În al treilea rând, am scris romanul în sudul Europei. Am început să l scriu pe 21 decembrie 1986, într o vilă de pe insula Mikonos din Grecia, şi l am încheiat într o cameră de hotel de la marginea Romei, la data de 27 martie 1987. Mi era imposibil pe atunci să mi imaginez cum va fi primit romanul meu în Japonia, cu atât mai mult cu cât mă aflam departe de ţară. Uneori, aveam senzaţia că se va bucura de succes, alteori, mă temeam că nu, dar, oricum, am fost mulţumit că musafirii şi telefoanele m au lăsat în pace şi am putut să mă concentrez asupra scrisului. Prima jumătate am scris o în Grecia, apoi am luat o pauză, trăgându mi sufletul în Sicilia, iar a doua parte am scris o la Roma. În camera ieftină de hotel nu exista masă, aşa că am intrat în fiecare zi într o tavernă cumplit de gălăgioasă şi, cu căştile pe urechi, ascultând Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band de aproximativ o sută douăzeci de ori, am reuşit să mi termin romanul. De aceea, aş putea spune că Lennon şi McCartney mi au fost de mare ajutor.
În al patrulea rând, acest roman este dedicat câtorva dintre foştii mei prieteni care nu mai sunt în viaţă, precum şi unora care se află încă printre noi.
Iunie 1987
Haruki Murakami
Unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, Haruki Murakami s a născut la Kyoto în 1949. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienţa sa de proprietar al unui bar din Tokyo în care se cânta jazz (reflectată în romanul său din 1992 La sud de graniţă, la vest de soare) şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver îşi vor spune cuvântul în formarea unui Murakami ca mesager al unei Japonii occidentalizate — un ţinut amăgitor, lipsit parcă de suflet şi suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime.
Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i a adus premiul literar Gunzo, fiind urmat de Automatul 1973 (1980) şi În căutarea oii cu stea în frunte (1982, distins cu premiul Noma), care formează împreună cu primul Trilogia Şobolanului. Ele zugrăvesc mentalitatea tinerei generaţii stăpânite, pe de o parte, de sentimentul de răzvrătire, iar, pe de alta, de senzaţia de deşertăciune şi dezrădăcinare. Romanul Dans, dans, dans (1988) urmăreşte aventurile unor personaje aflate la confluenţa dintre realitate şi iluzie, în vreme ce Cronica păsării arc (1994), probabil cea mai faimoasă şi mai vândută carte a sa, nominalizată pentru prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, răscoleşte amintirile reprimate ale atrocităţilor comise de soldaţii japonezi în China în timpul celui de al doilea război mondial. A mai scris romanul În ţara aspră a minunilor şi la capătul lumii (pentru care a primit premiul Tanizaki) şi volumul Licuricii, Incendiul din hambar şi alte povestiri. Murakami este, de asemenea, autorul unei relatări despre atacul cu gaz sarin asupra metroului din Tokyo, intitulată Underground.
Pădurea norvegiană (1987) are ca laitmotiv melodia Norwegian Wood a formaţiei Beatles, care îl însoţeşte pe eroul Toru Watanabe, pe tot parcursul rememorării unor evenimente dureroase petrecute cu optsprezece ani în urmă. Un roman despre dragoste şi mai ales despre moarte, în care mulţi dintre eroii lui Murakami îşi găsesc salvarea.
Dostları ilə paylaş: |