MARKETINGUL
STRATEGIC
l Strategiile reprezintă paşi concreţi ai realizării obiectivelor de
marketing şi, implicit, ai viziunii firmei.
l Marketingul strategic cuprinde următoarele aspecte (Kotler) :
a) Cum să construieşti afaceri profitabile.
b) Folosirea marketingului pentru a înţelege, a crea, a comunica şi a furniza
valoare.
c) Identificarea oportunităţilor de piaţă şi vizarea pieţelor ţintă.
d) Construirea unui brand puternic.
a. Cum să construieşti afaceri profitabile
l Se pune întrebarea: Există metode de succes în marketing?
l Răspunsul este pozitiv şi există un set de metode de succes.
l Aceste sunt:
1. cîştigă printr-o calitate mai bună;
2. cîştigă prin servicii mai bune;
3. cîştigă prin preţuri mai mici;
4. cîşţigă printr-o cotă de mare de piaţă;
5. cîştigă prin adaptarea şi individualizarea produselor;
6 cîştigă prin continua îmbunătăţire a produsului;
7. cîştigă făcînd inovaţii;
8. cîştigă intrînd pe pieţe cu creştere rapidă;
9. cîştigă prin întrecerea asteptărilor clientului.
a. Cum să construieşti afaceri profitabile
Practici de marketing necorespunzătoare (Kotler):
l punerea semnului egal între marketing şi vînzări;
l punerea accentului pe ce cumpără clientul şi nu pe client;
l încercarea de a obţine un profit la fiecare tranzacţie si nu obtinerea
unui profit global prin valoarea achizitiilor unui cumpărător pe durata
lungă;
l stabilirea de preţuri în funcţie de costuri şi nu de ţinta urmărită;
l planificarea fiecărui instrument de comunicare separat, nu în funcţie
de celelalte;
l vinderea produsului, fără a încerca sa înţelegi necesităţile reale ale
cumpărătorului.
b. Folosirea marketingului pentru a înţelege, a crea, a
comunica şi a furniza valoare.
l În lansarea unui produs, strategiile de marketing trebuie să cuprindă, în mod
obligatoriu, cinci etape :
1. cercetarea pieţei;
2. segmentarea, alegerea pieţei ţintă şi poziţionarea produsului (marketingul
strategic);
3. mixul de marketing utilizat pentru a lua deciziile cele mai potrivite privind
produsul, preţul, distribuţia şi promovarea pe piaţa tintă (marketingul tactic
sau operaţional);
4. implementarea mixului de marketing;
5. controlul (monitorizarea şi evaluarea rezultatelor pentru îmbunătăţirea
strategiilor şi tacticile folosite).
c. Identificarea oportunităţilor de piaţă şi vizarea
pieţelor ţintă.
l Oportunităţi sunt din abundenţă, iar oamenii de marketing atenţi le pot sesiza.
l Marketingul este arta de a găsi, a dezvolta şi a profita de pe urma unor
oportunităţi.
l Oportunitatea de marketing = o arie de necesitate şi interes a cumpărătorilor, care
oferă, cu o mare probabilitate, posibilitatea ca o companie să obţină profit din
satisfacerea acelei necesităţi.
l Atractivitatea unei oportunităţi de marketing depinde de cîţiva factori:
l numărul de cumpărători potenţiali,
l puterea de cumpărare,
l dorinţa de cumpărare etc.
l O oportunitate îşi face apariţia dacă identificam un grup suficient de mare ale
cărui necesităţi n-au fost satisfăcute.
c. Identificarea oportunităţilor de piaţă şi vizarea
pieţelor ţintă.
l Principalele surse de oportunităţi de marketing
sunt :
1. furnizarea unui produs care se găseşte greu pe
piaţă ;
2. furnizarea unui produs sau serviciu deja
existent, într-un mod superior;
3. furnizarea unui produs sau serviciu nou.
c. Identificarea oportunităţilor de piaţă şi
vizarea pieţelor ţintă.
l Sursele de idei noi pentru o firma:
1. Oamenii de vanzari – sunt in contact direct cu clientul
2. Grupul de cercetare dezvoltare (R&D)
c. Identificarea oportunităţilor de piaţă şi vizarea
pieţelor ţintă.
Construirea cererii:
l pentru produsele existente se recomandă:
l vînzarea de produse deja existente în număr mare, către un tip de consumator deja
existent (penetrarea pieţei);
l intrarea şi vinderea produselor companiei pe alte pieţe (expansiune geografică);
l vinderea produselor companiei, deja existente, către tipuri noi de consumatori
(invazia de segmente).
l Pentru produsele modificate se recomandă:
l modificarea produselor curente ale firmei şi vînzarea lor în număr cît mai mare către
cumpărătorii deja existenţi;
l oferirea şi vinderea produselor modificate pe pieţe noi din punct de vedere
geografic;
l oferirea şi vinderea de produse modificate către tipuri noi de consumatori.
l Pentru produsele noi se indică:
l elaborarea de produse noi pentru consumatorii existenţi;
l elaborarea de produse noi pentru cumpărători posibili din arii geografice noi;
l elaborarea de produse noi pentru tipuri noi de consumatori (diversificare).
EXTINDEREA ŞI OCUPAREA DE POZIŢII ÎN
DOMENII NOI (EXEMPLE)
1. Merck.
l Uriaşa firmă de produse farmaceutice Merck este cunoscută pentru
fabricarea şi vinderea produselor farmaceutice clasice.
l În 1993, firma Merck a cumpărat un distribuitor de produse
farmaceutice (firma Medco)
l A colaborat:
l cu firma DuPont pentru activităţi de cercetare,
l cu firma Johnson&Johnson pentru a distribui produsele acesteia,
l a început să se implice şi în producţia de generice
l şi-a dezvoltat colaborările cu firme de biotehnologie pentru a
produce mai ieftin unele substanţe.
EXTINDEREA ŞI OCUPAREA DE POZIŢII ÎN
DOMENII NOI (EXEMPLE)
2. Walt Disney:
l a debutat ca producător de filme de desene animate.
l si-a dat personajele din desenele animate, sub licenţă, unor
companii producătoare de bunuri de consum.
l a intrat apoi în industria televiziunii şi a radioului, transmite
evenimente în direct: reprezentaţii, meciuri, etc.,
l comercializează muzică, editează cărţi,
l a construit parcuri tematice,
l mai recent a amenajat sate de vacanţă şi staţiuni.
d. Construirea unui brand puternic
l O sarcină importantă a marketingului este construirea brandurilor în minţile
cumpărătorilor.
l Un brand este un nume propriu care defineşte un produs, o companie, un
serviciu, un individ, o comunitate care posedă identităţi şi calităţi unice.
l Pronunţînd numele brandului îţi apare imediat, în minte, identitatea sau calitatea
brandului respectiv.
l Un cercetător a făcut următorul experiment: unui grup de bărbaţi le-au fost arătate
două femei frumoase şi au fost rugaţi s-o indice pe cea mai frumoasă. Votul a fost
egal. Apoi cercetătorul a botezat cele două femei. Le-a numit Elisabeta şi
Gertrude. Fiind puşi din nou şa voteze, votul a devenit 80% în favoarea Elisabetei.
Numele a creat diferenţa.
d. Construirea unui brand puternic
Paşii principali în construirea unui brand puternic sunt:
1. alegerea unei poziţionări largi pentru un produs;
2. alegerea unei poziţionări specifice pentru produs;
3. alegerea unei poziţionări de valoare pentru produs;
4. elaborarea declaraţiei de valoare totale pentru produs;
5. alegerea numelui pentru brand;
6. crearea de asocieri şi promisiuni pentru numele brandului;
7. dirijarea tuturor contactelor consumatorilor cu brandul, astfel
încît acestea să se ridice la înălţimea aşteptărilor pe care le au
consumatorii cu privire la brand.
d. Construirea unui brand puternic
1. Pentru o poziţionare mai largă există trei alternative:
a) produsul să fie diferit de cele existente;
b) să ocupe poziţia de lider în materie de costuri scăzute;
c) să fie reprezentantul unei nişe de piaţă.
l Este foarte important ca produsul să ocupe locul întîi în una din situaţiile prezentate.
l Există în marketing o lege a liderului:
l Dacă un produs, un serviciu sau o persoană este primul într-un domeniu, acesta se va întipări în
mintea clienţilor şi va rămîne lider.
l Dacă nu poţi fi primul, atunci trebuie să descoperi o caracteristica în care poţi să fii pe primul
loc.
l În momentul în care vrei să lansezi un produs, nu te întreba “în ce măsură produsul cel nou
este mai bun decît cel al concurenţei, ci prin “ce este nou, prin ce este diferit produsul
respectiv?”
l Răspunzînd la această întrebare, o promovare agresivă te va ajuta să ajungi pe primul loc în
mintea consumatorului.
d. Construirea unui brand puternic
2. Alegerea unei poziţionări specifice se referă la găsirea unor beneficii concrete şi
motivaţii pentru cumpărarea produsului.
l Multe companii fac publicitate poziţionării în jurul unui singur beneficiu major,
alegînd una din următoarele posibilităţi cum ar fi:
l cea mai bună calitate;
l cel mai eficient;
l cel mai durabil;
l cel mai sigur;
l cel mai rapid;
l cel mai ieftin;
l cel mai uşor de folosit;
l cel mai comod de achiziţionat etc.
Ex.: Reclama pastei de dinţi “Aqua Fresh” (SmithKlineBeecham) este poziţionată pe
beneficii multiple: protecţie anticarie, respiraţie proaspătă şi dinţi mai albi
d. Construirea unui brand puternic
4. După aceste poziţionări se va elabora declaraţia de
valoare a brandului care va cuprinde oferta totală a
brandului, adică setul de beneficii şi caracteristici care sa
permita:
calcularea costurile totale ale brandului
(= preţul de vînzare + costurile psihice + efortul + timpul
acordat cumpărării etc.)
d. Construirea unui brand puternic
5. Alegerea numelui de brand:
l un nume de persoană: Honda, Disneyland, Calvin Klein,
l un nume de localitate (Kentucky Fried Chicken)
l o calitate (Duracell)
l un stil de viaţă (Active life, Healthy choice)
l un nume artificial (Xerox, Kodak).
d. Construirea unui brand puternic
l Calităţile pe care ar trebui să le aibă un nume de brand:
l să sugereze un beneficiu al produsului (Gerovital);
l să sugereze calităţi ale produsului (Sebum Control – Garnier);
l să fie uşor de pronunţat (Coca-Cola, Tide, Nike);
l să fie deosebit;
l să nu aibă implicaţii nefericite în alte limbi sau domenii colaterale (Oncos,
Sarcom).
l Numele brandurilor trebuie protejate prin înregistrare la Oficiul de
Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM).
d. Construirea unui brand puternic
l Inainte de 1990, numele medicamentelor româneşti erau alese cu mare grijă, ca să
reflecte proprietăţile medicamentului (Antinevralgic, Algocalmin, Faringosept,
Digestal, Distonocalm, Colebil, Triferment, Ulcerotrat etc), acestea transformînduse
în branduri,
l După 1990, în multe cazuri, s-au utilizat, în mod greşit Denumirile Comune
Internaţionale pentru denumirea medicamentelor, fapt care a dus la imposibilitatea
construirii uni brand.
l Labormed : Indapamid LPH
l Larofarm: Indapamid
l Magistra C&C: Indapamag
l Terapia: Indater (R) compr. filmate
l Richter Romania: Impamid (R)
l Servier Franţa: Tertensif (R)
l Brandurile devin puternice atunci cînd numele lor îţi sugerează anumite atribute
pozitive, beneficii, valori ale companiei, personalităţi şi utilizatori. (Gerovital).
d. Construirea unui brand puternic
l Constructorii de branduri folosesc un set de instrumente de construire a identităţii
brandului. Acestea sunt: cuvinte, sloganuri (mesaje), culori, simboluri sau un
set de istorioare.
l Un brand puternic te face să te gîndeşti la un anumit cuvînt atunci cînd se vorbeşte
despre el: Volvo – siguranţă, BMV – performanţă, Xerox – copiatoare, Kodak –
film foto etc.
l Unele companii au adăugat cu succes un slogan (un mesaj) sau o frază definitorie
companiei sau numelui brandului şi le repetă în fiecare reclamă:
l Ursus – regele berii în România
l Antena 1 – mereu aproape
l Se pot folosi în mod constant culori care să ajute la recunoaşterea brandului:
l galbenul este culoarea brandului Kodak;
l portocaliul este culoarea brandului Orange.
l Alte companii şi-au creat simboluri: Mercedes, BMV, Ferrari etc.
l Fabrica Terapia şi-a creat o siglă reprezentată prin litera T (de la Terapia).
l În 1960, sigla a fost înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub
denumirea „marca generală T” , iar, în 1968, la Organizaţia Mondială a Proprietăţii
Industriale de la Geneva.
l Pentru a reflecta schimbările pe care le-a suferit după privatizare, firma a decis, în
anul 2001, să-şi înlocuiască vechea siglă, cu o alta nouă
l Noua siglă:
l reproduce într-o manieră stilizată şi modernă o aripă, simbolizînd viaţa şi speranţa.
l alegerea culorilor din noua siglă: verdele si albastrul inchis sunt asociate
domeniului sănătăţii şi domeniului farmaceutic.
l brandul „Terapia” a fost construit prin asocierea cu viaţa şi speranţa şi are la baza
mesajul „calitatea pentru sănătate”, subliniind dorinţa companiei de a asigura
pacienţilor medicamente de cea mai înaltă calitate.
Brandul sau marca
l elemente care sugerează patologia diabetică:
l prefixul „Glu-” sau „Gluco-”(glucoză): Glucobay, Glucor, Glucotrol, Glurenorm,
Glucovance, Glucophage;
l Prandase sugerează acţiunea hipoglicemiantă postprandială;
l Diaformin, Diamicron sugerează utilizarea în diabet.
l combinaţie care sugerează substanţa activă sau clasa structurală:
l -formin sau –me(t)(fo) – pentru metformin: Gliformin, Diaformin, Glibomet,
Meguan, Metfogamma, Avandamet;
l gli/glibo pentru glibenclamid: Gliformin, Glibomet;
l clasa structurală: -guan pentru biguanide: Meguan, Diguan.
l numele companiei (Glucobay, Glipizid LPH, Metformin LPH);
l proprietăţi tehnologice de fabricare a substanţei active:
l Diamicron (de la micronizarea s.a.);
l MR, SR, XR – eliberarea modificată a substanţei active.
Brandul sau marca
l combinaţia unor proprietăţi - ACTOS:
l A – Activarea receptorilor PPARg;
l C – terapie Combinată;
l T – reducerea Trigliceriderilor;
l O – O dată pe zi (doză unică);
l S – Siguranţă.
l produse fără brand – utilizând denumirea comună
internaţională (ex.: Metformin, Glibenclamid,
Gliclazid, Glipizid, Gliquidon, Tolbutamid,
Glimepirid etc.)
Brandul sau marca
Alegerea denumirii comerciale a insulinelor
l sugerarea hormonului hipoglicemiant: Insulatard, Insulin, Humulin, Insuman;
l tipul de insulină:
l umană: Humulin, Insuman, Humaject, Insulin Human Winthrop, Actrapid HM;
l analogi: Humalog. LyproLog;
l aminoacizii din lanţ: LyproLog (lisina+prolină).
l durata de acţiune
l rapidă: Actrapid, Humulin R, Insuman Rapid, NovoRapid;
l lentă: Humulin L, Ultratard, Lente Ilentin II, Insulin Semilente MC.
l tipul de insulină combinat cu durata de acţiune:
l A (analog);
l P (acţiune prandială)
l I (insulină)
l D (diabet)
l RA (rapidă)
l modul de obţinere: Humulin NPH, Mixtard HM, Monotard MC;
l numele companiei: NovoRapid, Insulin Human Winthrop;
l sugerarea unei combinaţii şi a raportului de combinare: Mixtard 30, Humulin M3, Insuman
Comb 25, Humalog Mix 50/50, NovoMix 70/30.
MARKETINGUL
TACTIC
l Marketingul strategic are ca obiectiv cercetarea pieţei,
segmentarea, alegerea pieţei ţintă şi poziţionarea produselor
sau serviciilor pe această piaţă ţintă
l Marketingul tactic sau operaţional (mixul de marketing) încearcă
să controleze şi să manipuleze mai multe variabile prin care
firma poate acţiona asupra pieţei şi consumatorului pentru a
obţine maximum de impact şi de profit.
l Marketingul tactic încearcă să dozeze aceste variabile, numite şi instrumente
tactice de marketing, să le combine astfel într-un mix, încît să obţină de la piaţă
un răspuns cît mai favorabil.
l Mixul de marketing
l este cel mai vizibil aspect al marketingului
l apare ca un factor determinant al rentabilităţii firmei, pe termen scurt şi
mediu.
l Reuşita activităţii comerciale pe termen lung depinde de calitatea marketingului
strategic.
l Mixul de marketing este un ansamblu de instrumente tactice de marketing,
controlabile, pe care firma le poate combina pentru a produce pe segmentul
strategic ales, combinaţia dorită.
Mixul de marketing
Mixul de marketing
l Conceptul de mix de marketing a fost introdus pentru prima oară de către Neil Borden,
în anul 1964, fiind compus din 12 instrumente de acţiune asupra pieţei şi
cumpărătorului:
1. produs
2. preţ
3. marca
4. distribuţia
5.vînzarea personală
6. publicitatea plătită
7. promovarea vînzărilor
8. ambalajul produsului
9. expunerea produsului (merchandising)
10. servicii post-vînzare
11. logistica vînzărilor
12. cercetarea de marketing.
Mixul de marketing
l La cîteva săptămîni de la expunerea acestui model, Jerome McCarthy a simplificat
modelul lui Borden, esenţializînd şi reducînd mixul de marketing la cei 4 P: produs,
preţ, plasare (distribuţie) şi promovare.
l Aceste instrumente de marketing cuprind toate posibilitătile de influenţare a pieţei şi
cumpărătorului.
l Cele patru instrumente de marketing (4 P) au fost corelate cu cei mai importanţi
parametri pentru client /pacient (4 C) astfel :
a. Produs - Cumpărătorul cu nevoile sale
b. Preţ - Costul suportat de cumpărător
c. Plasare (distribuţie) - Comoditatea achiziţionării
d. Promovare - Comunicarea
Mixul de marketing
l La nivelul fiecăreia din cele patru
componente ale mixului de marketing se
regăsesc adevărate « constelaţii » de
instrumente, din selecţionarea cărora rezultă
aşa zisele « submixuri » de produs, de preţ,
de distribuţie şi de promovare
Mixul de marketing
Produsul cuprinde :
l Varietatea produselor:
l dimensiuni (largime, profunzime, lungime)
l structură (calitate, înnoire, diversitate)
l Atribute:
l design
l culoare
l ambalaj
l nume
l marcă
l servicii post-vînzare
l alte caracteristici de bază
l Comunicare referitoare la produs
l Imaginea produsului
Mixul de marketing
l Preţul include:
l Nivel şi structură
l Discounturi
l Facilităţi
l Termene de plată
l Condiţii de creditare
l Distribuţia (Plasarea) cuprinde:
l Canale de distribuţie
l Sisteme de distribuţie
l Localizare
l Tehnici de vînzare
l Transport
l Stocare
l Depozitare
l Alte componente logistice
Mixul de marketing
l Promovarea (Comunicarea Promoţională) include:
l Mijloace de promovare directă (personală):
l forţele de vînzare (RM, agenti / reprezentanti de vanzare /comerciali)
l marketingul direct
l Mijloace de promovare nepersonale (de masă):
l publicitatea
l promovarea vînzărilor
l relaţiile publice
l Manifestări expoziţionale
Mixul de marketing
l In cadrul politicii de produs se va pune un accent mai mare pe client:
l tehnologia informaţională va permite individualizarea produselor,
l se va acorda o atenţie deosebită calităţii, dorinţelor cumpărătorilor,
serviciilor post-vînzare şi vînzărilor asociate.
l Politica de preţ va urmări acordarea de bonusuri de fidelitate, discounturi
pentru achiziţii masive, precum şi alte facilităţi financiare.
l Politica de distribuţie va urmări apropierea de clienţi prin dezvoltarea unor
cluburi ale consumatorilor, carduri de clienţi şi cooperarea între
distribuitori şi clienţi.
l Politica de promovare va urmări dezvoltarea dialogurilor individuale cu
consumatorii (telefonul verde, discuţii pe internet, corespondenţa pe e-mail),
alcătuirea unor baze de date despre clienţi şi marketingul direct.
1. PRODUSUL
l Este cel mai important element al mixului de marketing. Fără
produs nu există marketing (dacă produs nu e, nimic nu e).
l Prin produs înţelegem totalitatea bunurilor şi serviciilor pe care
firma le pune pe piaţă.
l Produsele sunt tangibile; serviciile sunt intangibile.
l Portofoliul unei firme este format din totalitatea activităţilor şi
produselor sale.
l Politica de produs intră în acţiune din momentul concepţiei
produsului şi ia sfîrşit odată cu abandonarea şi retragerea
produsului de pe piaţă.
1. PRODUSUL
l Politica de produs, la nivelul unei firme, trebuie să se o
orienteze în trei direcţii:
A. introducerea produselor noi ;
B. eliminarea produselor îmbătrînite ;
C. modernizarea produselor existente.
1. PRODUSUL
a. Introducere produselor noi
l In domeniul medicamentului, este o treabă extrem de dificilă
l Foarte puţine firme mai desfăşoară astăzi o cercetare proprie
pentru obţinerea de molecule noi (50).
l O cercetare completă de la sinteza moleculelor noi pînă la
introducerea lor în terapeutică costă pana la 1.000.000 dolari.
l Se sintetizează circa 10.000 de substanţe, din care doar una
poate avea şansa să ajungă medicament
1. PRODUSUL
a. Introducere produselor noi
l Etapele introducerii unui medicament in terapie (→ 10-15 ani):
1. Sinteza chimicaÞ~10.000 substante → 1 in terapie
2. Screening farmaceutic Þ depistarea substantelor valoroase pentru terapie si cu
efect in domeniul care ne intereseaza
3. Determinarea relaţiei structură-activitate
4. Testările preclinice in vitro şi pe animale de laborator pentru a verifica acţiunea
farmacologică şi pentru a alege o singură substanţă care să meargă mai departe.
5. Se asigură protecţia cercetărilor prin brevetarea substanţei
6. încorporarea în formă farmaceutică
7. Testele de îmbătrînire pentru a stabili valabilitatea produsului
8. Intocmirea dosarele pentru autorizare
9. Cercetările continua pînă la faza de experiment clinic
10. Alegerea ambalajului potrivit
11. Definitivarea prospectului
12. Emiterea APP
13. Pregatirea pietei in vederea lansarii
1. PRODUSUL
a. Introducere produselor noi
l Cercetările pentru căutarea de noi medicamente au dus la descoperirea unor
clase de medicamente noi:
l antivirale,
l medicamentele impotriva HIV-SIDA,
l imunomodulatoare / imunosupresoare,
l antiulceroase,
l hipolipemiante,
l antidepresive,
l antiastmatice,
l antibiotice,
l antidiabetice
l medicamente pentru tulburări în dinamica sexuală etc.
1. PRODUSUL
a. Introducere produselor noi
Exemplu medicamentele antiulceroare:
l → 1977: neutralizantele gastrice clasice + regim alimentar.
l 1977: SmithKline lansează pe piaţă în USA medicamentul Tagamet (cimetidina) - începutul
unei noi ere în tratamentul ulcerului
- epoca antagoniştilor receptorilor H2.
l 1983: Glaxo introduece Zantac (ranitidină),
l 1986: Merck introduce Pepcid (famotidină)
l 1988: Eli Lilly introduce Axid (nizatidina).
l 1990: Merck lansează produsul Losec (omeprazol)
se inaugurează o nouă eră, a inhibitorilor pompei de protoni.
l 1995: Abbot lansează Prevacid (lansoprazol)
l 1999: Janssen lansează Aciphex (rabeprazol)
l 2000: Wycht Ayerst lansează Protonix (pantoprazol).
l 2005: Astra Zeneca: lansare Nexium (Esomperazol)
l Patentul la Tagamet a expirat în 1994 (17 ani); produsul este perimat, dar vanzarile acestuia au
însemnat miliarde de dolari cîştigaţi de firma SmithKline.
1. PRODUSUL
b. Eliminarea produselor îmbătrînite
l Si in cazul medicamentelor
este intalnit ciclul de viata
la fel ca si in cazul celorlalte
produse. Lansare Crestere Maturitate Declin
l În momentul cînd intervine declinul (scăderea
accentuată a vînzărilor), producătorul trebuie să se
gîndească să retragă produsul.
1. PRODUSUL
b. Eliminarea produselor îmbătrînite
l Terapia din Cluj-Napoca a renuntat in ultimii ani la peste 50 produse:
l Proprii: Decanofort , Hipazin, Progesteron, Nitrofurantoina,
Cloramfenicol, Ederen, Glutetimid, Sintofolin, Glubifer, Aspenter,
Napodoren, Ciclobarbital, Napoton, Pentifilin, Nortriptilin, Oxprenolol,
Clortalidon, Izoprenalin, Carbonat de litiu, Tolazolin, Xantinol
nicotinat, Glutarom, Osofix, Co-dergocrin, Adrenostazin, Salbutamol
sirop etc.
l Produse realizate în colaborare: Visken, Vasonit, Teofilină,
Glurenom, Hismanal, Rohpnol
l Produse veterinare: Pantotenat de calciu, Calciu gluconic injectabil,
Glucoză pro injectione, Glutamolactat de magneziu, Fierdextran,
Vitamina K 3, Progesteron retard, Glucolactat de calciu, Sintofolin
1. PRODUSUL
c. Modernizarea produselor existente
l Direcţiile pe care le-au urmat cercetările în acest domeniu s-au
axat pe :
1. Realizarea de forme farmaceutice noi ;
2. Utilizarea unor tehnologii noi, a unor noi excipienţi
3. Medicamentele mai ieftine şi mai eficiente;
4. Extinderea ariei terapeutice a unor medicamente cunoscute;
5. Inlocuirea unor produşi cu derivaţi mai activi, cu mai puţine efecte
secundare;
6. Imbunătăţirea ambalajului şi a prezentării preparatelor.
2. PRETUL
l Preţul reprezintă o variabilă strategică a mixului de
marketing, deoarece de preţ depinde:
l accesibilitatea consumatorilor la produs;
l amploarea cererii şi rentabilitatea afacerii;
l competitivitatea produsului;
l alegerea segmentului de piaţă dorit.
2. PRETUL:
Functiile pretului
l Instrument de masura a cheltuielilor
l Instrument de schimb
l Mijloc de recuperare a cheltuielilor
l Mijloc de stimulare sau constrangere materiala
l Mijloc de redistribuire a veniturilor
l Instrument principal al politicii economice a statului
sau a monopolurilor private
2. PRETUL
l Într-o economie de piaţă, preţul produselor se stabileşte prin jocul
liber al cererii şi ofertei.
l Există însă domenii (energetic, farmaceutic etc.) în care legislaţia
prevede unele îngrădiri.
l În România, preţul tuturor medicamentelor etice, autorizate de
punere pe piaţă, este aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice
(MSP) şi sunt publicate în Catalogul Naţional al Preţurilor cu
Ridicata şi Amănuntul la Medicamentele de Uz Uman Eliberate cu
Prescripţie Medicală (CANAMED).
2. PRETUL
l Preţul medicamentele din categoria OTC, rămîne liber,
adaosul comercial fiind stabilit de distribuitor si respectiv
de farmacie.
l MSP se implică în stabilirea preţului la medicamentele
etice, deoarece acestea sunt compensate parţial sau
integral din fondurile Asigurărilor Sociale de Sănătate.
l Prin aprobarea preţului de către MSP se protejează atît
consumatorii de medicamente, cît şi fondurile
Asigurărilor Sociale de Sănătate.
2. PRETUL:
Aprecierea preţului de către cumpărător
l Preţul poate fi pentru cumpărător: acceptabil sau inacceptabil. Acelaşi preţ poate fi acceptabil
în SUA şi inacceptabil în Bangladesh.
l Există un nivel de acceptare, un preţ psihologic.
l În fixarea acestui preţ intervine şi bunul simţ.
l În cazul în care preţul este acceptabil, se pot întîlni mai multe variante pentru un produs:
l scump, dar justificat prin calitate;
l preţ rezonabil;
l ieftin;
l foarte ieftin (în acest caz pot apărea suspiciuni: de ce e atît de ieftin ? produsul
este necorespunzător calitativ ?)
l Sensibilitatea cumpărătorului la preţ depinde şi de:
l importanţa cumpărării: obiect de lungă folosinţă sau de scurtă folosinţă;
l imaginea firmei;
l cumpărări personale sau pentru firmă.
2. PRETUL:
Strategii de pret
l preţ scăzut în vederea unor vînzări mari, în ajunul sărbătorilor sau cînd se
lichidează stocurile;
l preţ mare pentru produsele de firmă sau pentru produsele originale sau pentru
servicii cu calitate superioara (Ex.: saloane de infrumusetare, coafura, restaurante
etc.);
l “pret magic, psihologic sau sistem par-impar”: cifra de preţ rotundă poate fi
percepută ca o barieră peste care nu se poate trece, de aceea în practică deseori
nu se folosesc preţuri rotunde. Ex.: 99 în loc de 100, 395 în loc de 400 etc. (Þvanzarilor
cu 8%)
l în comerţul cu alimente se recurge uneori la diminuarea cantitaţii ambalate pentru
a scădea preţul: 900 g în loc de 1 kg etc., pentru că oamenii nu sunt foarte atenţi la
aceste amănunte.
2. PRETUL:
Strategii de pret
l Stabilirea pretului pentru o linie de produse (produse “capcana”) Ex.:
aparatele de ras Gillette sunt foarte ieftine, dar rezervele sunt scumpe; pretul in
SUA al aparatelor Polaroid = costul, dar filmele sunt foarte scumpe. Pe termen lung
firma va avea profituri mari
l Selectarea segmentului superior pe piata “luarea caimacului” sau
“smantanirea”. Initial, este fixat un pret foarte mare pentru un produs de calitate
ridicata care se va adresa segmentului de consumatori care cauta inovatiile si care
sunt putin sensibil la pret. Dupa satisfacerea acestui segment, compania reduce
succesiv pretul produsului pentru satisfacerea celorlalte segmente de consumatori.
Ex.: Walkman Sony cand a fost lansat, la inceputul anilor ’80, costa 70£, iar acum
pretul este ~10% fata de pretul initial.
2. PRETUL:
Strategii de pret
l Reducerea preturilor pe piete secundare. Aceasta metoda eficientizeaza
activitatea personalului pe durata intregului program (ex: reducerile de pret la
muzee pentru studenti, preturile reduse in cursul saptamanii la restaurante etc),
sau sunt eficiente in conditiile unei concurente puternice (casetele video cu filme
pot fi inchiriate foarte ieftin in Marea Britanie unde este o concurenta puternica,
comparativ cu SUA)
l Metode ilegale de stabilire a preturilor:
l Fixarea preturilor in “cartel” – intelegeri secrete intre manageri pentru fixarea
unor preturi pe ramura (Ex.: firmele de telefonie mobila)
l Scaderea agresiva a preturilor – intrarea unor firme mari pe piete noi, cu
produse al caror pret este sub costul de productie si sub preturile concurentei, cu
scopul de a falimenta si elimina concurenta, astfel incat piata sa poata fi preluata
in totalitate. (ex.: producatorii auto din Japonia cand au intrat pe piata europeana,
in anii ’70)
2. PRETUL:
Deciziile tactice de pret: Ofertele speciale
1. Reduceri temporare de pret (ex.: lansarea unui produs nou)
2. Rabaturile sau remizele:
l discount-uri individuale diferite, în funcţie de produs;
l rabaturi naturale (Ex.: 5+1; 2+1; 1+1 etc.;
l discounturi financiare, acordate in functie de valoarea facturii;
l rabatul pentru achitarea facturii inainte de termen;
l remizele sau discounturile pentru cantitate – recompenseaza calitatile mari
cumparate si fidelitatea clinetilor
l tichete cadou, cadouri (electrocasnice, apartamente, masini etc.), excursii,
cursuri postuniversitare, simpozioane, congrese etc. pentru diverse oferte
l bonificatii “trade-in” – reducerea preturilor unui produs nou daca la achizitie se
preda un produs vechi (ex.: automobile, electrocasnice)
l rabaturile sezoniere, solduri – reduceri de pret in afara sezonului (imbracaminte,
incaltaminte; putem aplica si in privinta cosmeticelor: produse pentru plaja) etc.
2. PRETUL:
Fixarea preturilor produselor de sanatate pentru spitale
1. In spitale, aprovizionarea cu produse de sanatate se va face prin achizitie publica:
l Negociere cu sursa unica – unic furnizor al produsului
l Cumparare directa – valori mici → 10.000 EUR/cod CPV/an
l Cerere de oferta – valori → 50.000 EUR/cod CPV/an (off-line sau on-line)
l Licitatie deschisa – valori > 50.000 EUR/cod CPV/an
2. Fixarea pretului de catre furnizor se va face in functie de:
l preturile concurentei
l modalitatea de achizitie
l cantitati achizitionate
l termene de incasare a banilor
l discounturile sau rabaturile obtinute de la furnizor in conditii normale, la volume mari sau plata
inainte de termen.
3. Pretul oferit va trebui sa acopere:
l costul de achizitie al produsului
l cheltuielile societatii
l asigurarea unui profit.
3. DISTRIBUŢIA
l Al treilea element al mixului de marketing, distribuţia
care joacă un rol deosebit de important în satisfacerea
clienţilor
l A distribui produsele unei intreprinderi = a le aduce la
locul potrivit, in cantitatea suficienta, in structura
ceruta de piata, la timpul potrivit, insotite de
servicile necesare vanzarii si respectiv intretinerii
lor.
3. DISTRIBUŢIA
l Distribuţia este procesul prin care mărfurile ajung de la producător la consumator.
l Separarea spaţială a producătorilor de consumatori, face necesară existenţa
acestui proces.
l Traseul parcurs de mărfuri de la producător la consumator poartă numele de canal
de distribuţie.
l Deciziile privind alegerea unui canal de distribuţie reprezintă una dintre cele mai
importante decizii ale mixului de marketing.
l Ele vor determina măsura în care clienţii aleşi vor avea acces la produsele şi
serviciile firmei şi vor arăta cît de eficient este sistemul canalului de distribuţie din
punct de vedere al costurilor.
3. DISTRIBUŢIA
Practic, distribuţia se realizează în două moduri:
l distribuţia directă (producatorul detine logistica si personal) prin:
l reţeaua proprie în punctele de desfacere;
l negociere directă cu consumatorul în cazul materiilor prime, a utilajelor
(asigura controlul preţului).
l distribuţia prin intermediari (asigură o eficienţă mai mare şi costuri mai reduse în
furnizarea mărfurilor către pieţele ţintă). Aceasta se realizează prin:
l angrosişti;
l reprezentanţi regionali autorizaţi - sunt obligaţi să vîndă la un preţ
impus de producător (ex.: în cazul produselor cosmetice);
l comisionari - vînd la preţul producătorilor, dar percep un comision
negociat sub formă de procent din volumul vînzărilor;
l detailiştii - achiziţionează marfa de la producător/angrosisti şi adaugă un
adaos comercial în funcţie de strategia de preţ.
3. DISTRIBUŢIA:
Canalele de distributie
Direct
Fara trepte
intermediare
Indirect
Cu o singura treapta
intermediara (scurt)
Cu doua trepte
intermediare (lung)
Cu trei trepte
intermediare (lung)
Producator Producator Producator Producator
Consumator Consumator Consumator Consumator
Comerciant cu
amanuntul
Comerciant cu
amanuntul
Comerciant cu
amanuntul
Comerciant en
gros Comerciant en
gros generalist
Comerciant en
gros specializat
3. DISTRIBUŢIA
Alternative fundamentale de distributie
I. Vanzarea directa (Ex.: cosmetice Avon, Oriflame, Amway, Farmec etc.):
l producatorul pastreaza controlul asupra intregului proces de comercializare;
l numar limitat de potentiali consumatori;
l grad ridicat de concentrare geografica a cumparatorilor potentiali;
l grad ridicat de complexitate tehnica, solicitand prestarea de servicii;
II. Vanzarea prin intermediari (Ex.: medicamente):
l minimizeaza costurile legate de: organizarea vanzarilor, depozitare, finantarea stocurilor, pierderile
generate de stocurile degradate/invechite sau de creantele nerecuperate.
l faciliteaza contactul producatorului cu potentialii clienti, fara a implica costurile fixe necesare vanzarii
directe;
l asigura disponibilizarea imediata a produsului si serviciile pre si post-vanzare;
l pierderea controlului asupra procesului de comercializare.
III. Politica “duala” (vanzare directa + vanzare prin intermediari):
l solutie de compromis;
l exista o dificultate de a imparti just piata intre producator si intermediar
3. DISTRIBUŢIA:
Canalul de distributie al medicamentelor
PRODUCATOR
IMPORTATOR /DISTRIBUITOR
FARMACIE / DROGHERIE
PACIENT
Spital
Distributie en-gros
Distributie en-detail
(cu amanuntul)
3. DISTRIBUŢIA:
Distributia en-gros a medicamentelor
l Se efectuează prin depozitele de medicamente şi include activităţile de procurare, stocare,
supravegherea calitătii şi difuzare.
l Funcţiile unui depozit de medicamente:
1. aprovizionarea cu medicamente şi produse de sănătate, crearea sortimentelor necesare,
ţinîndu-se cont de corelarea cererii clienţilor cu oferta producătorului;
2. recepţia şi stocarea produselor astfel ca să li se asigure calitatea pe toată durata stocării;
3. informarea, adică culegerea informaţiilor şi vehicularea lor între producător şi utilizator;
4. promovarea anumitor produse la utilizatori;
5. contactarea şi descoperirea unor potenţiali clienţi;
6. negocierea anumitor discounturi;
7. ambalarea mărfii venită în vrac;
8. distribuţia fizică a produselor (transportul la beneficiar);
9. finanţarea, adică obţinerea şi utilizarea fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor;
10. asumarea riscurilor în caz de furturi, deteriorări etc.
4. PROMOVAREA
COMUNICAREA
PROMOTIONALA
PROMOVAREA
l poate fi considerată ca o activitate de
comunicare: a existenţei produsului, a
avantajelor acestuia şi de convingere a
consumatorilor ţintă în vederea cumpărării lui.
Mixul promotional
(comunicational)
l PUBLICITATEA
l RELATIILE PUBLICE
l PROMOVAREA VANZARILOR
l FORTA DE VANZARE
I. PUBLICITATEA
Trasaturi:
l Comunicare impersonala (nu exista o relatie directa intre
emitator si destinatar)
l Comunicare partizana (platita de emitator, incearca sa fie
seducatoare si atractiva)
l Nu urmareste scopuri exclusiv comerciale (pot fi dezvoltate
campanii de interes colectiv sau general: promovarea
sanatatii, protejarea mediului);
l S-a nascut odata cu industrializarea (face eligibile produse
care tind sa se asemene tot mai mult);
I. PUBLICITATEA
Tipuri de publicitate in functie de natura suportului:
l Publicitatea media: presa, TV, radio, afise, internet,
cinematograf.
l Publicitatea directa: posta, telefon, email
l Publicitatea la locul de vanzare (PLV): tehnici de
merchandising, promovarea vanzarilor
Tipuri de publicitate in functie de obiectul mesajului:
l Publicitatea produs: informarea consumatorilor de existenta unui
produs/marci, promovarea unei imagini, incitarea la cumparare;
l Publicitatea institutionala: promovarea imaginii firmei
(sponsorizare, mecenat, PR, comunicatia bazata pe evenimente)
I. PUBLICITATEA
Obiectivele publicitare:
l Informare: produs nou, utilizare noua, modificare
de pret, explicarea modului de functionare a
produsului, construirea imaginii
l Convingere: crearea unei preferinte pentru
marca, modificarea perceptiei, incurajarea
fidelitatii marcii, stimularea cumpararii imediate
l Reamintire: intretinerea notorietarii, locul in care
poate fi cumparat produsul, ocaziile de
cumparare
I. PUBLICITATEA - Alegerea
mediilor si suporturilor:
A. Presa cotidiana:
l rămîne cel mai folosit “media” de publicitate
Puncte forte:
l flexibilitate,
l acoperire locala mai buna,
l credibilitate,
l posibilitatea de a stăpîni şi dirija expunerea anunţurilor.
Puncte slabe:
l durata de viata scurta,
l calitate mediocra de reproducere,
l audienta difuza,
l putin creatoare de imagine
I. PUBLICITATEA - Alegerea
mediilor si suporturilor:
B. Presa periodica:
l Elementele componente ale anunţului publicitar sunt: ilustraţia, textul şi
sloganul sau mesajul.
Puncte forte:
l audienta selectiva,
l credibilitate,
l prestigiu,
l calitate de reproducere buna,
l durata de viata mare,
l circulatia buna a mesajelor.
Puncte slabe:
l termene de cumparare lungi,
l numar mare de ziare/reviste necumparate
I. PUBLICITATEA - Alegerea
mediilor si suporturilor:
C. Radio:
Puncte forte:
l audienta masiva,
l selectivitate geografica si demografica,
l cost redus.
Puncte slabe:
l mesajul nu poate fi prezentat decît sonor:
l putin creator de imagine,
l atentie redusa,
l audienta instabila.
I. PUBLICITATEA - Alegerea
mediilor si suporturilor:
D. TV:
l reprezintă suportul publicitar care a cunoscut expansiunea cea mai rapidă în
zilele noastre,
l asigură o combinaţie unică a sunetului, imaginii şi mişcării, combinaţie ce nu
poate fi realizată de alte suporturi.
Puncte forte:
l calitate buna de reproducere,
l acoperire buna,
l impresie de contact cu destinatarul
l atentie sporita.
Puncte slabe:
l cost mare,
l selectivitate redusa,
l termene mari de cumparare.
I. PUBLICITATEA - Alegerea
mediilor si suporturilor:
E. Cinematograf:
Puncte forte:
l calitate excelenta de reproducere,
l conditii bune de receptare a mesajului,
l selectivitate mare.
Puncte slabe:
l penetrare redusa,
l termene mari de cumparare,
l costuri de producere si difuzare mari.
I. PUBLICITATEA - Alegerea
mediilor si suporturilor:
E. Cinematograf:
l Mesajele publicitare sunt transmise prin intermediul a:
l filmul de documentare comercială, a cărui durată
este de pînă la 30 de minute;
l filmul publicitar propriu-zis, cu o durată de pînă la 5
minute;
l spoturile publicitare cu o durată de cîteva secunde.
l Spoturile publicitare pot fi utilizate si pt. TV
I. PUBLICITATEA - Alegerea
mediilor si suporturilor:
F. Publicitatea exterioara:
l include utilizarea în scopuri publicitare a: afişelor, panourilor publicitare şi
însemnelor luminoase.
l se diferenţiază prin modul de prezentare (mărime), locul de expunere şi durata de
expunere.
Puncte forte:
l flexibilitate,
l frecventa buna,
l concurenta redusa.
Puncte slabe:
l atentie scazuta,
l selectivitate limitata,
l calitate de reproducere medie.
I. PUBLICITATEA - Alegerea mediilor si
suporturilor:
G. Tipăriturile intră în categoria suporturilor publicitare
alcătuite din cataloage, pliante, prospecte, broşuri,
agende şi calendare.
H. Publicitatea directă:
l implică acţiunea de comunicare directă avînd ca obiectiv
informarea şi atragerea clientului potenţial spre un
produs sau loc de vînzare.
l utilizează ca suport: scrisorile personale trimise direct
potenţialului client, broşuri, prospecte sau prin
stabilirea unui contact telefonic.
l ansamblul de tehnici de semnalare a produselor în
cadrul unităţilor comerciale pentru a atrage atenţia şi a
dirija interesul clientelei spre anumite oferte.
l publicitatea la locul vînzării s-a concretizat într-o ramură
nouă a marketingului: merchandisingul (tehnici utilizate
în procesul de comercializare a produselor, la punctul de
vînzare)
I. Publicitate la locul vînzării:
I. Publicitate la locul vînzării:
l prin:
l materialelor publicitare la locurile de vânzare (broşuri, etichete de raft,
semnalizatoare de raft, testere,etc.),
l standurile personalizate,
l demonstraţii
latrag atenţia şi sporesc numărul de achiziţii spontane:
l ajută potenţialii consumatori să localizeze produsele,
l le diferenţiază clar în faţa concurenţei,
l măresc recunoaşterea mărcii,
l sporesc efectele campaniei publicitare.
I. Publicitate la locul vînzării:
lun merchandising de calitate se defineşte prin regula PIES:
l P (plasarea) produsului în calea consumatorului,
l I (impactul) asupra cumpărătorului,
l E (extinderea) cotei de raft
l S (stocul) optim necesar pentru asigurarea vânzărilor.
Merchandising
l aranjare în zone care să ofere:
l maximum de expunere în faţa consumatorului (la punctul
de vânzare),
l vizibilitate maximă (în raft)
l comoditate în a ajunge la produs.
l aşezarea produselor respectă:
l principiul verticalităţii la grupe
l orizontalităţii la produs (nu pe furnizori).
Merchandising
l Dacă rafturile sunt perfect ordonate, neatinse, efectul produs de
această ordine impecabilă, nu va duce neapărat la o creştere a
vânzărilor.
l Mulţi cumpărători vor crede că produsul nu se vinde sau chiar
vor avea reţineri să strice aranjamentul.
l Cateva “goluri strategice” în raft pot sugera că marca
respectivă se vinde bine.
Merchandising
Exemplu (aranjarea cosmeticelor):
l in cadrul raftului, se respecta ordinea schemei clasice de
tratament, de la stânga la dreapta:
l în cadrul produselor cosmetice de întreţinere facială, ele se vor aranja
astfel:
DEMACHIANTE
®LOŢIUNI TONICE
®CREME DE INTREŢINERE ZILNICĂ
® MĂŞTI SAU ALTE PRODUSE DE
ÎNTREŢINERE SĂPTĂMÂNALĂ.
Merchandising
Exemplu (aranjarea cosmeticelor):
l În cadrul aceleiaşi grupe de produse (creme) există reguli stricte de aranjare, în funcţie de
preţ şi de imaginea mărcii respective:
l produsele de lux se expun la 170-190 cm, deasupra nivelului ochiului (L’Oreal,
Nivea Visage),
l produsele de calitate superioară la 150 – 170 cm, la nivelul ochiului (Garnier,
Aslavital, Gerovital Plant, Gerovital H 3),
l produsele de uz curent la 100 – 150 cm, adică la nivelul mîinii (Farmec, Carina,
Elmiplant),
l produsele cu rulaje mari la 50 – 100 cm, sub nivelul mîinii (Ada, Doina),
l produsele cele mai ieftine la 0 – 50 cm, la nivelul picioarelor (Aro, Eva)
Merchandising
lin cadrul magazinelor specializate marile firme au:
l standuri personalizate cu rolul de a mări atractivitatea expunerii;
l spatii închiriate, în care plasează standuri luminoase sau cu lumina
intermitenta (wobblere) şi un specialist care acordă consultaţii şi care
invită cumpărătorii să testeze produsele în cadrul “testerelor” organizate
în centrul spaţiului.
l holograme, lasere proiectate printr-un sistem oglindă care permit
afişarea de imagini bidimensionale ale produsului, în mişcare pe o
suprafaţă plană sau imagini tridimensionale ale produsului în spaţiul liber;
l imagini tridimensionale ale produsului, ancorate de podea sau tavan.
I. PUBLICITATEA -
Alegerea mediilor si suporturilor:
Etapele selectarii mediului publicitar:
1. Eliminarea mediilor imposibil de utilizat
2. Evaluarea mediilor ramase
3. Alegerea mediilor
I. PUBLICITATEA -
Alegerea mediilor si suporturilor:
1. Eliminarea mediilor imposibil de utilizat:
l Interdictii legale (publicitatea TV a tigarilor este interzisa)
l Termene de rezervare a suporturilor (creste de la:
® presa cotidiana
®reviste
®radio
®TV
®cinematograf
®afisaj
l Termenul de realizare a suportului
I. PUBLICITATEA -
Alegerea mediilor si suporturilor:
2. Evaluarea mediilor ramase (criterii):
l Capacitatea de acoperire a tintei:
l Presa periodica si cinematograful – orase (rural – penetrare
redusa);
l Afisajul – f. selectiv dpdv geografic; acopere tinte focalizate
l Presa periodica – f. selectiva dpdv socio-demografic
l Capacitatea de transmitere a mesajului si de punerea lui in
valoare
l Cinematograful – poate valoriza spoturile;
l Utilizarea repetat a afisului poate sa il devalorizeze.
I. PUBLICITATEA -
Alegerea mediilor si suporturilor:
2. Evaluarea mediilor ramase (criterii):
Valorizarea mesajului - +++
Transmiterea mesajului + +++
Acoperirea tintei ++ -
Presa TV
I. PUBLICITATEA -
Alegerea mediilor si suporturilor:
Concentrata
(exploziva)
Continua
Intermitenta
Numar zilnic
de mesaje
Numar zilnic
de mesaje
Numar zilnic
de mesaje
Frecventa: Egala Crescatoare Descrescatoare Alternativa
II. Relatiile publice
II. RELATII PUBLICE
= Functie sau activitate a intreprinderii care
vizeaza: crearea, stabilirea, mentinerea
sau ameliorarea increderii, intelegerii si
simpatiei fata de firma pe de-o parte si
relatiile cu diferite categorii de public (din
interiorul sau exteriorul organizatiei)
capabile sa afecteze dezvoltarea acesteia
pe de-alta parte.
II. RELATII PUBLICE
I. Relatiile cu presa (atasati de presa)
II. Publicitatea redactionala – obtinerea unui spatiu
redactional in mediile citite sau ascultate de clienti
sau de prospectii unei intreprinderi
III. Comunicarea institutionala – toate actiunile
interne si externe axate asupra institutiei
IV. Grupurile de presiune – (ex.: puterea legislativa)
V. Consilierea – informarea si consilierea
intreprinderii asupra modificarilor intervenite in
mediul sau
II. RELATII PUBLICE
Rol:
l Sprijinirea lansarii de noi produse;
l Sprijinirea pozitionarii unui produs ajuns la
maturitate;
l Sporirea interesului pentru o categorie de
produse;
l Influentarea “grupurilor tinte” specifice;
l Apararea produselor care s-au confruntat cu
probleme;
l Dezvoltarea notorietatii si imaginii intreprinderii
II. RELATII PUBLICE
l Receptorul final identifica ca sursa JURNALISTUL,
spre deosebire de publicitate pentru care sursa
identificata este intreprinderea;
l In general, mesajele comunicate in media sunt
gratuite
II. RELATII PUBLICE
Instrumente:
1. Livretul de primire: cuprinde informatii despre intreprindere
care il vor ajuta pe noul angajat sa cunoasca mai rapid
organizatia.
2. Ziarul intreprinderii: transmiterea informatiilor in interior si
crearea unui “spirit de casa”.
3. Raportul anual: destinat actionarilor, ziaristilor, analistilor
financiari, bancherilor, bursei.
4. Comunicatul de presa: texte dactilografiate transmise in mediul
ziaristic.
5. Dosarul de presa: ansamblu de documente trimise ziaristilor.
6. Fisa tehnica: furnizeaza elementele tehnice si descriptive
despre produs.
II. RELATII PUBLICE
Instrumente:
7. Fisierul presei: cuprinde coordonatele ziaristilor, agentiilor de
presa care vor facilita contactul cu mediul jurnalistic.
8. Revista de presa: toate articole aparute in presa referitoare la
intreprindere, produse, concurenta, piete.
9. Evenimentele: competitii sportive, seminarii, conferinte etc..
10. Operatiunile “porti deschise”: primirea indivizilor aprtinand tintei
in interiorul intreprinderii
11. Discursurile: alegerea purtatorului de cuvant este deosebit de
importanta
12. Activittile cu scop nelucrativ:
Dostları ilə paylaş: |