluziunea intergeneraţională de la educaţie a tinerilor, evaluată în baza datelor CBGC, prin prisma nivelului de studii al părinţilor demonstrează tendinţe direct proporţionale în acest context. Tinerii din familiile în care părinţii au studii superioare înregistrează tendinţe mai pronunţate de a-şi prelungi studiile, comparativ cu cei ai cărora părinţi au studii medii, sau mai jos de medii . Respectiv în cazul studiilor superioare ale mamei şi tatei, ponderea celor care au declarat că nu-şi continuă studiile fiind de 18,5% şi 21,5%, atunci cînd cei din gospodăriile unde părinţii au studii mai jos de medii, constituie circa 60%. (Vezi Figura 4.15)
O problemă în sensul transmiterii excluziunii integeneraţionale o reprezintă nu doar nivelul de cunoştinţe ale părinţilor care formează atitudinile faţă de viitoarele perspective ale tinerilor, dar şi tendinţele migratorii ale acestora.
Dostları ilə paylaş: |