Outline of research on social inclusion in moldova
Procesul care generează excludere, cauze şi rezultate
Yüklə 1,51 Mb.
|
3.4. Procesul care generează excludere, cauze şi rezultate.Cine şi cum sînt excluşi (Who and how they are excluded?) Piaţa muncii. Excluziunea de pe piaţa muncii este un factor deosebit de important care conduce în mod direct la vulnerabilitatea privind excluziunea economică din motivul imposibilităţii de a obţine veniturile necesare pentru existenţă. Fenomenul menţionat este unul complex, fiind generat de mai mulţi factori. Lipsa locurilor de muncă, în general, este o abordare simplistă care nu poate reflecta aspectul real al situaţiei, aceasta fiind explicată în majoritate prin necorespunderea între cerere şi ofertă privind posibilităţile de angajare, inclusiv nivelul de instruire şi gradul de corespundere privind calitatea şi specializarea, domenii şi sectoare social-economice, de asemenea, şi aspectele de gen, vârstă, iar în cazul Moldovei – şi de medii de reşedinţă. În republică accesul la piaţa muncii este în descendenţă. Rata de activitate continuă să scadă, acest declin este deosebit de pronunţat în mediul rural. S-a diminuat de asemenea şi rata de ocupare - de la 54,8% în anul 2000 la 42,5% în anul 2008 (Tabelul 3.1.). Tabelul 3.2. Ocuparea şi şomajul
Sursa: BNS De menţionat că în ultimii ani indicatorii de bază care descriu situaţia pe piaţa muncii demonstrează tendinţe specifice. Odată cu diminuarea ratelor de activitate şi de ocupare, indicatorii care reflectă neangajarea pe piaţa muncii demonstrează de asemenea o descreştere continuă. Cercetările în domeniu denotă că o influenţă semnificativă în acest sens o are amploarea exodului forţei de muncă din ţară a populaţiei apte de muncă. Acest fapt este confirmat de ponderea populaţiei economic active în totalul populaţiei (Figura 3.5), care este de asemenea în continuă descendenţă, în 2008 constituind 36,5% faţă de 45,4% în anul 2000.
Cu cele mai mari probleme privind angajarea în muncă ce confruntă populaţia din mediul rural, activităţile de bază fiind cele conexe prelucrării loturilor proprii de pământ şi angajării în munci agricole. Lipsa oportunităţilor de angajare, în special a persoanelor tinere ce nu dispun de lot de teren agricol, care ar permite asigurarea unui minim necesar alimentar, conduce la excluziunea acestora de pe piaţa muncii.
Conform datelor statistice, de asemenea se înregistrează tendinţe pozitive în ceia ce priveşte şomajul şi printre tinerii de 15-24 ani. Însă situaţia propriu-zis nu este atît de benefică. Tinerii se confruntă cu dificultăţi semnificative privind angajarea în muncă.
Lipsa posibilităţilor de angajare în muncă conduce la faptul, că persoane tinere, cu studii şi instruite nu-şi pot găsi un loc de muncă datorită lipsei unei practici de muncă sau a ofertei limitate a locurilor disponibile pentru anumite specializări şi domenii.
Posibilităţile de angajare în muncă sunt reduse atât pentru persoane în vârstă aptă de muncă, instruite şi calificate, cât şi pentru tinerii care încă nu au obţinut abilităţile şi cunoştinţele necesare pentru a oferi o muncă calificată. Datele statisticii oficiale denotă că numărul persoanelor cu studii superioare, înregistrate ca şomeri la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă este în creştere, înregistrând 3,7 şi 4,6 mii în 2007 şi 2008, respectiv. Conform datelor AFM, BNS47 în Republica Moldova 18,8% dintre şomerii înregistraţi sunt cu studii superioare, din grupul de vârstă 25-34 ani cu studii superioare sunt peste ¼. Locurile de muncă puţin atractive şi salariile mici conduc la părăsirea acestora şi contribuie la intensificarea procesului migraţional. Persoane tinere şi instruite pleacă în căutarea unui loc de muncă, chiar şi necalificat, în afara ţării. În 2008 mai bine de 11% din tinerii de 15-24 ani din gospodăriile cercetate erau plecaţi peste hotare la lucru sau în căutare de lucru48. Aceasta denotă că investiţiile în capitalul uman nu rezultă în dezvoltare, iar fluxul persoanelor apte de muncă şi instruite (inclusiv a tinerilor) în afara ţării, conduc, în consecinţă, la îmbătrânirea populaţiei. Coeficientul îmbătrânirii populaţiei la 1 ianuarie 2008 a constituit 13,749, în mediul rural fiind şi mai mare – 14,9%.
Reducerea numărului populaţiei apte de muncă are o influinţă directă asupra forţei de muncă în general, a distribuirii veniturilor, cheltuielilor publice pentru protecţia socială. Îmbinate cu procesul de îmbătrânire a populaţiei, aceşti factori pot avea un impact negativ serios asupra capitalului uman şi a dezvoltării sociale şi economice a ţării. Piaţa forţei de muncă în Moldova este caracterizată şi de o pondere înaltă a persoanelor ocupate în sectorul informal. Conform datelor Anchetei Forţei de Muncă 2008 aceasta constituie 31,1% din totalul persoanelor ocupate. De menţionat, că angajarea în muncă, formală sau informală, este dependentă de nivelul de instruire.
Lucrătorii sectorului informal se confruntă cu un risc pronunţat de excluziune socială, efectele căreia sunt observate în timp. Este important de menţionat că participarea acestor persoane la sistemul public de asigurări sociale şi de sănătate este deosebit de redusă, în acelaşi timp exercitând o presiune semnificativă asupra sistemului de asistenţă socială prin solicitarea alocaţiilor respective.
Migraţia şi remitenţele. Migraţia forţei de muncă are un rol important şi semnificativ atât în termeni economici cât şi demografici. Conform datelor Anchetei forţei de muncă, în 2008 circa 24% din populaţia activă lucra peste hotarele republicii (Tabelul 3.2.). Tabelul 3.2. Populaţia care lucrează peste hotare ca procent din populaţia activă
La muncă peste hotare pleacă în special populaţia activă din mediul rural (circa 30%), mai puţin din mediul urban (16%). Cel mai mult migrează populaţia din zona de Sud a republicii (circa 36%), preponderent bărbaţii (peste 30%).
Cercetările denotă că resursele financiare obţinute din remitenţe influenţează semnificativ accesul financiar la bunuri şi servicii al persoanelor din gospodăriile beneficiare de sursele respective, astfel reducându-se vulnerabilitatea excluziunii sociale din punct de vedere economic. Pentru aceste persoane este înregistrată cea mai redusă incidenţă a sărăciei (Figura 3.8.). De menţonat că veniturile din remitenţe în 2008 a înregistrat 19% din veniturile disponibile ale populaţiei, iar în mediul rural – peste 25%51.
Sub incidenţa unui risc social deosebit cad copii din familiile migranţilor la muncă peste hotarele ţării, în special a celor la care ambii părinţi sînt plecaţi. În aceste cazuri, copii sînt lăsaţi sub tutela rudelor, vecinilor, iar uneori chiar fără supraveghere. Adolescenţii rămaşi fără supraveghere, dar dispunînd de surse băneşti esenţiale, provenite din banii primiţi de la părinţi, sînt deosebit de expuşi riscurilor sociale, nu-şi mai continuă studiile. De menţionat că în aceste gospodării ponderea tinerilor în vîrstă de 15-24 ani, care au declarat că nu au participat la educaţie în luna de cercetare, evaluată după nivelul de studii al părinţilor, depăşeşte ponderea celor din gospodăriile fără migranţi. Mai pronunţată este nefrecventarea de către tineri a sistemului educaţional în gopodăriile cu migranţi, unde părinţii sînt cu studii medii generale şi de specialitate, depăşind pe parcursul a 3 ani cu peste 15 p.p. ponderea celor din gospodăriile fără migranţi. Situaţia este puţin mai bună în cazul cînd mama dispune de studii superioare, diferenţa fiind de mai puţin de 10 p.p. faţă de tinerii din familiile fără migranţi (Figura 3.9.)
Diminuarea acestor efecte solicită eforturi speciale din partea statului, APL, şcolilor în scopul protejării grupurilor menţionate. Lipsa accesului la forţa de muncă în cazul întoarcerii în ţară, a posibilităţilor de angajare pe piaţa muncii amplifică riscul acestor tipuri de familii de a fi excluşi social.
Un alt efect negativ al fenomenului migraţiei este destrămarea familiilor, crearea unui tip de cupluri familiale cu copii, dar care de facto sînt cu un singur părinte, al doilea părinte fiind plecat, în unele cazuri pierzînd legătura cu familia. Efectele sociale negative sînt amplificate de faptul, că migranţii în majoritate nu contribuie la crearea bugetului asigurării de stat. În acelaşi timp, solicitările de la buget a diverselor alocaţii, indemnizaţii şi ajutoare pe viitor atît din fondurile centrale, cît şi locale va exercita o presiune esenţială asupra acestuia. Salariile relativ mici creează impedimente esenţiale în dezvoltarea capitalului uman, limitînd posibilităţile economice şi sociale în acest context. Salariul nominal mediu lunar al unui angajat în economie în 2008 în Moldova a constituit 2529,7 lei, cele mai mici valori au fost înregistrate în agricultură (1484,4 lei) şi învăţămînt (1670,5), urmat de sănătate şi asistenţă socială (2265,5). De menţionat că minimumul de existenţă pentru o persoană în 2008 a fost evaluat la 1368,1 lei (Tabelul 3.3.). Tabelul 3.3. Nivelul de trai al populaţiei
Sursa: BNS Angajaţii în agricultură din veniturile salariale îşi acoperă doar minimumul necesar de viaţă (Figura 3.10). În majoritate acestea sînt persoanele din gospodării ce nu dispun de loturi de teren echivalent, care ar putea sa le asigure un minimum necesar de consum din resursele proprii, iar remunerarea în sectorul respectiv este destul de joasă.
Venituri deosebit de reduse sînt înregistrate pentru persoanele ocupate în sectorul agricol. Atît fermierii cît şi angajaţii în agricultură se confruntă cu un risc avansat privind excluziunea economică, veniturile acestora fiind dependente de posibilităţile de realizare a producţiei agricole, lipsa pieţei de desfacere a acestora, alţi factori externi, inclusiv şocuri climaterice. În această situaţie este dificil de a investi în dezvoltare, inclusiv în educaţie, fapt care conduce la deteriorarea capitalului uman, îndeosebi în mediul rural, contribuie la intensificarea proceselor migratorii. Un alt aspect al excluziunii economice al persoanelor care activează în agricultură este accesul financiar limitat la servicii de sănătate. Persoanele cele mai marginalizate în acest sens sînt cele din gospodăriile conduse de lucrători pe cont propriu în sectorul agricol (fermierii). Conform datelor CBGC 2008 aproape jumătate dintre ei au declarat că nu sînt beneficiari ai asigurării medicale obligatorii de nici un tip, iar circa 67% dintre persoanele din gospodăriile conduse de salariaţii din sectorul agricol nu s-au adresat pentru asistenţa medicală necesară din cauza situaţiei financiare. Acest fapt denotă un risc pronunţat al excluziunii de la serviciile de sănătate al grupurilor menţionate şi este deosebit de important deoarece, pe de o parte, avînd venituri reduse persoanele respective nu-şi pot permite procurarea poliţei de asigurare medicală, iar pe de altă parte, nu au resurse pentru achitarea cheltuielilor necesare.
Persoanele cu venituri reduse sînt considerate categoriile social economice ale populaţiei, dependente de venitul din agricultură şi persoanele neangajate în muncă. Peste 40% dintre salariaţii în sectorul agricol şi 37% dintre lucrătorii pe cont propriu în agricultură s-au aflat sub pragul sărăciei, conform datelor CBGC 2008. Posibilităţile reduse de comercializare a producţiei agricole influenţează negativ situaţia economică a grupurilor de populaţie dependente de veniturile din agricultură. Astfel, conform datelor BNS în 2008 indicele volumului producţiei agricole a înregistrat o majorare semnificativă în raport cu anul precedent, fiind determinat de creşterea esenţială a producţiei vegetale (69%)52. Creşterea producţiei agricole, respectiv, a influienţat indicele preţurilor de vînzare care a înregistrat o descreştere esenţială în 2008 (Figura 3.12).
Gospodăriile fără lucrători de asemenea sînt supuse riscului vulnerabilităţii privind excluziunea economică, iar veniturile reduse pot conduce la deteriorarea potenţialului uman. Circa 1/3 dintre persoanele din gospodăriile fără lucrători, au un consum pe echivalent mai jos de pragul absolut al sărăciei. Lipsa posibilităţii de a veniturilor şi indemnizaţiile de şomaj foarte mici (mărimea medie în 2009 pe lună a constituit 789 lei54) nu acoperă minimumul necesar al persoanelor neangajate în muncă. Persoanele vîrstnice (65 ani şi peste) au înregistrat o incidenţă a sărăciei de 38,2% în 2008, fiind cu circa 12 puncte procentuale mai înaltă decăt media pe ţară. Necătînd la faptul că pensiile au înregistrat o creştere în valoare nominală de aproape 5 ori în comparare cu anul 2001, acestea continuă a fi mici, constituind mai puţin de 60% din minimumul de existenţă (Figura 3.5). Acest fapt determină pensionarii ca fiind un grup deosebit de vulnerabil din punct de vedere economic din cauza resurselor reduse pentru asigurarea unui trai decent. Cheltuielile necesare pentru întreţinerea sănătăţii vîrstnicilor contribuie şi mai mult la vulnerabilitatea acestora. Incidenţa sărăciei persoanelor cu disabilităţi, măsurată prin prizma gospodăriilor cu invalizi în 2008 a fost de 31,3%. Riscul sărăciei este mai pronunţat în rîndul bărbaţilor cu dizabilităţi (31%) decît în rîndul femeilor (27,6%). Datele statistice pentru ultimii ani relatează o tendinţa de creştere a numărului persoanelor cu dizabilităţi. Astfel, dacă că în 2002 numărul persoanelor cu dizabilităţi era de 141,4 mii, atunci în anul 2008, aceştia constituiau deja peste 170 mii persoane55. Inegalitatea veniturilor şi cheltuielilor. Inegalitatea privind veniturile şi resursele disponibile au un impact direct şi semnificativ asupra dezvoltării umane. De o deosebită importanţă în acest context este analiza gradului de polarizare a populaţiei în ceea ce priveşte nivelul de trai şi posibilităţile de a obţine resurse şi venituri pentru a-şi asigura un consum adecvat. Evoluţia coeficientului GINI denotă că inegalitatea privind resursele disponibile ale populaţiei a înregistrat o scădere continuă, de la 0,315 în 2006 la 29,2 în 2008. Inegalitatea s-a redus semnificativ şi în mediul rural, unde sărăcia în 2008 a crescut (Tabelul 3.4). Aceasta relevă că cei mai înstăriţi şi-au redus cheltuielile de consum, micşorând astfel distanţa faţă de cei săraci, fapt care a putea conduce la sărăcirea populaţiei. Tabelul 3.4. Dinamica indicatorilor de inegalitate.
Distribuţia 80/20 de asemenea denotă că decalajul dintre cei mai înstăriţi şi cei săraci s-a micşorat. Astfel cheltuielile mediane ale celor mai sărace 20% din populaţie sînt de 4,4 ori mai mici decît ale celor mai înstărite 20% din populaţie. Diferenţa respectivă s-a micşorat în comparaţie cu anul trecut, în special pentru populaţia oraşelor mici. Accesul la locuinţă şi utilităţi. Conform datelor BNS, către 2009 gradul de asigurare a populaţiei cu spaţiu locativ pe persoană în medie pe ţară a constituit 22,0 m.p. O asigurare mai joasă este înregistrată pentru gospodăriile conduse de persoane tinere, cu vîrsta cuprinsă între 25-34 ani, la o persoană revenind doar 13,42 m.p. suprafaţă locuibilă. Condiţiile de locuire a copiilor sînt de o importanţă majoră pentru dezvoltarea personalităţii acestora Potrivit datelor CBGC cel mai înalt grad de aglomerare este în gospodăriile cu 3 şi mai mulţi copii, înregistrînd în medie aproape două persoane într-o cameră (1.87 în 2008), de asemenea şi spaţiu relativ mic pe o persoană (9,47 m.p ) faţă de alte gospodării. Analiza condiţiilor de locuire ale populaţiei reflectă un nivel mediu relativ redus de aglomerare, însă este necesar de menţionat accesul financiar limitat la locuinţe, înregistrat în ultimii ani, în special în mediul urban. Explozia preţurilor la apartamente în mediul urban, înregistrată în 2005 (30-35%56) şi creşterea continuă a acestora reduce accesul la locuinţe în special al familiilor tinere, care nu au acumulat surse financiare necesare pentru procurarea unei case de locuit sau apartament. De menţionat că această evoluţie a preţurilor la locuinţe în Chişinău în mare parte a fost impulsionată de creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, rezultată din veniturile din remitenţe. În condiţiile mediului de afaceri limitat persoanele plecate la muncă peste hotarele ţării în majoritate au investit şi continuă să învestească în spaţiu locativ, îndeosebi în capitala ţării. Conform afirmaţiilor experţior57, circa că 80% din apartamente în ultimii ani erau procurate de cetăţenii moldoveni care lucrează peste hotare sau pe banii trimişi acasă de aceştia. Acest fapt a avut un impact dual – pe de o parte a condus la dezvoltarea sectorului construcţiilor, care a înregistrat o amploare deosebită, pe de alta – a contribuit la creşterea preţurilor la apartamente. În contextul crizei economice, prognozele specialiştilor privind preţurile la imobile relatează tendinţe spre micşorare. Totuşi o scădere accentuată nu va avea loc din cauza costurilor mari suportate de companiile de construcţii, îndeosebi a costurilor terenului, care ridică considerabil preţul la locuinţe. Astfel, problema procurării unui apartament rămîne a fi deosebit de acută pentru locuitorii din capitală. O altă problemă care are un impact negativ asupra grupurilor vulnerabile ale populaţiei este lipsa facilităţilor şi a dotării locuinţei acestora. Disponibilitatea utilităţilor reprezintă un aspect important, asigurând starea de confort pentru persoanele care dispun de locuinţa respectivă. De menţionat că doar 53% din populaţia republicii are acces la surse sigure de apă potabilă, circa 45,9% - acces la salubrizare îmbunătăţită, 45,7 – la canalizare îmbunătăţită58. Conform datelor CBGC, cea mai înaltă pondere a persoanelor fără apeduct în locuinţă şi fără acces la canalizare îmbunătăţită (peste 80%) este înregistrată în gospodăriile conduse de persoane ocupate în agricultură. Lipsa utilităţilor în locuinţe este mai pronunţată şi pentru gospodăriile cu 3 şi mai mulţi copii. Circa 70% persoane au declarat lipsa apeductului şi a sistemului de canalizare în locuinţe. Acestea sînt în majoritate gospodăriile din mediul rural, facilităţile menţionate fiind foarte slab dezvoltate în satele Moldovei.
Accesul deosebit de redus al populaţiei la utilităţi, in special în mediul rural, este confirmat şi de statistica oficială (Figura 3.5.). Sumele mari băneşti necesare pentru construirea reţelelor respective în zonele rurale, resursele financiare limitate ale primăriilor şi populaţiei conduc la limitarea accesului la confortul necesar.
Chiar dacă accesul la alimentarea locuinţelor cu gaze este semnificativ, totuşi costurile relativ înalte pentru acestea conduc la faptul că 64 % dintre persoanele care locuiesc în mediul urban şi 53% din mediul rural nu-şi pot permite încălzire suficientă în sezonul rece (Tabelul 3.6).
Accesibilitatea loturilor de pămînt, a accesoriilor şi tehnicii de prelucrare a pămîntului, cît şi a posibilităţilor de prelucrare şi realizare a producţiei agricole de asemenea sînt importante în contextul cauzelor şi rezultatelor excluziunii economice. De menţionat că o parte considerabilă dintre gospodăriile casnice cu veniturile principale din agricultură cultivă terenurile doar pentru consumul propriu. Intensificarea dezvoltării comerţului cu produse agro-alimentare, dezvoltarea sectorului industriei alimentare ar oferi populaţiei din mediul rural posibilităţi reale de depăşire a sărăciei, ar micşora vulnerabilitatea acestora privind excluziunea economică. Şocurile climacterice. Economia republicii este dependentă de sectorul agricol, acesta fiind foarte slab protejat de diverse şocuri climaterice - inundaţii, secetă, grindină etc. Efectele înregistrate a acestora asupra economiei în general dar şi asupra populaţiei în particular conduc la pierderi însemnate, care influienţează grupurile populaţiei, deosebit de vulnerabile la cheltuieli suplimentare neprevăzute.
Yüklə 1,51 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
