Outline of research on social inclusion in moldova

Tabelul 1.2

Elementele constitutive ale strategiei de la Lisabona. Politici, instrumente şi măsuri concrete.

Politici	Instrumente	Măsuri concrete
Ocuparea forţei de muncă	Strategia Europeană de ocupare a forţei de muncă: Raport Comun cu privire la ocuparea forţei de muncă. Linii Directoare şi Recomandări pentru statele membre. Politici de ocupare a forţei de muncă.	Servicii de ocupare a forţei de muncă mai bune. Adaptabilitate combinată cu siguranţă. Egalitate de şanse. Îmbătrânire activă.
Protecţie socială	Obiective comune pentru acordarea pensiilor. Abordare integrată în vederea acordării unor pensii sigure şi durabile.	Soluţii la problema îmbătrânirii populaţiei.
Incluziune socială	Obiective comune. Program de Acţiune Comunitar pentru combaterea discriminării. Strategia-cadru cu privire la egalitatea de gen.	Măsuri punctuale pentru Planurile Naţionale de Acţiune.

Sursa: Daniel Arpinte, Adriana Baboi, Sorin Cace, Cristina Tomescu (Doboş), Iulian Stănescu “Politici de incluziune socială”, Calitatea Vieţii, XIX, nr. 3–4, 2008, p. 339–364.
Odată cu summit-ul Consiliului European din decembrie al aceluiaşi an, care a avut loc la Nisa²¹, şi la care a fost aprobată Agenda Socială Europeană până în 2005, obiectivul incluziunii sociale a devenit parte integrantă a planurilor naţionale anti-sărăcie. Obiectivele comune, statutare în planurile naţionale de luptă împotriva excluziunii sociale şi a sărăciei sunt:

1. Promovarea participării la muncă şi accesul la toate resursele, drepturile, bunurile şi serviciile;

2. Prevenirea riscului excluziunii sociale;

3. Iniţiative pentru grupurile cele mai vulnerabile;

4. Mobilizarea tuturor actorilor.

În cadrul următoarelor summit-uri, precum summit-ul de la Laeken (13–15 decembrie 2001), summit-ul de la Barcelona (15–16 martie 2002) etc. au fost analizate progresele realizate în sensul atingerii obiectivului strategic fixat la Lisabona, acela de a deveni, până în 2010, o economie bazată pe cunoaştere, cea mai competitivă şi dinamică din lume, cu un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de coeziune socială. De asemenea, s-a accentuat şi necesitatea utilizării indicatorilor structurali pentru evaluarea progreselor şi pentru concertarea acţiunilor de întreprins. Adoptarea unei serii de indicatori structurali economici şi sociali, inclusiv în domeniul calităţii locurilor de muncă, de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, ca şi a unor indicatori-cheie pentru dezvoltarea durabilă, va furniza o viziune mai clară asupra performanţelor fiecărui stat membru al UE.

Primul obiectiv al strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă este atingerea, până în 2010, a nivelului de 70% al ocupării forţei de muncă, convenit la Lisabona.

S-a subliniat importanţa luării în considerare a principiului egalităţii de gen în orientările de politică economică şi în parteneriatul euro-mediteranean şi s-a pus accentul pe definirea unui ansamblu de indicatori comuni privind integrarea socială. Consiliul European de la Laeken a luat act de acordul politic privind extinderea coordonării sistemelor de securitate socială la cetăţenii unor terţe ţări şi a invitat Consiliul să ia, cât mai repede, măsurile necesare.

Modelul social european este unul dintre pilonii unei strategii integrate mai vaste, ale cărei baze s-au pus încă de la Lisabona, s-a subliniat la Bruxelles, cu ocazia summit-ului social.

În ultimii ani, de când a fost lansată marea strategie europeană pentru ocuparea forţei de muncă, s-au creat 10 milioane de noi locuri de muncă, în special în noi sectoare, de tehnologie avansată. Şomajul a scăzut sub 8%, iar inflaţia s-a redus²².

Din 2006 evoluţia politicilor sociale incluzive din Uniunea Europeană au marcat o nouă etapă. Astfel, în martie 2006, de către Comisia Europeană şi de toate cele 27 de state membre, a fost adoptat un nou cadru pentru consolidarea Protecţiei Sociale şi Incluziunii Sociale la nivelul UE care a inclus 12 obiective comune: câte 3 pentru fiecare din cele 3 direcţii de acţiune (incluziunea socială, pensii, sănătate şi îngrijire pe termen lung), plus 3 obiectivele principale care au scopul să asigure: a) consistenţa între cele 3 direcţii de acţiune socială; b) conştientizarea în/între cele două procese principale de la Lisabona, şi anume între MDC (Metoda Deschisă de Coordonare), pe de o parte, şi ocuparea forţei de muncă şi cooperarea economică la nivelul UE, pe de altă parte.

Procesul de incluziune socială în cadrul UE a demarat începând cu anul 2000, prin intermediul Metodei Deschise de Coordonare²³, care presupune că statele membre, se obligă în baza obiectivelor generale să contribuie la "Realizarea unui impact decisiv asupra eradicării sărăciei şi a excluziunii sociale, până în 2010". În acelaşi timp, se oferă o autonomie largă în selectarea căilor şi a mijloacelor de a atinge obiectivele stabilite la nivel comunitar, de asemenea, şi a priorităţilor pe care ţările intenţionează să-şi concentreze eforturile. Priorităţile naţionale şi modalităţile de atingere a acestora sunt definite în planurile naţionale de acţiuni, adoptate de către fiecare ţară în parte. Comisia Europeană încurajează toate statele membre la schimb de experienţă cu privire la progresul în domenii politice specifice, precum şi în selectarea celor mai bune practici în domeniul lor de monitorizare şi evaluare. Pentru a susţine schimbul de experienţe, se efectuează revizuiri periodice şi evaluări ale politicilor care includ evaluarea reciprocă prin rapoarte anuale privind incluziunea socială. Acestea sunt rezumate în documente de lucru elaborate de către CE, precum şi numeroase programe transnaţionale şi de cooperare, finanţate de către CE.

Trei domenii politice asigură cadrul MDC ca proces:

1. 
   Eradicarea sărăciei şi a excluziunii sociale;
   
2. 
   Pensii viabile şi adecvate;
   
3. 
   Sănătate şi îngrijire pe termen lung, accesibilă, calitativă şi durabilă.
   

Unul dintre documentele definitorii în lupta împotriva excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale este JIM (Documentul Comun în domeniul Incluziunii Sociale – Joint Inclusion Memorandum). Acesta este elaborat de către fiecare ţară membră UE împreună cu Comisia Europeană, în scopul promovării incluziunii sociale şi al combaterii sărăciei în Europa până în 2010, în perspectiva îndeplinirii obiectivelor de la Lisabona. Scopul JIM a fost promovarea susţinută a unei societăţi coezive şi incluzive, creşterea bunăstării populaţiei, complementar cu resorbţia rapidă a problemelor grave de sărăcie extremă şi excluziune socială.

Totodată au fost revizuiri revizuiţi şi indicatorii Laeken, care au fost extinşi, fiind grupaţi într-un portofoliu principal şi trei portofolii complementare cu indicatori ai: (i) dezvoltării economice şi coeziunii sociale; (ii) incluziunii sociale; (iii) pensiilor şi (iv) sănătăţii.