Emanciparea justiţiei. Crearea unei puteri judecătoreşti independente, scutite de imixtiunile puterii executive şi celei legislative s-a dovedit a fi un proces mult mai anevoios decât formarea partidelor. În primii ani de existenţă a statului Republica Moldova a lipsit un cadru legislativ care i-ar fi conferit magistratului un statut pe potriva autorităţii sale. Mai mult. Chir şi ulterior, când independenţa puterii judecătoreşti a fost proclamată în Constituţie, iar o serie de legi adoptate de Parlamentul Republicii Moldova au creat un mecanism care apăra judecătorul sau procurorul de eventuale ingerinţe ale autorităţilor politice centrale, lucrurile nu s-au schimbat mult în bine.
Justiţia continuă şi astăzi să ştampileze sentinţe la comandă, dovadă fiind şi nenumărate procese pierdute de Republica Moldova la CEDO. Această stare de lucruri îşi are explicaţia în mentalităţile sovietice pe care le-au speculat conducătorii şi cu care s-au împăcat în mare parte conduşii pentru a tolera o justiţie părtinitoare, coruptă şi subiectivă. Acest fapt a adus un număr foarte mare de cetăţeni la condiţia de nedreptăţiţi sau proscrişi care, pentru că nu mai aveau nicio şansă să-şi facă dreptate în ţara lor, au început să caute satisfacţie în instanţele europene.
