Outline of research on social inclusion in moldova

Categorii de cheltuieli MDL, mil. Lecţii particulare (individuale) 92,5 Lecţii suplimentare (în grup) 26,0 Cadouri profesorilor 25,0 Plăţi în comitetul părintesc (Fondul şcolii) 20,0 Reparaţii în şcoală/clasă 14,6 Manifestaţii / evenimente şcolare 13,0 Examene 6,0 Încălzire (asistenţă tehnică / reparaţie) în şcoală 5,5 Plata pentru o notă bună 3,7 Paza în şcoală 1,7 Perfectarea actelor de studii 1,5 În opinia majorităţii părinţilor, pentru copiii lor este imposibil să obţină o educaţie de calitate fără contribuţii suplimentare. Această opinie este susţinută de a şaptea parte din profesori şi directori. O bună parte din părinţi (48,6%) arată că profesorii acordă mai mult timp şi mai multe eforturi copiilor ai căror părinţi au contribuit cu mai mulţi bani pentru nevoile şcolii. Totodată părinţii şi o parte din profesori recunosc că în aceste condiţii dezavantajează şi marginalizează unii elevi din familiile mai sărace, cărora profesorii le acordă atenţie mai puţină, pentru că părinţii lor nu-şi pot permite să plătească suplimentar pentru şcoală. Acest fapt a fost declarat de aproape jumătate din părinţii intervievaţi (49,9%) şi de o parte din profesori şi directori de şcoală (12,6% şi, respectiv, 16,7%). Se atestă şi cazuri de încălcare a demnităţii copilului atunci când părinţii nu pot face faţă plăţilor cerute. Impactul negativ al plăţilor informale asupra procesului educaţional este recunoscut de 35% din părinţi, 25% din directorii de şcoală şi 25% din profesori. Totodată, cadrele didactice şi directorii de şcoală, în proporţie de 80–90%, neagă faptul că elevii din familiile sărace sunt dezavantajaţi, pe când părinţii, în proporţie de circa 50%, afirmă contrariul.

Sursa: IPP(2007). Studiul sociologic „Plăţile informale în învăţământul preuniversitar şi accesul egal la educaţie”

Cel mai mult pentru educaţia copiilor cheltuiesc părinţii întreprinzători (0,7%) şi cei angajaţi în sectorul non-agricol (0,6%). Iar cel mai puţin pentru educaţie cheltuiesc fermieri (0,3%) şi angajaţii în sectorul agrar (0,1%). Aceasta stare a lucrurilor se explică nu doar prin disponibilitatea mijloacelor materiale ale familiilor dar şi prin corelaţia cu nivelul educaţional al părinţilor, care contribuie la formarea/ transmiterea atitudinilor educaţionale a copiilor, ceea ce reprezintă un factor suplimentar ce contribuie în timp excluziunea intergeneraţională de la educaţie. Un exemplu elocvent în acest sens poate servi rata brută de cuprindere în învăţământul preşcolar, unde gradul de participare la acest nivel al copiilor, mamele cărora au un nivel educaţional cel mult gimnazial, este cu 40% mai redusă decât a copiilor, mamele cărora sunt cu studii superioare¹³⁸.