Figura 4.12. Ponderea copiilor cu CES în şcolile speciale
|
Sursa: Biroul Naţional de Statistică
| Accesul copiilor cu CES la şcolile generale rămâne în continuare a fi actuală. Principalii factori care împiedică integrarea acestor copii sunt, atât lipsa condiţiilor fizice, cât şi rezistenţa la schimbare, manifestată de unii manageri şcolari şi de o parte din cadrele didactice. Astfel, conform datelor Sistemului de cartografiere a instituţiilor de învăţământ, spaţii pentru crearea unor săli de reabilitare există doar în 280 de instituţii de învăţământ (18,6% din numărul total de şcoli); încăperi necesare pentru crearea punctelor medicale, acolo unde ele nu există, pot fi puse la dispoziţie doar de 775 de instituţii (51,5%); ascensoare pentru elevii cu dizabilităţi locomotorii ar putea fi instalate doar în 22 de instituţii (1,5%).
Rezistenţa cadrelor didactice din şcolile generale faţă de integrarea copiilor cu CES este cauzată, în mare parte, de dificultăţile obiective sau subiective care ar putea apărea odată cu apariţia în şcoală clasă a unor astfel de copii. O parte din cadrele didactice consideră că integrarea copiilor cu CES în şcoala generală ar dezavantaja ceilalţi copii care vor primi atenţia necesară din partea profesorilor, ceea ce le va influenţa situaţia şcolară. Totodată, vor fi dezavantajaţi şi copiii cu CES, riscurile principale fiind marginalizarea, discriminarea şi lipsa atenţiei cuvenite. Se consideră că instruirea în şcolile obişnuite a copiilor cu CES va necesita mari resurse financiare suplimentare, fapt ce ar putea provoca apariţia unor probleme în cadrul comunităţii. etc.
Dostları ilə paylaş: |
