Paul goma cod „BĂrbosul”

„Din discuţie a reeşit că, în stadiul în care se găseşte pregătirea volumului, editura nu acceptă (.) renunţarea la publicare, pentru că ar pierde suma plătită editurii vest-germane şi pentru că se scontează pe încasări importante din difuzarea volumului pe reţeaua franceză şi internaţională.

„2. În legătură cu acest caz reamintim că Ambasada a sesizat Direcţia relaţiilor culturale încă din 15 martie a.c. (adresa nr. 429) despre faptul că romanul este depus la editura Gallimard şi am cerut să fim informaţi dacă există avizul Direcţiei Presei, adresă la care nu s-a primit nici un răspuns [subl. De mână] „3. În situaţia care s-a creat, suntem de părere că ar fi bine să se discute cu Paul Goma, împreună cu care să se găsească o soluţie de retragere a lucrării de la Gallimard. Începând cu data de 20 octombrie, Francois Erval va fi la Târgul internaţional de carte de la Frankfurt/Main.

„ss. C. Flitan” „Consiliul Securităţii Statului U. M. 0755/U „Nr.311/0014798 din 16 – X – 971 Strict secret, Exemplar nr. l „Către, U. M. 0729 „Din datele pe care le deţinem asupra lui Paul Goma (.) vă comunicăm următoarele: „Cazul tinde să ia amploare crescândă, prin exploatarea lui propagandistică intensă de către organele de presă şi oficiile de informare duşmane.

„(.) cotidianul de mare tiraj 'Suddeutsche Zeitung' care apare la Miinchen a publicat un articol intitulat „Cazul Goma se extinde„ (.) rezultă că Suhrkamp a vândut drepturile Europei libere care îl transmite sub lozinca lansată de N. Bernard: „respingerea cenzurii -informare liberă a celor 20 milioane de cetăţeni români”.

„Analizând faptul retragerii demonstrative a standului românesc de la Târgul de Carte din Frankfurt/Main, contramandarea vizitei la târg a tovarăşului ambasador Oancea şi zvonurile care circulă în legătură cu măsurile de represiune ce s-ar fi luat sau urmează să se ia în ţară împotriva lui Paul Goma, organele străine de propagandă au tras concluzia că * guvernul român ar fi fost afectat în mod deosebit de cazul Goma şi de propaganda ce se face pe această temă. Din această cauză au hotărât să-şi intensifice acţiunile de ponegrire a politicii noastre interne, exploatând cu insistenţă motivul Goma care se pretează la această acţiuni * [marcat pe margine pasajul dintre asteriscuri].

„Pe linia acestei orientări se înscrie şi corespondenţa transmisă din Bucureşti de Jon [sic] Vinocour, corespondent al Associated Press şi intitulată „O vizită la Paul Goma – guvernul român îşi agravează greşelile”. (.) Paul Goma ar fi făcut următoarele afirmaţii:

— Goma nu a dorit ca romanul său să devină un instrument politic internaţional;

— Guvernul român îşi agravează greşelile încercând să sugrume cartea, după ce a greşit interzicând publicarea ei în ţară;

— Măsurile luate de oficialităţile noastre după apariţia cărţii în RFG realizează efectul contrariu celui dorit şi anume lansarea şi mai mult a romanului;

— Cartea reprezintă în forme artistice moderne experienţa de viaţă, ca fost deţinut politic a autorului, după revoluţia din Ungaria;

— Cartea terminată în urmă cu cinci ani a fost scoasă în septembrie 1970 din ţară şi predată editurii Suhrkamp;

— Sesizate de apariţia romanului în străinătate, autorităţile române ar fi exercitat presiuni asupra autorului de a-şi atrage asentimentul cu privire la traducerea şi publicarea cărţii;

— Un număr însemnat de scrisori ale lui Goma adresate editurii nu ar fi fost lăsate de cenzura română să plece, datorită conţinutului lor care nu corespundea cu indicaţiile ce i s-ar fi dat lui Goma de către autorităţi;

— După adoptarea măsurilor de îmbunătăţire a muncii ideolo-gico-ideologice şi cultural educative, numite de Goma în interviu ca proclamarea unei politici culturale rigide, sau o recidivare a stali-nismului cultural, autorităţile române l-ar fi determinat să semneze o scrisoare prin care îşi retrăgea acordul de publicare. Faptul că această scrisoare nu a fost redactată [corect: dactilografiată] la maşina obişnuită a lui Goma a dus probabil la ignorarea ei de către destinatarii vest-germani.

— Diferiţi activişti de partid şi din alte organe [sic] ar fi încercat să-1 convingă pe Goma verbal şi în scris că romanul 'Ostinato' este lipsit de valoare artistică, că nu corespunde realităţii socialiste din România, că are un caracter antisovietic şi că poziţia social-politică a lui Goma este mult prea măruntă ca să-şi poată permite să afirme stările de lucruri pe care le afirmă romanul său;

— Goma s-ar fi plâns că îl aşteaptă excluderea din PCR şi aceasta nu pentru că ar fi reală afirmaţia potrivit căreia, în România, s-ar reîntoarce la putere vechii stalinişti; această afirmaţie nu este fondată întrucât, după Goma, în ţara noastră ar exista o generaţie de tineri stalinişti, preocupaţi în mod deosebit de cariera lor. Pentru aceasta ei practică un oportunism lipsit de scrupule;

— Cazul Goma este legat de demisia lui Nicolae Breban care a renunţat la funcţia sa în semn de protest împotriva unei evoluţii [nu: involuţii?] interne în sensul întoarcerii la metodele staliniste.

[S-a observat: „traducerea” presei este tot opera securiştilor, deci, atât escamotarea unor afirmaţii, edulcorarea altora, greşeli de limbă germană şi engleză – mai grav: de limbă română] „în cursul zilei de 21 octombrie a.c. posturile de radio au transmis recenzii ale romanului 'Ostinato' şi prezentări ale autorului în care se fac paralele între literatura lui Dostoievski şi Goma pentru a se sublinia „duritatea„ politicii interne a statului nostru. (.) „Referitor la tipărirea şi publicarea romanului de către editura Suhrkamp din relatările directorului, Dr. Unseld rezultă că editura a primit manuscrisul lui Goma cu un an în urmă prin M. T.

Kerschbaumer [subliniat de mână] (.) Dr. Unseld susţine că atât înainte cât şi după semnarea contractului a încercat să intre în legătură cu Uniunea Scriitorilor (.) dar neprimind răspuns, a trecut la publicarea romanului care va apare la Gallimard, Franţa, Mondadori, Italia şi Heinemann, RFG [?] El susţine că dacă Paul Goma ar veni la Târgul de carte, s-ar elimina posibilitatea ca presa să facă speculaţii politice în jurul romanului şi nu s-ar face un caz special din tipărirea acestuia. A menţionat că în situaţia în care Goma ar suferi repercursiuni în România ca urmare a tipăririi romanului său, * atunci el personal cât şi editura Suhrkamp va trece la „escaladarea politică” în apărarea autorului şi va începe o campanie de presă în defavoarea ţării noastre*„ [pasajul dintre asteriscuri a fost marcat pe margine, de mână] „Şeful Unităţii„ [semnat de mână, probabil Borşan] „Strict secret, Ex. Nr. 1 – 00124652 – 08.11. 1971 „NOTA

„în urma unor discuţii avute cu legăturile oficiale de la Editura Eminescu şi Univers, cât şi cu diferiţi poeţi şi scriitori, am aflat că retragerea noastră de la Târgul de carte de la Frankfurt a fost socotită o mare greşeală, întrucât în standul românesc rezervat României au fost expuse cărţile lui Paul Goma (Ostinato), apărută [sic] în RFG fără aprobare. Aceştia afirmau că „unui anonim i s-a făcut un serviciu inconmensurabil, deoarece zeci de edituri străine au cerut să-1 publice pe Goma, făcându-ne un mare deserviciu”.

„Un alt comentariu (.) au afirmat că „nici nu se putea o reclamă mai mare unui scriitor anticomunist din lagăr”.

„Toate observaţiile erau cu deosebire îndreptate spre lipsa de tact diplomatic de care au dat dovadă cei de la Centrala Cărţii.

„Considerăm utilă informarea la buletin cu datele de mai sus”

Fără semnătură.

„Primit: Lt. col Diaconu Ion „Sursa: „Moldovan Radu” „15 nov. 1971 Strict secret, Ex. nr. 1 „NOTA

„Cu vreo 3 săptămâni în urmă înainte de Plenara CC. al P. C. R. consacrată problemelor ideologice, a avut loc o plenară lărgită de partid a Uniunii Scriitorilor, prezidată de tov. Dumitru Popescu, secretar al CC al PCR. La această şedinţă a fost discutat şi cazul scriitorului Paul Goma care, după ce a încercat timp de câţiva ani de zile să-şi publice în ţară un roman, nereuşind, 1-a trimis în RFG, unde i s-a tipărit. În momentul de faţă a apărut şi ediţia a Ii-a şi e pe punctul de a se tipări şi în SUA, Franţa etc.

„Nu ştiu prea mult despre conţinutul cărţii dar schema lui generală e cam următoarea: eroul principal a avut 17 fraţi (sau 18). Pe unii dintre ei (4 sau 5) i-au împuşcat legionarii. Alţii au murit în închisorile regimului nostru [curat, al nostru!]. Se pare că în jurul acestui fapt se leagă – la modul cel mai general – toată acţiunea şi întreaga problematică a romanului [la modul foaaarte general.

— Observaţia mea].

„Prozatorul Nicolae Velea (altfel printre cel mai nevinovat [sic] personaj din lumea scriitorilor) mi-a relatat câteva aspecte de la această plenară.

„Şedinţa decurgea normal; se discutau problemele literaturii (.) în lumina propunerilor în 17 puncte ale tov. Nicolae Ceauşescu [citeşte: Tezele din iulie]. La un moment dat a intrat cineva în negru -omul în negru – şi a dat un bileţel cuiva din prezidiu care stătea lângă tov. Dumitru Popescu (.). Imediat cursul şedinţei s-a schimbat. Cineva din prezidiu a pus problema transfugilor şi a trădătorilor: Breban, Ţepeneag şi Paul Goma ['Breban' şi 'Ţepeneag': scrise de mână; numele meu la maşină]. Cei care au vorbit cu mai mult aplomb [?] în această chestiune au fost Eugen Barbu, Corneliu Leu, Ion Lăncrănjan, Nicolae Stoian. Eugen Barbu 1-a criticat pe tov. Dumitru Popescu că 1-a susţinut pe Breban, 1-a propus în CC, 1-a susţinut să meargă la Festivalul de la Cannes. De asemenea Ion Lăncrănjan care însă 1-a criticat pe tov. Dumitru Popescu indirect, exprimându-se cam aşa: „Cine a fost găgăuţă care 1-a vârât în Comitetul Central şi 1-a ajutat să plece cu filmul în străinătate?„ „Cam aceiaşi scriitori – şi alţii – [dar nu şi Săraru, cel mai agitat critic al meu, în tandem cu E. Barbu, încât la un moment dat am exclamat: „Dar conlucrează în armonie Securitatea cu Jandarmeria!”] au discutat şi cazul Goma, criticându-1 aspru. De asemenea câţiva membri ai prezidiului. Dar, cum remarca N. Velea, mult prea puţini faţă de numărul celor care participau. Şi mai nimeni din generaţia tânără a celor sub 40 ani. Sala se dezinteresa vădit de discuţii.

„Paul Goma s-a justificat – pe scurt – cam aşa: câţiva ani de zile a încercat să publice cartea în ţară. A avut nenumărate audienţe la CC. al PCR, la Secţiile Presă şi propagandă, Literatură şi Artă. Nu i s-a aprobat publicarea. Cum o carte apărută în ţară poate apoi să fie publicată în străinătate, el a cerut să i se tipărească aici numai în 5 exemplare, ca apoi s-o poată trimite în afară. Nu i s-a aprobat nici acest lucru.

„N. Velea spune că atunci când câţiva dintre participanţi – fie din sală, fie din prezidiu – cereau ca Paul Goma să fie exclus din partid apoi deferit justiţiei, participanţii, mai ales cei din jumătatea din fund a sălii făceau lung: murmur, m.m.m. [învăţăm de la „Moldovan” cum se transcrie un murmur]. S-a hotărât ca acest caz să fie discutat şi epuizat în altă şedinţă, când se va pune la vot excluderea. Velea spune însă că mulţi participanţi presupuneau că, văzându-se atitudinea sălii, probabil această şedinţă nu se va mai ţine, de teamă că nu se va întocmi [corect: întruni] o majoritate pentru excludere.

„O urmare a cazului Paul Goma la Târgul de carte (.) delegatul nostru a observat că în standul RFG se afla şi cartea lui Paul Goma în germană, ediţia a Ii-a. S-a prezentat la directorul expoziţiei şi i-a spus că din cauza unei cărţi din standul RFG România îşi retrage participarea. Directorul i-a replicat: „Bine, dar nu trebuie să faceţi asta. Spuneţi care este cartea aceea şi o vom scoate”. Delegatul nostru nu i-a spus nimic şi a telefonat la Bucureşti. A doua zi a primit dispoziţii, prin ambasadă, ca standul nostru să rămână totuşi în expoziţie.

„Criticul Nicolae Ciobanu mi-a spus că după toate acestea, şeful statului s-a sesizat şi a dorit să citească romanul lui Paul Goma. După ce 1-a citit, s-ar fi exprimat astfel: „Dacă s-ar fi discutat serios cu autorul şi acesta ar fi făcut unele mici modificări, cartea ar fi putut să apară. Ce ar fi putut să ne facă rău? Ce mare rău ne-a făcut nouă filmul lui Lucian Pintilie?„ „ 15 nov. 1971 „Radu Moldovan” „N. B. Paul Goma este în atenţia Serviciului 2, unde se va da o copie de pe notă. Cele semnalate de informator sânt confirmate şi pe alte linii.

„Lt. col. Diaconu Ion”

Povestea cu Ceauşescu, nu doar bunul, dar şi extrem de înţeleptul, cel care nu face „prostii” ca subalternii săi -constituia diversiunea şi ea grosolană, dar crezută de masele largi de români necăjiţi: „Dac-ar fi ştiut Ceauşescu, nu s-ar fi întâmplat ce s-a-ntâmplat.”.

Eu nu o cred; ştiu, de la arestarea din 1977, citindu-mi dosarul adevărat (în fine: nu pelinizat ca cele de după decembrie 1989) că Ceauşescu nu putea citi texte obişnuite, el înţelegea numai literele.

— Însă doar majusculele.

Ceea ce era departe de a fi cazul cu Ostinato.

„121/26 noiembrie 1971 Strict secret, Ex. Nr. 1 „NOTA

„cu privire la unele atitudini faţă de publicarea romanului 'Ostinato' de Paul Goma „într-o discuţie pe care sursa [„MATEI”] a avut-o cu poetul Marius Vulpe (23. XI.1971), acesta şi-a exprimat revolta faţă de faptul că conducerea de partid şi de stat a luat hotărârea drastică (după el) de a-i înfometa pe poeţii tineri spre a-i sili să scrie poezii despre şi pentru partid. El s-a arătat foarte interesat de vâlva ce se face în Occident romanului 'Ostinato' de P. Goma, tipărit în RFG, dând de înţeles că „scăparea de lipsuri şi necazuri” a unui scriitor tânăr de la noi este doar publicarea sa în Occident.

„într-o altă discuţie (tot la 23. XI.1971), atât Petru Vintilă cât şi Ion Iuga (de faţă fiind şi Rusalin Mureşan) şi-au exprimat admiraţia faţă de „curajul lui Goma„ şi faţă de cele „un milion de mărci„ pe care desigur le-a câştigat Goma cu romanul său în Occident. „Faţă de sărăcia în care suntem ţinuţi şi la care suntem obligaţi – a spus Ion Iuga – Goma ăsta e un nabab!” Petru Vintilă şi-a exprimat îndoiala că P. Goma îşi va putea încasa banii vreodată, căci pentru asta trebuie să plece în RFG, în Franţa. Or nu i se va permite să plece.

„Romanul lui P. Goma a creat o anume stare de spirit printre scriitori, caracterizată mai ales printr-o nelinişte şi grijă faţă de „măsurile represive” (cum le numeşte Marius Vulpe) pe care conducerea nu putea să le ia [sau: va putea să le ia?] împotriva scriitorilor.

„Mihail Cosma de exemplu, cu care a discutat sursa la 25. XI. 1971 a declarat că e „bine infomat„ asupra unor „măsuri energice„ care urmează să se ia, atât împotriva lui Paul Goma, cât şi împotriva oricărui scriitor care numai dacă ar publica ceva în Occident, dar s-ar împotrivi într-un fel sau altul „tezelor din iulie„ – aşa cum s-a întâmplat în unele cazurii. El a citat drept „defetiste„ unele pasaje din răspunsurile date de unii scriitori la ancheta revistei 'Luceafărul' întreprinsă recent de A. Păunescu. Printre scriitorii cu răspunsuri „defetiste şi duşmănoase„ Cosma i-a citat pe D. R. Popescu, Ion Caraion, L. Fulga, Marin Sorescu. El a pomenit chiar despre un „ecou favorabil tezelor din iulie” pe care aceste răspunsuri l-ar fi stârnit în Occident.

„în general, scriitorii cu care sursa a discutat despre Paul Goma şi romanul său se împart în două tabere pro şi contra publicării romanului său în Occident. Precumpăneşte tabăra celor care sunt de partea lui Goma: Ion Nicolescu (care a spus cu entuziasm: „iată, un scriitor în luptă cu un regim şi-un stat întreg!”), Ion Iuga, Rusalin M., Petru Vintilă, I. Serebreanu (care a declarat că el ar face ca şi Goma, dacă ar avea posibilitatea să-şi trimită volumele de versuri în Occident -respinse aici de edituri) şi alţii îl laudă pe Paul Goma, îi supralicitează [sic] curajul şi-1 admiră. Mai puţini au o atitudine critică. Printre aceştia, aşa cum s-a notat mai sus şi Mihai Cosma.

„Marius Vulpe însă este poate cel mai fidel partizan al ideii de-a publica în străinătate cu orice preţ, dintre câţi au discutat cu sursa. „„MATEI”„

* „Consiliul Securităţii Statului „Direcţia I Strict secret, 13 decembrie 1971 „NOTA RAPORT

„în atenţia organelor noastre se află scriiorii Paul Goma care recent a publicat ilegal în RFG romanul 'Ostinato' şi Leonid Dimov, element cunoscut cu o serie de manifestări şi acţiuni ostile şi Dumitru Ţepeneag care din septembrie 1970 se află în Franţa unde prin articolele ce le publică şi discuţiile ce le poartă se situează de asemenea pe o poziţie ostilă.

„în ziua de 10 decembrie a.c. Leonid Dimov a avut o întâlnire cu cetăţeanca [sic] franceză Micheline Lebarbier care a sosit în ţară cu o bursă din partea Consiliului Culturii (.) în scopul documentării în vederea lucrării de doctorat. Ea a fost trimisă de Ţepeneag D. ca să discute cu Dimov despre posibilitatea scoaterii în mod ilegal a două manuscrise, unul al lui Paul Goma, altul al lui Sorin Titel (.) şi tot cu ajutorul lui Dimov să facă cunoştinţă cu cei doi scriitori.

„Acesta [Ţepeneag] a sfătuit-o să fie foarte atentă, deoarece Paul Goma este în atenţia organelor de securitate. Micheline este hotărâtă să scoată ambele manuscrise şi are în vedere două soluţii:

— Mai întâi va discuta cu ataşatul cultural de la Ambasada Franţei ca să le scoată prin valiza diplomatică;

— Dacă acesta nu acceptă, le va lua personal, dar nu va intra în posesia lor decât în ziua plecării (17. XII.1971).

„în seara aceleiaşi zile Leonid Dimov a condus-o la redacţia revistei 'România literară' unde i-a făcut cunoştinţă cu cele două elemente [cum aşa, pluralul masculindru nu este: „Elemenţi!”?].

„Cunoscând faptul că Paul Goma are manuscrise numai cu conţinut duşmănos, că el este pregătit şi a mai făcut şi alte încercări de a scoate noi materiale pentru a-i fi publicate în străinătate, pentru preîntâmpinarea unei noi acţiuni ilegale organele noastre au întreprins imediat următoarele măsuri:

— Leonid Dimov şi Paul Goma au fost puşi în filaj.

— Am fost acasă la Paul Goma să-1 invităm pentru a purta o discuţie cu el în scopul avertizării în legătură cu noile acţiuni ilegale pe care le întreprinde, dar nu a răspuns la apelul nostru, deşi se afla în casă. Am luat legătura cu soţia sa telefonic, care ulterior ne-a comunicat că el consideră că este o acţiune ilegală a organelor noastre şi dacă dorim să discutăm cu el, ne invită luni 13 decembrie a.c. la orele 10 la Uniunea Scriitorilor, deoarece la această discuţie doreşte să participe şi vicepreşedintele Laurenţiu Fulga, cu care între timp s-a consultat.

„în discuţiie ce le vom purta cu acest prilej îi vom atrage atenţia asupa următoarelor fapte:

— Întâlnirea cu Micheline Lebarbier şi intenţia de a scoate din ţară un nou manuscris;

— Întâlnirea cu ziaristul vetsgerman Dern Wolfgang avută în acelaşi scop.

— Întâlnirea şi acordarea ziaristului american John Vinocur [sic] a unui interviu difuzat şi publicat;

— Intenţia de a scoate manuscrisul romanului 'Uşa' prin M. T. Kerschbaumer (oprit de organele noastre la graniţă);

— Ţine pregătit în pachet [sic] materiale şi a încercat în repetate rânduri să le scoată din ţară venind cu ele la redacţie în acest scop ca să le dea diferitelor persoane care plecau în străinătate.

— Am luat legătura cu Leonid Dimov şi l-am invitat la biroul de informaţii al MAI, prilej cu care va fi de asemenea avertizat în legătură cu acţiunile pe care le întreprinde.

„Discuţiile vor avea loc în ziua de 13 decembrie a.c. orele 9 şi se vor referi la următoarele fapte:

— Mijlocirea întâlnirii dintre Micheline Lebarbier şi cei doi scriitori, deşi ştie în ce scop doreşte respectiva să-i cunoască.

— Mijlocirea întâlnirii dintre John Vinocur [re-sic] şi Paul Goma şi rezultatul acestei întâlniri aranjate de el.

— A adus de la Paris o serie de comisioane (scrisori) şi cărţi ale unor fugari [sic], deşi cunoştea că nu are voie.

„Deasemenea vom întreprinde şi următoarele măsuri:

— Propunem ca Micheline Lebarbier să fie scoasă din ţară datorită acţiunilor ilegale pe care le întreprinde. Când se va lua această măsură nu i se va motiva în nici un fel, pentru a nu putea, atunci când va ajunge în Franţa, să întreprindă acţiuni de propagandă [subtil, subtil.]

— Având atâtea exemple când la orice persoană venită din Franţa în numele lui Ţepeneag şi din RFG trimisă de Dieter Schlesak care se adresează lui Dimov sau Paul Goma este bine primită şi solicitată să scoată un manuscris din ţară, propunem ca un cadru de la U. M.0755 să joace acest rol pentru a intra în posesia materialelor pe care doreşte să le expedieze, deoarece luând măsuri severe de siguranţă este foarte greu să-i facem o percheziţie secretă [subl. Mea]. Această acţiune trebuie întreprinsă până la 19 decembrie, când se reîntoarce Dumitru Ţepeneag.

— Atunci când Dumitru Ţepeneag se reîntoarce în ţară, pe lângă faptul că va fi luat în filaj încă de la sosire, vom studia şi întreprinde toate măsurile pentru instalarea I. C. O. [microfoane?] la domiciliul său din str. Mecet nr. 29 A.

— Dirijarea tuturor informatorilor cu posibilităţi pentru a cunoaşte întreaga sa activitate.

— Organele noastre să poarte o discuţie cu scriitorul Sorin Titel în ideea avertizării sale privind intenţia de a da un manuscris ca să fie scos ilegal din ţară şi în acelaşi timp de atragere a sa la colaborare ţinând cont de faptul că anul trecut când se afla la Timişoara era folosit ca gazdă casă de întâlniri.

— Separat de discuţiile purtate cu Leonid Dimov să se discute cu soţia acestuia (a mai fost contactată de organele noastre în iulie a. c, înainte de a pleca în Franţa) deoarece ştim că are mare influenţă asupra sa şi în prezent este speriată de situaţia soţului”.

Aici se întrerupe documentul. Nu ştiu câte pagini – peste 3 – cuprindea.

„Consiliul Securităţii Statului Direcţia I 121/AV/15.1. 972

Strict secret Ex. nr. 1 Nr. 00133011 „NOTA -RAPORT

„în prezent, în lumea literară din ţara noastră (nu numai a creatorilor, ci şi a celor care „consumă” literatura creată) se comentează în mod deosebit trădarea lui Nicolae Breban, prin rămânerea sa în RFG, publicarea romanului 'Ostinato' al lui Paul Goma în străinătate fără aprobările necesare şi atitudinea duşmănoasă pe care a avut-o D. Ţepeneag faţă de ţară în perioada cât a stat la Paris.

„Marea majoritate a oamenilor de litere condamnă acţiunile întreprinse de aceste elemente, atât pentru deserviciul pe care l-au adus politicii partidului şi statului nostru, cât şi pentru faptul că aruncă o umbră asupra activităţii creatoare, conform cu indicaţiile date de către partid, ce o desfăşoară „breasla” din care ei fac parte.

„Deşi se comentează că dacă nu ar fi existat „cazul” N. Breban, acţiunile întreprinse de Paul Goma şi D. Ţepeneag nu ar fi avut amploarea pe care o au în prezent, trebuie să analizăm activitatea acestor elemente şi măsurile ce urmează să fie luate asupra lor, prin prisma influenţei dăunătoare pe care o pot avea asupra unor persoane cu concepţii asemănătoare sau dornice de o falsă popularitate.

„Faptul că până în prezent nu au fost luate nici un fel de măsuri asupra lui Paul Goma şi Dumitru Ţepeneag, elemente care au încălcat legea, generează comentarii şi implicit păreri împărţite în două categorii: „a) „Ei trebuie să fie traşi la răspundere, să nu-şi închipuie că li se permite orice. Chiar şi Maxim Gorki a fost exclus din partid când a încălcat disciplina de partid” [ei, dacă însuşi Maxim Ghiorki a fost.

— Nota mea]; „b) „Nu trebuie repetată greşeala făcută de sovietici cu scriitorii Sinianski [sic] şi Daniel pe care i-au condamnat făcând din ei – pentru lumea din Occident – nişte eroi şi deschizându-le porţile tuturor editurilor anticomuniste. Nesancţionarea lor este o dovadă elocventă a forţei şi trăiniciei regimului nostru. Sânt foarte puţini aceia care consideră că de teamă nu pot fi luate măsuri”.

„Acestea sunt comentariile, dar situaţia se prezintă mult mai complicată, necesitând o analiză atentă din toate punctele de vedere.

„Faptul că organele noastre nu au întreprins nimic asupra lui Paul Goma şi D. Ţepeneag, iar primul nu a fost sancţionat nici pe linie de partid sau administrativă, apreciem că a avut ca efect adoptarea unei atitudini de sfidare din partea acestor elemente faţă de noi şi înfăptuirea [sic] unor noi acţiuni ilegale.