Outline of research on social inclusion in moldova

BOXA 1.4. Diverse interpretări ale conceptului de coeziune socială
Coeziunea socială ...

• 
  se creează prin legături sociale puternice şi acordul între membrii societăţii asupra unor responsabilităţi comune;
  
• 
  presupune că toţi oamenii sunt capabili de a participa la viaţa economică şi de a beneficia de bunurile ei;
  
• 
  necesită existenţa proceselor cu ajutorul cărora s-ar putea “de cerut” autorităţilor şi alocarea resurselor în cadrul societăţii;
  
• 
  necesită toleranţă faţă de alte culturi şi tradiţii, precum şi recunoaşterea acestora.
  

Sursa: Abordări ale excluziunii sociale în Republica Moldova Aspecte metodologice şi analitice, raport UNDP, Moldova 2010, p. 14.

O trăsătură distinctă în abordarea Consiliului Europei a coeziunii sociale este legată de accesibilitatea drepturilor pentru toţi ca o condiţie prealabilă pentru formarea societăţii coezive¹⁷. Acest principiu contribuie la recunoaşterea demnităţii tuturor oamenilor, indiferent de capacitatea lor de a-şi satisface propriile nevoi. Întregul spectru de drepturi civile, politice şi economice este protejat de două documente fundamentale ale Consiliului Europei în domeniul drepturilor omului: Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale¹⁸ şi Carta Socială Europeană¹⁹, precum şi de organismele responsabile pentru asigurarea respectării acestor drepturi.

În Strategia revizuită pentru coeziune socială, aprobată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 31 martie, 2004, coeziunea socială presupune următoarele idei:

• 
  descrierea realităţilor sociale, luând în considerare trei aspecte:
  

• 
  calitatea vieţii, situaţia indivizilor şi grupurilor din punct de vedere al bunăstării, privită după diferite domenii-cheie (domenii de viaţă şi grupurile vulnerabile);
  
• 
  mediul de viaţă, alcătuit, pe de o parte, de participanţi, printre care sunt autorităţile publice, pieţele, sfera privată şi sfera civilă, dar, pe de altă parte - de acţiuni, printre care sunt acţiunile publice şi private;
  
• 
  componentele de bază ale vieţii, constând în relaţii neoficiale, relaţii de încredere, valori, sentimente, cunoştinţe universale generale etc.;
  

• 
  obiectivele definite pentru fiecare dintre aceste trei aspecte:
  

• 
  în ceea ce priveşte calitatea vieţii: asigurarea bunăstării ţinând cont de următoarele patru aspecte - corectitudinea în exercitarea drepturilor; recunoaşterea demnităţii umane; autonomia în dezvoltare personală (în familie şi în plan profesional); participarea tuturor membrilor societăţii;
  
• 
  cu privire la mediul de viaţă: dezvoltarea responsabilităţii reciproce a participanţilor pentru ca societatea să poată asigura bunăstarea tuturor membrilor săi;
  
• 
  cu privire la componentele de bază ale vieţii: asigurarea integrităţii acestora, adică păstrarea valorilor, încrederii, sentimentelor de solidaritate ş.a.
  

Tabelul 1.1.

Componentele coeziunii sociale

Aspectele realităţii sociale	Nivelul de realizare	Aspectele cheie ale coeziunii sociale
Calitatea vieţii (bunăstarea generală)	La nivel de societate	Nonviolenţa în soluţionarea conflictelor, pacea
	La nivel individual şi interindividual	Bunăstarea cetăţeanului: - egalitatea în realizarea drepturilor/interzicerea discriminării; - demnitatea/aprecierea; - autonomia/dezvoltarea personală; - participarea/îndeplinirea obligaţiilor cetăţenilor
Mediul de viaţă (responsabilitatea reciprocă a participanţilor)	Condiţiile generale ale responsabilităţii reciproce a participanţilor pentru bunăstarea generală	Scopul general al bunăstării: caracterul universal şi inseparabilitatea drepturilor umane şi dezvoltării stabile
		Metodele responsabilităţii reciproce: conştiinţa civică, abordarea asociativă şi competenţele democratice
		Economia întru bunăstarea individuală şi colectivă (compatibilitatea obiectivelor şi dezvoltării economice şi coeziunii sociale)
Componetele de bază ale vieţii (integritate)	Legături	Legături pe verticală (altele decât tradiţiile şi/sau sistemele economice şi instituţionale)
	Încredere	Măsurarea triplă a încrederii: - încrederea în sine şi în relaţiile interpersonale; - încrederea în instituţii, ONG-uri, întreprinderi; - încrederea în viitor
	Cunoştinţe colective şi simţul apartenenţei	Cunoştinţe generale şi conştiinţa civică colectivă, sentimentul de apartenenţă multiplă, care presupune dreptul la diferenţieri, interdependenţă şi responsabilitate reciprocă.
	Valori	Valori civice: - sentimentul justiţiei şi binelui comun; - sentimentul de solidaritate şi responsabilitate socială; - toleranţa/interesul faţă de diferenţieri/sinceritate
	Sentimente	Satisfacerea aspiraţiei oamenilor la o viaţă autonomă onorabilă

Sursa: Abordări ale excluziunii sociale în Republica Moldova Aspecte metodologice şi analitice, raport UNDP, Moldova 2010, p. 14.
Există o legătură şi între coeziunea socială şi creşterea economică. Totodată, creşterea economică trebuie văzută doar ca un instrument în realizarea obiectivelor de coeziune socială, incluziune socială şi de dezvoltare umană.
1.2.2. Politicile sociale incluzive în Uniunea Europeană
Combaterea excluziunii sociale şi realizarea obiectivelor de incluziune socială constituie obiectivele strategice ale Uniunii Europene. Astfel, acestea figurează în principalele documente oficiale, ca Tratatul de la Amsterdam şi Constituţia UE. Pentru prima dată, aceste obiective au fost formulate în Tratatul de la Amsterdam, articolul 136 şi 137. Tratatul de la Amsterdam adoptat în 1997, a lansat Acordul Social (Social Policy Agreement) în cadrul căruia, ocuparea forţei de muncă a devenit unul din obiectivele prioritare de „interes comun”, totodată dând posibilitate ţărilor membre să-şi dezvolte o strategie comună a angajării, formării şi ocupării locurilor de munca²⁰. Alte obiective ale tratatului s-au referit la: (i) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă; (ii) protecţia socială corespunzătoare; (iii) dialogul social; (iv) dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel înalt şi durabil al ocupării forţei de muncă, (v) lupta împotriva oricărei forme de marginalizare şi de excluziune socială; şi (vi) asigurarea egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi.

Obiectivele de incluziune socială au avut o lansare decisivă în documentul strategic al Uniunii Europene – Strategia de la Lisabona – pentru anii 2000-2010. Strategia de la Lisabona, adoptată de Consiliul Europei în 2000, a recunoscut combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale ca elemente-cheie pentru realizarea scopurilor sociale şi economice ale Uniunii Europene în coeziunea socială. Obiectivul strategic al Uniunii Europene de a deveni "cea mai competitivă şi dinamică economie din lume, capabilă în asigurarea a unei creşteri economice durabile, care este în stare să creeze mai multe şi mai bune locuri de muncă şi un grad mai înalt al coeziunii sociale...", formulate în strategie, are tangenţe directe cu realizarea obiectivului de incluziune socială. Se presupune că coeziunea socială este o condiţie a creşterii economice durabile, precum şi pentru realizarea obiectivului de a deveni cea mai competitivă şi dinamică economie din lume.

Strategia de la Lisabona este fondată pe zece domenii specifice, plecând de la societatea informaţională, mediul de afaceri, reformele economice, educaţia şi formarea profesională, ocuparea forţei de muncă – cu accent pe sporirea locurilor de muncă de calitate superioară, modernizarea protecţiei sociale şi promovarea integrării sociale. Strategia de la Lisabona insistă pe modernizarea modelului social european şi, astfel, pe crearea unui stat european activ al bunăstării. De asemenea, în strategie un loc prioritar este acordat integrării sociale şi necesităţii unei intervenţii comunitare în acest domeniu. Strategia permite Uniunii Europene crearea condiţiilor de ocupare deplină a forţei de muncă şi întărirea coeziunii regionale în UE.
Tabelul 1.2

Elementele constitutive ale strategiei de la Lisabona. Politici, instrumente şi măsuri concrete.

Politici	Instrumente	Măsuri concrete
Ocuparea forţei de muncă	Strategia Europeană de ocupare a forţei de muncă: Raport Comun cu privire la ocuparea forţei de muncă. Linii Directoare şi Recomandări pentru statele membre. Politici de ocupare a forţei de muncă.	Servicii de ocupare a forţei de muncă mai bune. Adaptabilitate combinată cu siguranţă. Egalitate de şanse. Îmbătrânire activă.
Protecţie socială	Obiective comune pentru acordarea pensiilor. Abordare integrată în vederea acordării unor pensii sigure şi durabile.	Soluţii la problema îmbătrânirii populaţiei.
Incluziune socială	Obiective comune. Program de Acţiune Comunitar pentru combaterea discriminării. Strategia-cadru cu privire la egalitatea de gen.	Măsuri punctuale pentru Planurile Naţionale de Acţiune.

Sursa: Daniel Arpinte, Adriana Baboi, Sorin Cace, Cristina Tomescu (Doboş), Iulian Stănescu “Politici de incluziune socială”, Calitatea Vieţii, XIX, nr. 3–4, 2008, p. 339–364.
Odată cu summit-ul Consiliului European din decembrie al aceluiaşi an, care a avut loc la Nisa²¹, şi la care a fost aprobată Agenda Socială Europeană până în 2005, obiectivul incluziunii sociale a devenit parte integrantă a planurilor naţionale anti-sărăcie. Obiectivele comune, statutare în planurile naţionale de luptă împotriva excluziunii sociale şi a sărăciei sunt:

1. Promovarea participării la muncă şi accesul la toate resursele, drepturile, bunurile şi serviciile;

2. Prevenirea riscului excluziunii sociale;

3. Iniţiative pentru grupurile cele mai vulnerabile;

4. Mobilizarea tuturor actorilor.

În cadrul următoarelor summit-uri, precum summit-ul de la Laeken (13–15 decembrie 2001), summit-ul de la Barcelona (15–16 martie 2002) etc. au fost analizate progresele realizate în sensul atingerii obiectivului strategic fixat la Lisabona, acela de a deveni, până în 2010, o economie bazată pe cunoaştere, cea mai competitivă şi dinamică din lume, cu un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de coeziune socială. De asemenea, s-a accentuat şi necesitatea utilizării indicatorilor structurali pentru evaluarea progreselor şi pentru concertarea acţiunilor de întreprins. Adoptarea unei serii de indicatori structurali economici şi sociali, inclusiv în domeniul calităţii locurilor de muncă, de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, ca şi a unor indicatori-cheie pentru dezvoltarea durabilă, va furniza o viziune mai clară asupra performanţelor fiecărui stat membru al UE.

Primul obiectiv al strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă este atingerea, până în 2010, a nivelului de 70% al ocupării forţei de muncă, convenit la Lisabona.

S-a subliniat importanţa luării în considerare a principiului egalităţii de gen în orientările de politică economică şi în parteneriatul euro-mediteranean şi s-a pus accentul pe definirea unui ansamblu de indicatori comuni privind integrarea socială. Consiliul European de la Laeken a luat act de acordul politic privind extinderea coordonării sistemelor de securitate socială la cetăţenii unor terţe ţări şi a invitat Consiliul să ia, cât mai repede, măsurile necesare.

Modelul social european este unul dintre pilonii unei strategii integrate mai vaste, ale cărei baze s-au pus încă de la Lisabona, s-a subliniat la Bruxelles, cu ocazia summit-ului social.

În ultimii ani, de când a fost lansată marea strategie europeană pentru ocuparea forţei de muncă, s-au creat 10 milioane de noi locuri de muncă, în special în noi sectoare, de tehnologie avansată. Şomajul a scăzut sub 8%, iar inflaţia s-a redus²².

Din 2006 evoluţia politicilor sociale incluzive din Uniunea Europeană au marcat o nouă etapă. Astfel, în martie 2006, de către Comisia Europeană şi de toate cele 27 de state membre, a fost adoptat un nou cadru pentru consolidarea Protecţiei Sociale şi Incluziunii Sociale la nivelul UE care a inclus 12 obiective comune: câte 3 pentru fiecare din cele 3 direcţii de acţiune (incluziunea socială, pensii, sănătate şi îngrijire pe termen lung), plus 3 obiectivele principale care au scopul să asigure: a) consistenţa între cele 3 direcţii de acţiune socială; b) conştientizarea în/între cele două procese principale de la Lisabona, şi anume între MDC (Metoda Deschisă de Coordonare), pe de o parte, şi ocuparea forţei de muncă şi cooperarea economică la nivelul UE, pe de altă parte.

Procesul de incluziune socială în cadrul UE a demarat începând cu anul 2000, prin intermediul Metodei Deschise de Coordonare²³, care presupune că statele membre, se obligă în baza obiectivelor generale să contribuie la "Realizarea unui impact decisiv asupra eradicării sărăciei şi a excluziunii sociale, până în 2010". În acelaşi timp, se oferă o autonomie largă în selectarea căilor şi a mijloacelor de a atinge obiectivele stabilite la nivel comunitar, de asemenea, şi a priorităţilor pe care ţările intenţionează să-şi concentreze eforturile. Priorităţile naţionale şi modalităţile de atingere a acestora sunt definite în planurile naţionale de acţiuni, adoptate de către fiecare ţară în parte. Comisia Europeană încurajează toate statele membre la schimb de experienţă cu privire la progresul în domenii politice specifice, precum şi în selectarea celor mai bune practici în domeniul lor de monitorizare şi evaluare. Pentru a susţine schimbul de experienţe, se efectuează revizuiri periodice şi evaluări ale politicilor care includ evaluarea reciprocă prin rapoarte anuale privind incluziunea socială. Acestea sunt rezumate în documente de lucru elaborate de către CE, precum şi numeroase programe transnaţionale şi de cooperare, finanţate de către CE.

Trei domenii politice asigură cadrul MDC ca proces:

1. 
   Eradicarea sărăciei şi a excluziunii sociale;
   
2. 
   Pensii viabile şi adecvate;
   
3. 
   Sănătate şi îngrijire pe termen lung, accesibilă, calitativă şi durabilă.
   

Unul dintre documentele definitorii în lupta împotriva excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale este JIM (Documentul Comun în domeniul Incluziunii Sociale – Joint Inclusion Memorandum). Acesta este elaborat de către fiecare ţară membră UE împreună cu Comisia Europeană, în scopul promovării incluziunii sociale şi al combaterii sărăciei în Europa până în 2010, în perspectiva îndeplinirii obiectivelor de la Lisabona. Scopul JIM a fost promovarea susţinută a unei societăţi coezive şi incluzive, creşterea bunăstării populaţiei, complementar cu resorbţia rapidă a problemelor grave de sărăcie extremă şi excluziune socială.

Totodată au fost revizuiri revizuiţi şi indicatorii Laeken, care au fost extinşi, fiind grupaţi într-un portofoliu principal şi trei portofolii complementare cu indicatori ai: (i) dezvoltării economice şi coeziunii sociale; (ii) incluziunii sociale; (iii) pensiilor şi (iv) sănătăţii.

BOXA 1.5. Principalele obiective ale Comunităţii Europene pentru anii 2006-2010 Anul 2006 a fost primul an când Statele Membre au elaborat Rapoarte Naţionale integrate privind strategiile în domeniile incluziunii sociale, pensiilor, sănătăţii şi îngrijirilor pe termen lung în conformitate cu liniile directoare stabilite de Comisia Europeană. Introducerea Metodei Deschise de Coordonare în „domeniul politicii sociale” a întărit capacitatea Uniunii Europene de a sprijini Statele Membre în activităţile de sporire a coeziunii sociale în Europa. Prin aceasta, gradul de conştientizare a naturii multidimensionale a excluziunii şi sărăciei a crescut. Rezultatele analizei realizate de Comisia Europeană asupra tuturor Rapoartelor Naţionale a evidenţiat faptul că toate Statele Membre se confruntă cu excluziunea şi inegalitatea socială. În acest sens, principalele provocări cheie pentru perioada 2006 – 2010, şi pentru care Statele Membre trebuie să întreprindă măsuri urgente de soluţionare sunt: Reducerea sărăciei în rândul copiilor prin: Asigurarea accesului la educaţie de calitate pentru toţi copiii, accentul fiind pus, în special, pe educaţia preşcolară şi prevenirea abandonului şcolar timpuriu; Îmbunătăţirea situaţiei copiilor proveniţi din rândul imigranţilor şi al minorităţilor etnice. Promovarea măsurilor active incluzive în vederea integrării pe piaţa muncii a grupurilor dezavantajate; Abordarea coordonată şi echilibrată a măsurilor individualizate pentru integrarea pe piaţa muncii, dezvoltarea de servicii sociale calitative şi asigurarea unui venit minim adecvat. Pentru domeniul sănătăţii şi îngrijirii pe termen lung, Statele Membre au identificat ca priorităţi : Asigurarea accesului egal pentru toţi la servicii de sănătate şi reducerea inegalităţilor de acces bazate pe venit; Garantarea unei îngrijiri de înaltă calitate; Pensii adecvate şi durabile: Susţinerea angajării persoanelor cu vârste înaintate, inclusiv utilizarea tuturor politicilor de activitate pe piaţa muncii. monitorizarea efectelor pensionării în cazul acelor persoane care întâmpină dificultăţi în îndeplinirea noilor condiţii de eligibilitate, în special pentru persoane cu venituri mici, persoane cu întreruperi în activitate, în rândul cărora femeile deţin o cotă înaltă). Sursa: Abordări ale excluziunii sociale în Republica Moldova Aspecte metodologice şi analitice, raport UNDP, Moldova 2010, p. 79.

În anul 2008, UE a lansat Agenda Socială (revizuită în 2006) care în prezent este pe deplin coerentă şi consolidează obiectivele prevăzute în Strategia de la Lisabona, specificând noi măsuri pentru atingerea acestora. Astfel, accentul de la nivel de societate s-a deplasat la nivel individual, adică spre abilitarea indivizilor de a-şi realiza propriul potenţial, concomitent susţinându-i pe cei care nu pot face acest lucru. Agenda Socială reînnoită este construită în baza a trei principii: (i) oportunităţi; (ii) acces şi (iii) solidaritate.

În noiembrie 2008 Parlamentul European şi Consiliul European au decis ca anul 2010 să fie declarat „Anul european privind combaterea sărăciei şi excluziunii sociale (2010)”. Scopul acestei iniţiative este de a reitera angajamentul politic puternic al Uniunii Europene şi al statelor membre în continuarea eforturilor pentru eradicarea sărăciei şi excluziunii sociale. Această iniţiativă reprezintă un important instrument prin care se promovează implementarea Metoda Deschidă de Coordonare. Strategiile naţionale elaborate, precum şi Strategia cu privire la implementarea Anului 2010, vor contribui la creşterea vizibilităţii Rapoartelor Naţionale Strategice privind Protecţia Socială şi Incluziunea Socială şi totodată la creşterea performanţelor de implementare în raport cu obiectivele enunţate.

În ultimul deceniu, Uniunea Europeană a accentuat obiectivul, stabilit de comun acord de către toate statele-membre, de dezvoltare rapidă a unei economii europene competitive. Construcţia unei noi societăţi de tip european este, de asemenea, avută în vedere. Din acest motiv, Uniunea Europeană este în curs de a dezvolta, accelerat, programe sociale europene, de a asigura o dezvoltare în forme noi a societăţii europene.

1.2.3. Politicile sociale incluzive în Republica Moldova
Republica Moldova stat aflat în proces de tranziţie economică, de asemenea, acordă o atenţie deosebită problemelor legate de eficientizarea politicilor de combatere a sărăciei şi constituire a unui stat cu o economie de piaţă social-orientată. Cu toate că problema excluziunii sociale precum şi promovarea politicilor sociale incluzive în sensul deplin al acestor concepte, deocamdată, nu au stat pe ordinea de zi a activităţii autorităţilor publice, elemente de măsuri incluzive sunt prezente în documentele oficiale ce vizează politicile sociale din republică.

Astfel, în 2000 a fost aprobat Programul Naţional de atenuare a sărăciei²⁴, care a determinat obiectivele, sarcinile, etapele principale, precum şi măsurile concrete pentru atenuarea sărăciei în ţară pentru perioada 2000-2003. Cele mai importante obiective ale Programului au fost: formarea sistemului de standarde sociale minime de stat şi implementarea lor; realizarea programului complex de creare şi păstrare a locurilor de muncă; reformarea sistemului de protecţie socială a populaţiei nevoiaşe; lichidarea şi neadmiterea în continuare a datoriilor la plata salariului, pensiilor şi indemnizaţiilor. În procesul promovării acestor măsuri accentul principal a fost plasat pe valorificarea eficientă a mijloacelor alocate pentru activităţile de diminuare a sărăciei în ţară, intensificarea susţinerii sociale a persoanelor nevoiaşe, atragerea pe scară largă a surselor financiare extrabugetare.

În scopul elaborării sistemului de indicatori pentru determinarea cauzelor sărăciei, precum şi a impactului programului de reformare şi al descentralizării sectorului social asupra nivelului de trai al populaţiei, în 2002 a fost aprobat Planul de acţiuni destinat consolidării capacităţii de monitorizare şi evaluare a sărăciei²⁵. Planul a fost prevăzut pe o perioadă de trei ani, identificând acţiunile ce urmau a fi realizate în vederea monitorizării şi evaluării sărăciei în Moldova.

În decembrie 2004, Parlamentul Republicii Moldova a aprobată Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS)²⁶ pentru 2004-2006, care a reprezentat cadrul politic suprem pentru dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova pe termen mediu. Guvernul Republicii Moldova şi-a asumat responsabilitatea pentru creşterea economică durabilă, aceasta fiind o premisă fundamentală pentru reducerea sărăciei. Obiectivele de bază ale SCERS erau: îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei, ameliorarea protecţiei sociale a celor mai sărace categorii de cetăţeni, inclusiv prin dezvoltarea sistemului de garanţii sociale, crearea unor noi locuri de muncă, în special pentru cei săraci, asigurarea accesibilităţii serviciilor medicale calitative, constituirea unui capital uman apt de performanţă, prin dezvoltarea învăţământului şi a ştiinţei.

În 2007 a fost elaborată şi aprobată Strategia Naţională de Dezvoltare pe anii 2008-2011²⁷. Obiectivul fundamental al Strategiei este crearea condiţiilor pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei prin consolidarea fundamentului pentru o creştere economică robustă, durabilă şi incluzivă. Strategia aspiră la apropierea Republicii Moldova de standardele europene şi, astfel, la atingerea obiectivului de integrare europeană. Direcţiile prioritare de dezvoltare stabilite în Strategie urmăresc ajustarea politicilor naţionale relevante la cele europene. La baza documentului stau următoarele principii: participare; alinierea strategiilor şi programelor naţionale existente la priorităţile naţionale; reiterarea angajamentelor externe. În vederea atingerii obiectivelor generale Strategia propune cinci priorităţi naţionale pe termen mediu: Consolidarea statului democratic bazat pe supremaţia legii şi respectarea drepturilor omului, Reglementarea conflictului transnistrean şi reintegrarea ţării, Sporirea competitivităţii economiei naţionale, Dezvoltarea resurselor umane, creşterea gradului de ocupare şi promovarea incluziunii sociale, Dezvoltarea regională. În procesul implementării Strategiei va fi desfăşurată monitorizarea permanentă a realizării acţiunilor şi a rezultatelor obţinute pentru ca, în caz de necesitate, să fie operate modificări în politicile promovate şi în acţiunile întreprinse.

De menţionat, că obiectivele de reducere a sărăciei s-au axat preponderent pe creşterea accesului grupurilor sărace la educaţie, sănătate, protecţie socială şi piaţa muncii, care reprezintă sectoarele cheie, iar după situaţia din acestea poate fi măsurat gradul de incluziune socială şi inegalitate, inclusiv nivelul coeziunii sociale la nivelul comunităţii.

Determinându-şi o vocaţie bazată pe Integrarea Europeană cadrul de analiză şi soluţionare a problemei sărăciei şi a excluziunii sociale în Republica Moldova capătă o nouă dimensiune.

Din acest considerent, problema care se pune, presupune realizarea obiectivelor de depăşire a sărăciei şi excluziunii sociale din Republica Moldova alături de alte state europene, prin prisma unui proces de dezvoltare umană durabilă, şi promovarea unor politici sociale incluzive.