Outline of research on social inclusion in moldova

Indicele General al Excluziunii sociale – care se bazează pe şapte indicatori de bază care reflectă nivelul de trai, sănătatea, educaţia, participarea în societate şi accesul la servicii.

Indicele Excluziunii sociale Extreme - este o formă mai puternică a indicatorului precedent.

Metodologia de calcul va fi prezentată în anexe.

2.3. Cine sunt excluşii. Formele de manifestare şi perceperea excluziunii sociale de către diferite grupuri / indivizi.
Reieşind din definiţia excluziunii sociale, excluşii pot fi considerate persoanele sau grupurile de persoane care sunt deprivate de la o participare deplină la viaţa economică, socială, culturală şi politică a societăţii/comunităţii, în care aceştia locuiesc. Factorii principali care definesc, în prezent, vulnerabilitatea acestor persoane la excluziune socială sunt determinaţi de caracteristicile lor individuale sau sociale/culturale. Aceştia sunt:

Vârsta – este considerată un factor care implică un grad înalt de vulnerabilitate. Diverse grupuri de vârstă sunt supuse riscurilor într-un fel sau altul. De exemplu, copiii sunt consideraţi, în general, un grup potenţial vulnerabil din motivul dependenţei de mediul familial şi cel social. Copii pot fi supuşi abuzului, violenţei şi neglijenţei, care le pot afecta sănătatea şi dezvoltarea. În special, sunt determinate ca vulnerabile grupuri specifice de copii care trăiesc în familii cu un venit mic, eventual cu mulţi copii, care au acces limitat la resurse informaţionale, fapt ce conduce la încadrarea redusă în sistemul de învăţământ şi rezultate slabe la învăţătură. Acestea din urmă pot rezulta pe viitor într-o vulnerabilitate mai mare privind încadrarea în societate, determinând riscul unei excluziuni ce ţine de angajarea în muncă, accesul limitat la surse de venit. Sub incidenţa excluziunii sociale cad şi tinerii care sunt consideraţi un grup vulnerabil riscurilor sociale: consumului de droguri, alcool, etc. Vârstnicii se confruntă cu o incidenţă mai mare de sărăcie, ceea ce face acest grup să fie supus unui risc înalt de a fi exclus social. Rezultatele analizelor privind nivelul de trai demonstrează că odată cu creşterea vârstei creşte şi incidenţa sărăciei. Vulnerabilitatea persoanelor vârstnice este generată de reducerea veniturilor către vârsta de pensionare, pensiile mici, lipsa altor resurse, înrăutăţirea sănătăţii.

Educaţia joasă şi instruirea insuficientă sau chiar analfabetismul, lipsa unor abilităţi elementare sunt factori importanţi care contribuie la creşterea vulnerabilităţii persoanelor şi a riscului de a fi excluse social. Nivelul de educaţie şi instruirea determină în mare măsură capacităţile persoanei, împreună aceste caracteristici devin deosebit de importante în contextul unei pieţe a forţei de muncă tot mai instruite. Atât nivelul jos al studiilor cât şi lipsa unor abilităţi elementare şi capacităţilor reduse de prezentare sunt bariere importante care împiedică angajarea la un loc de munca bine remunerat.

Sănătatea precară este în corelare puternică cu vulnerabilitatea privind excluziunea socială. Persoanele cu diverse probleme cronice de sănătate, de asemenea, cad sub incidenţa sărăciei şi a riscului de a fi excluse social. Unui risc deosebit sunt expuse persoanele cu dizabilităţi, din motivul veniturilor limitate, posibilităţilor reduse de a le obţine, dar şi din lipsă de comunicare, marginalizarea privind accesul la manifestaţii sociale şi culturale, iar în unele cazuri chiar şi accesul redus la educaţie şi sănătate.

Lipsa unui loc de munca şi posibilităţile reduse de angajare în câmpul muncii sunt strâns corelate cu excluziunea socială şi sărăcia. Şomerii şi persoanele fără un loc stabil de muncă sunt grupuri deosebit de vulnerabile deoarece neavând o sursă stabilă de venit cad sub incidenţa sărăciei cu toate consecinţele acesteia. Situaţia se complică prin aspectul subiectiv al problemei: lipsa siguranţei, percepţia propriei vulnerabilităţi, acestea conducând deseori la autoexcluderea persoanelor respective de la viaţa socială.

Veniturile reduse sau chiar lipsa acestora conduc la sărăcie, fenomenul acesta fiind determinat ca unul din principalii factori care generează excluziunea socială. În acelaşi timp, marginalizarea în ceea ce priveşte relaţiile sociale, conduce la deprivare, reducerea posibilităţilor obţinerii veniturilor. Excluziunea socială este deseori confundată cu sărăcia. Aceste noţiuni însă nu se suprapun, ci doar se intersectează. Sărăcia este primară şi respectiv impune acces limitat nu numai la surse de venit, dar şi la viaţa socială, bunuri, servicii, inclusiv educaţie şi sănătate, de asemenea, schimbări de comportament, statut social, etc. Cei săraci pot fi excluşi de grupurile şi indivizii cu un alt statut de bunăstare, dar pot şi să se autoexcludă social din diverse motive, inclusiv sentimentul de ruşine generat de lipsa surselor financiare necesare pentru un trai decent. Sărăcia afectează sub diverse aspecte atât tinerii, cât şi bătrânii, dar şi alte grupuri de persoane care din diferite motive nu pot participa activ la viaţa societăţii.

Mediul de reşedinţă este un factor destul de important în contextul analizei vulnerabilităţii privind excluderea socială a populaţiei. Astfel, analiza sărăciei în Moldova a demonstrat o incidenţă deosebită a fenomenului în mediul rural. Accesul redus la locuri de munca, veniturile mici, preponderent din activitatea agricolă, accesul limitat la bunuri şi servicii, reprezintă dezavantaje esenţiale îndeosebi pentru grupurile social vulnerabile. Excluderea poate fi determinată atât prin prisma persoanelor, gospodăriilor casnice, cât şi în contextul accesului din punct de vedere a infrastructurii, geografic, altfel spus accesul limitat al grupurilor populaţiei datorită faptului că întreaga comunitate, localitate este expusă riscului de a fi marginalizată.

Anume factorii de risc reprezintă în sine procesele care conduc la excluziune socială ca rezultat. De regulă factorii sunt multidimensionali implicând în sine mai multe cauze conexe care tind a fi unidimensionale şi imediate în cazul rezultatului. Aceşti factori pot fi de natură: (i) instituţională (modul în care sunt structurate anumite sisteme limitând accesului anumitor grupuri); (ii) atitudinală (modul comportamental care respinge), (iii) sistemică legate de transformare (modul în care se auto-identifică indivizii pe ei înşişi în cadrul tranziţiei când sistemele vechi de socializare şi suport social sunt redefinite).

Astfel, reieşind din factorii de vulnerabilitate pentru Republica Moldova pot fi identificate următoarele grupuri ale populaţiei care riscă să fie excluşi:

• 
  copiii şi familiile cu mulţi copii;
  
• 
  tinerii;
  
• 
  persoanele cu venituri reduse, (dependente de venitul din agricultură, persoane neangajate în muncă, foştii deţinuţi);
  
• 
  persoanele vârstnice;
  
• 
  persoanele cu disabilităţi;
  
• 
  familiile lucrătorilor migranţi.
  

În marea majoritate, aceste categorii de persoane se află şi în vizorul politicilor de incluziune socială ale Comisiei Europene, precum a sistemului de protecţie socială din Republica Moldova. Astfel, în contextul politicilor de incluziune socială, Comisia Europeana a determinat următoarele grupuri vulnerabile de bază: persoanele cu dizabilităţi, imigranţii şi minorităţile etnice (inclusiv romii), persoanele fără domiciliu stabil, foştii deţinuţi, persoanele dependente de droguri şi cu probleme privind consumul alcoolului, vârstnicii şi copii³⁷, care întâmpină dificultăţi ce pot conduce ulterior la excluziunea socială, precum nivelul scăzut de educaţie şi instruire, şomajul sau gradul extrem de scăzut de ocupare al forţei de muncă.

De asemenea, în Moldova Legea asistenţei sociale³⁸ determină principalele grupuri vulnerabile excluziunii sociale care, din cauza unor factori sociali de risc combinaţi au nevoie de asistenţă şi suport şi anume: (i) copiii şi tinerii ale căror sănătate, dezvoltare şi integritate fizică, psihică sau morală sunt prejudiciate în mediul în care locuiesc; (ii) familiile care nu îşi îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile privind îngrijirea, întreţinerea şi educarea copiilor; (iii) familiile fără venituri sau cu venituri mici; (iv) persoanele fără familie, care nu pot gospodări singure, care necesită îngrijire şi supraveghere sau sunt incapabile să facă faţă nevoilor sociomedicale; (v) copiii cu dizabilităţi până la vârsta de 18 ani; (vi) familiile cu mulţi copii; (vii) familiile monoparentale cu copii; (viii) persoanele vârstnice; (ix) persoanele cu dizabilităţi; precum şi (x) alte categorii de persoane şi familii aflate în dificultate.

Aceste grupuri au fost reconfirmate şi de cercetările în domeniul sărăciei care au evidenţiat în calitate de grupuri vulnerabile familiile cu mulţi copii, persoanele din gospodăriile ocupate în agricultură care datorită veniturilor mici sunt cele mai expuse riscului sărăciei, persoanele vârstnice, persoanele fără studii şi aptitudini profesionale sau cu nivel redus de instruire, persoanele neangajate în muncă. Adiţional la grupurile tradiţional vulnerabile în ultimii 5 ani în Moldova s-a reliefat un grup specific supus riscului excluziunii sociale: migranţii la muncă peste hotarele ţării şi familiile acestora.

De menţionat că riscul majorităţii grupurilor vulnerabile de a fi excluse pe cel puţin o dimensiune din cele menţionate, este cu mult mai ridicat dacă careva componente ale excluziunii sociale, interacţionează influenţându-se reciproc şi creând astfel un lanţ de depravări multiple.