Partea intii
Yüklə 4,41 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Iforcă
- Aşaia. sq-fgjţică
- Alina
- ..liA} * ■ : ■ ■rr- m (• ■•
intruna*)' ingindurată, Dolly se uita la cumnata sa, ascultindu-i > cuvintele. ■≫? ^ I ; ''căjtm intr-o 'situaţie penibilă. Vinovatul s^
jjfenorocirea se trage din vina lui, spuse Dolly. Dar cum să4f jjpjrt ? Cum să-i mai fiu soţie, după ea ? Să trăiesc din noţ iCtu dinsul ar fi un chin pentru mine, tocmai fiindcă mi-d ieumpă dragostea mea trecută... Rii Hohote de plins ii intrerupseră cuvintele. jgşi insă, parcă intr-adins, ori de cite ori se potolea, Daria Jliexandrovna incepea să vorbească din nou tocmai despra| 0ea ce o infuria. Hi — Ea e tinără şi frumoasă, adăugă Dolly. Tu ştii, Annaf ■ cine mi-a mincat tinereţea şi frumuseţea : el şi copiii lui! Mi-am pus toată fiinţa in slujba lui. Slujba asta mi-a luaK tot ce am avut. Şi acum, fireşte, o fiinţă vulgară, dar proasni pată ii place mai mult. Amandoi, fără indoială, au vorbit de mine, sau — ceea ce ar fi şi mai rău — poate m-au trecut sub tăcere. Mă inţelegi ? Ochii i se aprinseră din nou de gelozie. După toate acestea, el are să-mi vorbească... iţi inchipui că am să-1 cred ? Niciodată ! Nu ! S-a sfirşit totul — tot ce-mi aducea mingiiere, tot ce era răsplata ostenelilor şi a suferinţelor mele... Ai să mă crezi ? Adineauri făceam lecţiile cu Grişa. inainte, asta era o bucurie pentru mine ; astăzi e un chin. La ce folosesc strădania şi munca mea ? Ce rost au copiii ? E groaznic ! Sufletul mi s-a intors parcă dintr-o dată pe dos. in loc de dragoste şi de duioşie pentru dinsul, n-am decit ură, da, ură. L-aş ucide şi... — Dolly, scumpa mea, te inţeleg, totuşi nu te mai chinui ! Eşti aşa de jignită, aşa de revoltată, că multe cruri le vezi altfel decit ar trebui. Dolly se potoli. Amindouă tăcură citeva clipe. — Ce să fac ? Gindeşte-te, Anna, şi ajută-mă ! Eu m-ai gindit in toate felurile, dar n-am ajuns la nimic. i Nici Anna nu ştia ce să-i spună ; inima ei răspundea
; cumnatei sale. rf&< ţ — Să-ţi spun ceva, -≪≪≪ti in sfirşit Anna. Eu sint sora
l)Lii, ii cunosc caracterul şi capacitatea de a uita totul (făcu un gest cu mina spre frunte) — capacitatea asta de rătăcire,
insă şi de sincere remuşcări. Azi nu-i vine să creadă, nu inţelege cum a putut face ceea ce a săvarşit,** $$
—Ba da, inţelege, inţelege, o intrerupse Dolly. Dar eu.,. pe mine mă uiţi... Crezi că-mi vine uşor ? i'ii
—Stai puţin ! Cind mi-a vorbit el, trebuie să-ţi' măiSf turisesc că nu mi-am dat seama de toată grozăvia
situaţj§§ tale. il vedeam numai pe dinsul şi familia distrusă. imi
e*S§
vătf
ce
milă mi-e de tine. Totuşi Dolly, drăguţa mea, deşi iţi ţeleg suferinţele, eu nu ştiu un lucru : nu ştiu... nu ştiu Cită dragoste mai ai in suflet pentru dinsul ! Numai tu ştii dacă-1 mai iubeşti destul ca să-1 poţi ierta. Dacă poţi — iartă-1! —Nu, răspunse Dolly. Anna ii curmă vorba, sărutindu-i incă o dată mina. —.Cunosc lumea mai bine decit tine, zise ea. li cunosc, pe oainenii de felul lui Stiva ; ştiu cum privesc ei lucrurile ! Spui că Stiva a vorbit cu ea despre tine... Nu se poate. Oamenii ăştia comit infidelităţi, dar căminul şi soţia sint ifinte pentru ei. Nu ştiu cum, insă asemenea femei sint dispreţuite de dinşii. Ele nu le stingheresc familia. Ei trag 0 linie despărţitoare intre familie şi aceste femei. Eu una nu Inţeleg asta, dar aşa e... —Da, totuşi o săruta... —Stai, Dolly, drăguţa mea ! il vedeam pe Stiva cind era Indrăgostit de tine. imi aduc aminte de vremea cind
Venea pe la noi şi plingea, vorbind despre tine. Ştiu pe ce culme poetică te aşeza. Şi, pe măsură ce treceau anii trăiţi impreună cu tine, te ridicai tot mai mult in ochii săi. Se Intimpla să-1 luăm in ris, cind Stiva adăuga la tot pasul : „Dolly e o femeie excepţională". Avea pentru tine un cult — şi-1 mai are şi acum. Pasiunea asta de acum n-a pornit insă din suflet. *— Dar dacă pornirea asta se repetă ?
N-are să se mai repete, după cite inţeleg..^ j —insă tu ai ierta ? Ş —Nu ştiu, nu pot să-mi dau seama... Ba da, pbt, răs punse Anna după o clipă de gindire. Apoi, reprezentindu- şi. situaţia şi cumpănind-o in sinea ei, adăugă : Ba pot,
pot; pot! Da, eu l-aş ierta ; intr-adevăr, n-aş mai fi^aceeaşi, djr lraşdţerta, ca şi cum nu s-ar f^fi|Emplat nimi ""*'* ' • ■ • * - Bineinţeles, ii tăie r^p|e v spus ceva la care se gindraJPăe muite ori, Altfel h-3r mai li
iertare. Dacă ierţi, iartă totul ! Şi acum, hai să te duc in odaia ta, incheie Dolly ridicindu-se. Şi, in timp ce mergeau,
•3') O; ￡** nna ramase toata ziua acasă, adică la Obionski. Nu pi:imi
pe nimeni, deşi ciţiva cunoscuţi, care aflaseră de sosirea ei, veniseră chiar in acea zi s-o vadă. Petrecu intreaga
dimineaţă cu Dolly şi cu copiii. Trimise numai lui Şiepan Arkadid un bileţel, chemindu-1 să vină neapărat liţ prinz
acasă. „Vino, mare-i mila Domnului !" ii scrise ea. Obionski prinzi acasă. Toţi luară parte la conversaţie,
Dolly, vorbind cu dinsul, il tutuia — ceea ce nu se mai timplase de la izbucnirea certei. in raporturile dintre
stăruia aceeaşi instrăinare, totuşi problema despărţirii rea inlăturată, şi Stepan Arkadici intrezărea posibilitatea Unei
explicaţii şi a impăcării. / indată după masă veni Kitty. O cunoştea pe Anna Arkadievna,
dar foarte puţin. Venise la sora sa nu făra oarecare teamă. Nu ştia cum are s-o primească această
doamnă din lumea mare a Petersburgului, pe care toţi o lăudau feişa de mult. Kitty ii plăcu insă Annei Arkadievna,
lucru pe care-1 simţi numaidecit. Anna ii admira vădit frumuseţea şi tinereţea. Kitty nici nu apucă să-şi dea
seama cind se trezi nu numai sub farmecul său, dar chiar indrăgostită de dinsa, cum se indrăgostesc adesea fetele
tinere de doamne măritate, mai in virstă decit ele. Anna nu amintea intru nimic pe doamnele de societate şi nici
nu părea să fie mama unui băiat de opt ani. După sprinteneala mişcărilor, prospeţimea şi vioiciunea chipului său,
părea mai degrabă o fată de douăzeci de ani. Numai ochii aveau o expresie de gravitate, uneori de tristeţe, care o
uimea şi o atrăgea pe Kitty. Simţea că Anna era o fiinţă sinceră pină in adincul inimii, fără nici un ascunziş sufletesc
j* Tnsă in lumea ei lăuntrică, de esenţă superioară. plină <&
pfttţunde. - ■ a După-prinz, cind Dolly se retrase in odaia ei, Anna şp
ridică repede şi se apropie de Oblonski, care-şi aprindea o ţigară.
— Stiva, ii spuse ea aruncindu-i priviri vesele grătindu-i cu ochii uşa, il binecuvintă. Du-te şi să-ţi ajuţi
Dumnezeu ! JŞ Stepan Arkadici o inţelese, zvirli ţigara şi se strecura
•fără. ,
şezuse inconjurată de copii. Aceştia, fie că simţiseră iubir nea mamei lor pentru mătuşa aceasta, fie că ei inşişi căzu
seră sub farmecul său deosebit, destul e că incepuseră incă inpinte de masă — mai intii cei doi mai mari, iar după
dinşii şi cei mici, cum se intimplă adesea cu copiii — să ■eţină lipcă de noua lor mătuşă, fără să-i dea o clipă dfi
răgaz. Născociră chiar un fel de joc : fiecare incerca să afe apropie cit mai mult de ea, s-o atingă, să-i cuprindă mii≫
mică, să i-o sărute, să se joace cu inelul ei, sau măcar s$ pună≪tegetul pe faldurile rochiei sale.
-(*t*THai, hai, aşezaţi-vă cum am stat mai inainte, ii ru|Ş AnAitiiirkadievna, reluindu-şi locul. ≫
Glisa işi viri din nou capul pe sub mina mătuşii, lipi≫ du-tl, de rochia ei, cu faţa strălucitoare de mindrie şi <|§
fericire. kt — Cind are să mai fie vreun bal ? o intrebă Anna pe
ifiăptămina viitoare. Un bal minunat. Unul din luriitf ia care se petrece totdeauna bine.
p
i^-.^Sint şi baluri unde se petrece totdeauna bine ?!jş lAi*-iJE ciudat, dar sint. La Bobrişcevi, totdeauna e veselie, Ia'Nikitin, de asemenea. Pe cind la Mejkovi mori jfe ; de plictiseală. N-aţi observat ? — Nu, draga mea, pentru mine nu mai există ş aş petrece bine, zise Anna. Kitty intrezări in oclş aceea necunoscută, zăvorită pentru dinsa. Pen" stă numai baluri pe care le indur cu mai m sau mai puţină plictiseală... ≪ ^aivoabaisxalA im'A~ iul e p. Cum te poţf $ictiif Mffaieata la' ii — Adică de ce nu m-aş plictisi şi eu ^feebă Anna.
Pi Kitty ştia că Anna bănuia răspunsul. inv — Fiindcă eşti totdeauna cea mai frumoasă. ,Jl Anna roşea foarte uşor ; se imbujora şi sli — Mai intii, nu sint niciodată cea mai frumoasă ; doilea rind, chiar dacă ar fi aşa, ce are a face ? *u — Ai să te duci la balul acesta ? o intrebă Kitty. — Cred că n-am să pot lipsi. Ia-1 pe ăsta — sp na Taniei, care incerca să-i scoată inelul ce ieşea degetul ei alb, din ce in ce mai subţire spre virf. t — Mi-ar părea foarte bine dacă ai veni şi dumne^ Aş vrea aşa de mult să te văd la un bal ! — Dacă va trebui să mă duc, am să mă mingii cel pi cu gindul că asta-ţi face plăcere... Grişa, te rog, nu ciufuli, şi aşa mi-e părul destul de zburlit, protestă Ar indreptindu-şi o şuviţă cu care se jucase Grişa. —Parcă te văd la bal intr-o rochie violetă. —De ce tocmai violetă ? o intrebă Anna, surizil Hai, copii, duceţi-vă, duceţi-vă ! Auziţi ? Miss Howl cheamă la ceai, adăugă ea desprinzindu-se din mijlc copiilor şi trimiţindu-i in sufragerie. Ştiu de ce doreşti i fiu şi eu la bal. Are o deosebită insemnătate pent dumneata, şi ai vrea ca toată lumea să fie acolo şi ia parte. —De unde ştii ? Ai ghicit. —Ah, cit de frumoasă e virsta dumitale ! urmă Anna. imi aduc şi eu aminte. Cunosc ceaţa asta albăstruie, ase menea celei ce acoperă munţii Elveţiei, ceaţă ce invăluie virsta fericită, cind copilăria se apropie de sfirşit... şi se ■străvede prin acel văl orizontul nemăsurat de bucurie şi de fericire, spre care se deschide un drum ce se ingustează din ce in ce mai mult... cind porneşti vesel, şi totuşi cu oarecare teamă, pe această cale lungă, deşi ea iţi pare plina ]de lumină şi negrăit de frumoasă... Cine n-a trecut ^prin asta ? .* Kitty zimbi in tăcere. ≪Dar cum a trecut ea prin asta ? .JCit aş vrea să cunosc romanul ei de dragoste !≫ se gindi JKitty, amintindu-şi de infăţişarea lipsită de orice poezie a lui Alexei Alexandrovici, sotUl.Anneiu-Jiit.ji ^aquq iejtn trn intilnit p*6%dVronski la gară, imi Anna. (is^am foarte mult. —Ah, era acolo ? o.^ţ≫trebă Kitty, imbujorindu-se. Dar ce ţi-a spus Stiva ? '* —Mi-a povestit totul. Mi-ar părea foarte bine. Am: călătorit ieri cu mama lui Vronski, adăugă Anna. Contesa
mi-a vorbit tot timpul de dinsul. E fiul ei preferat. Ştiu
CIt de părtinitoare sint mamele, dar... — Ce ţi-a povestit maică-sa ? } Multe şi mărunte ! Deşi ştiu că e feciorul ei favorit, totuşi se vede că e intr-adevăr un cavaler... Mi-a povestit,;. de pildă, că a vrut să-i cedeze fratelui său toată averea. in copilărie a făcut ceva şi mai extraordinar : a salvat o femeiet de la inec. intr-un cuvint, un adevărat erou, zise Anna ş? zimbi, aducindu-şi aminte de cele două sute de ruble date in gară. S Nu pomeni insă nimic despre aceste două sute de ruble. Ii era oarecum neplăcut să-şi aducă aminte de gestul acesta ; simţea că in el era ceva care o privea pe dinsa şi care n-ar fi trebuit să fie. fe .j-r- Contesa m-a rugat foarte mult să-i fac o vizită, urm% Anna. Mi-ar părea bine s-o văd. Miine mă duc la ea. DarK slavă Domnului, Stiva stă destul de mult in budoarul lui Dojly, adăugă ea, schimbind vorba şi ridicindu-se in pijţ. cioare, oarecum nemulţumită, i se păru lui Kitty. tţ -ţ- Nu, intii eu ! Ba nu, eu ! strigau copiii, care-şi luaseră.: ceaiul şi veneau acum in fugă la mătuşa Anna. $ — Toţi deodată ! strigă Anna şi, rizind, alergă in in* tlmpinarea lor. ii imbrăţişa pe toţi jyrămadă şi-i răsturna . pe divan, in ţipetele lor de bucurie, ^ XXt>o .sistau., /u;ort r-I se servi ceaiul pentrjj fsei mari, Dolly i & Stepan Arkadici nu vŞ||| Ieşise probabil ăei pe u§a, din
wpm
ă place
Doiiy eăt te aproape Anna. Aş de alta.
— Vai, te f&g.^Plii ai nici o grrjifdfer-mine, răspur Anna, privind-o cu luare-aminte drept in faţă şi incerci să-şi dea seama dacă soţii se impăcaseră, ori nu. '-• — Ai avea aici şi mai multă lumină, zise cumnata. > ■ — Ţi-am mai spus că dorm buştean oriunde şi oricii! —• Despre ce-i vorba ? intrebă Stepan Arkadici, ieşii din biroul său şi uitindu-se la soţia sa. Jr'După tonul lui, atit Kitty, cit şi Anna inţeleseră nur decit că soţii se impăcaseră. — Vreau s-o mut pe Anna jos, răspunse Dolly. Trebt insă schimbate şi perdelele. Dar nimeni nu se pricepe, să le mut eu singură. ≪Dumnezeu ştie dacă s-au impăcat cu adevărat≫, gindi Anna, auzindu-i glasul rece şi liniştit. ; — Ah, lasă, Dolly, tu iţi faci greutăţi din orice, ii spt j Stepan Arkadici. Dacă vrei, fac eu totul... ≪Da, cred că s-au impăcat≫, se gindi Anna. — Ştiu eu cum faci tu totul, răspunse Dolly. Ai sa'-i spui lui Matvei să facă ceea ce nu e in stare să facă. Tu ai să pleci ; iar el are să incurce totul. Şi, spunind acestea, zimbetul ei obişnuit, ironic, ii increţi colţul buzelor. ≪S-au impăcat cu adevărat, cu adevărat, slavă Domne ■ lui≫, işi zise Anna şi, bucurindu-se că ea fusese aceea care impăcase, se apropie de Dolly şi o sărută. — Deloc ! De ce ne dispreţuieşti aşa pe mine şi Matvei ? o intrebă Stepan Arkadici pe soţia sa, cu o scljN fire de zimbet. ■ > Ca de obicei, Dolly păstră un ton uşor ironic faţă de
soţul său in tot cursul serii. Stepan Arkadici era mulţumit şi vesel, cu măsură, fără să pară că, fiind iertat, işi •uitase vina. La nouă şi jumătate, conversaţia foarte veselă şi plăcută in jurul ceaiului de seară fu intreruptă de un eveni-Aient cu totul obişnuit in aparenţă, dar care, nu se ştie de ofe, le păru tuturora ciudat. După ce vorbiră de cunoscuţii Petersburg Aşaia. sq-fgjţică deodată1!! ≪picioare. vi-1 arăt şi pe Serioja al meu, •ainatoet matern. > fekŞt* ti* faifebt % indeobşte la ora zece ii spunea ea noapjflafeună fi ≫ă sculcindu-l adesea inainte de a pleca la JBFeun bal,Ţ Alina se simţi intristată la gindul că acum se afla i depafte de
copilul ei. Orice ar fi vorbit, Karenina se tOPCfie mereu cu gindul la Serioja, băieţelul ei cu părul creţ. Simţea nevoia
să-i privească fotografia şi să vorbească despre dinsul. Folosindu-se de primul prilej, ea se ridică şi se duse după
album cu paşi uşori şi hotăriţi. Scara , dinspre odaia ei de sus era chiar scara cea mare a vesti-bului incălzit de la
intrare.
— Cine ar putea fi ? intrebă Dolly. —- E prea devreme să fi venit după mine. Şi pentru
altcineva... ar fi prea tirziu, spuse Kitty. — Mi-au adus desigur corespondenţa, zise Stepan
Arkadici. Ţrecind prin dreptul scării, Anna văzu pe servitorul care
Venea grăbit să anunţe pe noul-sosit, rămas lingă ll Uitindu-se in jos, Anna il recunoscu indată pe i.
Un ciudat sentiment de plăcere şi, in acelaşi .timp, ' cu paltonul, şi scotea ceva din buzunar. in clipa cind văzu, şi pe faţa lui se ivi o expresie de sfială şi de spaimă. Anna işi inclină uşor capul şi trecu mai departe. in urma ei
răsunară glasul puternic al lui Stepan Arkadici, poftin- " dum pe Vronski să intre şi vocea stăpinită, caldă şi liniş- .
tită a vizitatorului, care refuza. Qţnd Anna se intoarse cu albumul, Vronski plecase. Stepaţi
Arkadici spuse că Vronski venise să se intereseze de dGJypHfc care urma să fie dat a doua zi unei celebrităţi.
Boaite feMpraş. -ff-II'ia vrut să intre cu nici un preţ. Mi s-a părut cam
•Kitty se imbujora la faţă. Credea că numai ea inţelM6se de ce venise Vronski şi de ce nu intrase in casă. ≪A
T şi-a dat seama|
feă siftlHftici. Dar n-a mai int -i tirziu Toţi schimbară priviri, fără Siăi6ţ>m?A nimic, şi ince-| iră să se uite la albumul Armei. Faptul că cineva venise pe la nouă şi jumătate la un ! ieten ca să afle amănunte in legătură cu masa care se Tfunea la cale n-avea nimic deosebit ; totuşi, lucrul acesta fi se păru tuturor ciudat, şi mai cu seamă Anna il Nepotrivit. XXII Balul abia se deschisese, cind Kitty, impreună cu mai- ^, urcă scara cea mare, scăldată in lumini, incadrată d< "flori şi de valeţi pudraţi, in livrele roşii. Din saloane venea pa dintr-un stup, un foşnet ritmic. in timp ce doamnele iv indreptau in oglindă, lingă scară, printre arborii de ser o jcoafurile şi rochiile, din salon se auzeau sunetele potolii' ;şi limpezi de vioară ale orchestrei care incepuse primul ■'"jvals. Un domn mai in virstă, care-şi aşeza la o altă oglindă ""părul cărunt de la timple, răspindind un puternic miros de *parfum, se intilni cu ele pe scară faţă in faţă şi se dădu in lături cu o vădită expresie de admiraţie pentru Kitty, pe ■ ■' care n-o cunoştea. Unul dintre junii de societate, numiţi de bătrinul prinţ Şcerbaţki : filfizoni — un tinăr imberb, cu o vestă răscroită adinc — le salută, indreptindu-şi din •mers cravata albă ; dar, după ce trecu repede prin faţa lor, ; se intoarse şi o pofti pe Kitty la cadril. Primul cadril fiind
doilea.
1 Un militar, care-şi incheia mănuşile, ii făcu loc in uşă şi, netezindu-şi mustăţile, o admiră pe Kitty, delicioasă in ' rochia ei roz. Deşi rochia, coafura şi pregătirile de bal o costaseră multă trudă şi bătaie de cap, Kitty, care purta o complicată rochie de tul pe un furou roz, intră in sala de bal cu mişcări libere şi fireşti, dind impresia că rozetele şi dantelele, ca şi toate detaliile imbrăcăminţii nu-i ceruseră o clipă de atenţie, nici ei şi nici cej$r ai casei. Parcă se născuse in tulul şi in. dantelele aceleavinilin qgprf ■..liA} * ■ : ■ ■rr- m (• ■• inalta, ,fcBş0dobită cu un trandafir şi două fruri'zişoajpfe In virf. ;>-. -9. Inairiffe de a intra in salon, cind bătrana prinţesă incerofc lă-i indrepte cordonul care i se intorsese, Kitty se feri uşaffc Simţea că la ea totul părea frumos şi plin de graţie ipi chip firesc şi că nu mai era nimic de indreptat... .W- \ Kitty trăia una din cele mai fericite zile ale sale. chia no stringea nicăieri. Gulerul mare de dantelă cădea de pe umeri. Rozetele nu se mototoliseră şi ntt se rupseseră. Pantofii roz, cu tocuri inalte, nu-i stringeau picioruşul, ci, dimpotrivă, il făceau să se simtă bine. Buclele dese ale părului blond păreau naturale pe capul ei mic' I se incheiaseră, fără să se rupă, tustrei nasturii mănuşii lungi, bine intinse pe mină, fără să-i ştirbească intru nimic forma. Panglicuţa de catifea neagră a medalionul :i lui ii cuprindea cu o deosebită graţie gitul. Cordeluţa asta era o minune. incă de acasă, privindu-şi gitul in oglindă! Kitty simţi cit farmec avea panglicuţa. De orice s-ar putut indoi, dar navea nici o indoială că panglicuţa o minune. Kitty zimbi şi aici, la bal, privindu-şi-o oglindă. Pe braţe şi pe umerii săi goi simţea o răcoare df marmură, ceea ce-i dădea o senzaţie foarte plăcută. Ochii Si străluceau. Buzele-i rumene nu puteau să nu zimbeascU deoarece işi dădea seama cit era de incintătoare. Nici ii| npucă să intre in salon şi să ajungă la mulţimea doamnelor imbrăcate in tul, panglici şi dantele multicolore — care aşteptau să fie invitate la dans (Kitty nu zăbovea niciodată In această mulţime) — cind un cavaler o şi invită. Era Egoruşka Korsunski, cel mai bun dansator, primul cavaler In ierarhia balurilor, vestit conducător de baluri, maestru de ceremonii, om insurat, bărbat frumos şi elegant. O lăsase tocmai atunci pe contesa Banina, cu care deschisese balul. In timp ce cerceta grupul dat in seama lui, adică cele citeva perechi care incepuseră să danseze, Korsunski o văzu pe Ki tty intrind. Se indrept ă in grabă spre ea cu acea sprinteneală plină de siguranţă şi graţie, proprie nu-? mai dirijorilor de baluri. Se inclină, şi, fără s-o intrebe Ingăduie sau nu, ridică mina ca să-i
ejflinţeze evantaiul. Gazda i-1 luă, surizind. * .5h M — Ce bine ai făcut că ai venit la tiitip, zide -Kora l^prinzind-o de talie. Nu inţeleg obiceiul de a intarzia, * c Kitty işi puse mina stingă, arcuită, pe umărul dar .prului, iar picioarele ei mici, in pantofi roz, incepură pcece repede, uşor şi ritmic, in tactul muziii iifcul lucios. tt& ■*,• ,-ia — Cind valsează cineva cu dumneata, paMtă3tei≫dih| jjeşte, ii spuse cavalerul, trecind la primii p f c ţ Jţals. O minune ! Ce uşurinţă, quelle precisio0&! f&lftlăugj ■'≫}, repetind dealtfel ceea ce spunea aproape tiJto#b l#r sale cunoştinţe. it! se I _r Kitty zimbi, auzindu-i lauda, şi cercetă mai departe sal ￡U privirea, peste umărul lui. Nu mai era domnişoara car "•iese pentru prima dată la bal, in ochii căreia toate chipu≪j iile se contopesc intr-o singură impresie fermecătoare. j era insă nici domnişoara care a luat parte la toate balurile şi pentru care feţele invitaţilor sint atit de cunoscute, o plictisesc. Ea se afla pe hotarul dintre aceste două ca-J tegorii şi, deşi era emoţionată, avea destulă stăpinire sine ca să poat ă urmări ce s e intimpl a in jurul ei. Văzi; adunată in colţul sting al salonului toată floarea societăţii.l Erau acolo şi frumoasa Lydie, soţia lui Korsunski, exage-| rat de decoltată, şi stăpina casei, şi Krivin, a cărui cheliei s t răluc ea totde auna unde s e aduna cr ema soci et ăţ ii . in-l tr-acolo se uitau tinerii, neindrăznind să se apropie. Acolo[ il descoperi Kitty pe Stiva şi, lingă el, silueta elegantă al Annei, imbrăcată in catifea neagră. Era şi el acolo. Kitty I nu-1 mai văzuse din seara in care-1 refuzase pe Levin. Cu | ochii ei ageri, il recunoscu numaidecit. Observă chiar că şi el se uita la dinsa. —Mai facem un tur ? N-ai obosit ? o intrebă Kor sunski, gifiind uşor. —Mulţumesc, nu. —Unde să te conduc ? —Mi se pare că in colţul acela e Karc-iuna. ce precizie i Yüklə 4,41 Mb. Dostları ilə paylaş:
|