Petrecut. Promisiunile lui Dumnezeu față de Israel sunt prezentate ca fiind împlinite în Isus. 1: 2

Nu vor crede. Demonstrată în continua opoziție față de Isus, chiar și după învierea fiului văduvei (7:12-15), fiicei lui Iair (8:52-55) și a lui Isus Însuși (24:6; Fapte 4:18).

17:1

Prilejuri de păcătuire. Ispite de a acționa sau crede greșit.

17:2

Acești micuți. Probabil se referă la cei de jos și suferinzi precum Lazăr despre care tocmai s-a vorbit în 16:20-23 (vezi de asemenea 10:21; 12:32).

17:3

Mustră-l. În plus, pentru a evita a fi o cauză pentru păcat (vers. 1-2), Isus cheamă ucenicii ca în mod respectuos să mustre și să ierte pe cei ce păcătuiesc.

17:4

Șapte ori pe zi. Nu un număr maxim; mai degrabă ilustrează natura nelimitată a iertării la care ne cheamă Isus.

17:5

Mărește-ne credința. Posibil un răspuns la poruncile dificile pe care tocmai le-a dat Isus.

17:6

Cât un grăunte de muștar. Chiar și o credința mica e suficientă pentru a face imposibilul. (Isus nu invocă aici trucuri spectaculoase de transplantare, ci ilustrează puterea deja valabilă ucenicilor Lui urmând poruncile Sale).

17:10

Robi netrebnici. Ucenicii nu trebuie să caute laude sau admirația pentru că urmează poruncile Învățătorului.

17:12

Leproși. Vezi notițele de la 5:12-13.

17:15

Slăvind pe Dumnezeu. Un samaritean disprețuit (vezi nota de la 10:33) e un model de credință recunoscătoare pentru ucenici.

17:20-37

Isus învață despre A Doua Sa Venire. Vezi de asemenea introducerea, „mesajul,” și notele de la 21:5-36 și 21:25-28.

17:20

Ca să izbească privirile. Ei nu vor vedea la vremea aceasta nici un semn al împărăției biruitoare pe care o caută.

17:21

Înlăuntru vostru. Prin lucrarea lui Isus, domnia lui Dumnezeu e deja prezentă în inimile celor ce-L urmează. Expresia poate însemna de asemenea „printre voi,” referindu-se la prezența lui Isus printre credincioși.

17:22

Veți dori. Un avertisment față de ucenici că vor experimenta o vreme fără prezența Sa fizică.

17:24

Fulgerul. Spre deosebire de falșii mesia care au apărut încă din vremea lui Isus, venirea lui Isus va fi neașteptată și atot vizibilă (21:27; Apoc. 1:7).

17:27-28

Mâncau, beau se însurau și se măritau. Evenimentele obișnuite ale vieții umane pot deveni atât de acaparatoare încât noi uităm că marele scop al vieții e să ne pregătim pentru întoarcerea lui Hristos.

17:31

Acoperișul casei. Un bun loc pentru a prinde brizele răcoritoare.

17:32

Nevasta lui Lot. Privitul ei în urmă a avut ca rezultat pierderea vieții ei (Gen. 19:17, 26).

17:33

Scape viața. Vezi nota de la 9:24.

17:34-36

Unul va fi luat. Alegerea de a fi gata pentru venirea Sa e o alegere ce trebuie luată de către fiecare individual. Vers. 34-36 nu vorbesc despre vreo răpire secretă, de vrece ce conform v. 24, venirea lui Hristos va fi un eveniment public. La vremea aceea îngerii vor strânge poporul Său din cele patru colțuri ale pământului (Mat. 24:31).

17:37

„Unde Doamne?” Ucenicii doresc să afle locul unde va veni Fiul Omului (vezi v. 24). Proverbul sugerează că va fi atât de evident ca adunarea vulturilor în jurul unui animal mort.

18:1

Să se roage necurmat și să nu se lase. Ceea ce trebuie să ucenicii să facă în timp ce așteaptă venirea Sa (v. 8; 17:22).

18:2

De oameni nu se rușina. Nu-i păsa ce gândesc oamenii despre el.

18:3

Văduvă. O femeie fără soț avea puține drepturi sau resurse. Venea. Ea tot venea în mod constant (vezi v. 5; Deut. 27:19).

18:5

Îi voi face dreptate. Un termen legal pentru acordarea dreptății. Să-mi bată capul. Literal „să-mi dea un ochi negru.” (Isus spune istoria cu umor.)

18:7

Va face dreptate aleșilor Lui. În contrast cu judecătorul nedrept Dumnezeu răspunde chemării pentru dreptate din partea aleșilor Lui. Zăbovește. El e răbdător dar nu va întârzia mai mult decât e necesar.

18:8

Curând. Se poate referi la munca sârguincioasă de a aduce toate lucrurile la împlinire, sau la natura bruscă a venirii Sale, când va fi împlinită dreptatea totală (2 Petru 3:9). Va găsi credință. Însemând acel fel de credință exemplificat de văduvă, care a continuat cu cererile ei în ciuda întârzierii.

18:11

Nu sunt ca ceilalți oameni. Fariseii judecau pe alții și ignorau propria păcătoșenie, pe care Isus a indicat-o clar în 7:30; 11:42-44.

18:12

Postesc… dau zeciuială. Fariseii posteau și dădeau zecime mai mult decât era norma.

18:13

Păcătosul. Ambele acțiuni și cuvinte arată recunoașterea stării sale de nevrednicie.

18:14

Socotit neprihănit. Dumnezeu l-a socotit ca îndreptățit, nu pe baza comportamentului său bun ci datorită faptului că a strigat către Dumnezeu recunoscând nevoia sa.

18:15

Atingă. Un gest de binecuvântare.

18:17

Ca un copilaș. Precum vameșul (vers. 13-14), copiii depind în totalitate de cel ce are grijă de ei, singura lor pretenție fiind cea mai mare nevoie a lor.

18:19

Nimeni. Isus dă slavă lui Dumnezeu și lasă relația Sa cu El deschisă pentru ca conducătorul să cugete la ea.

18:22

Vinde tot ce ai. În timp ce orice persoană e chemată să tot ce au și sunt pentru a-L urma pe Isus în modul Său de a iubi (12:15-33; 14:16-33), Isus a văzut că acest conducător avea nevoie literal să dea la o parte toate posesiunile sale cu scopul de fi pe deplin dedicat lui Dumnezeu (vezi 3:10; 19:8-9).

18:23

S-a întristat de tot. Conducătorul a ajuns să-și iubească bunurile mai mult decât el iubea pe Dumnezeu (compară cu Ex. 20:3), totuși Isus a prelungit invitația lui Dumnezeu față de el.

18:24

Cât de anevoie. Din cauză că bogățiile distrag atenția de la împărăția lui Dumnezeu (8:14; 12:34).

18:26

Atunci cine. Bogații erau considerați a fi în mod special favorizați de Dumnezeu. Dacă ei nu reușeau, atunci cine?

18:27

Cu neputință la oameni. Doar singur Dumnezeu poate mântui.

18:30

În veacul acesta. Urmașii lui Isus nu au nevoie să aștepte până vor ajunge în cer pentru a începe să primească binecuvântările Sale, pentru că unele vor fi primate chiar acum.

18:33

Îl vor omorâ. Așa cum Isus tocmai a provocat pe urmașii Săi să ofere tot ce au în viețile lor lui Isus (vers. 29-30; 14:16-33), la fel El a fost dispus să renunțe la tot pentru ei (22:19; Is. 53:3-5).

18:42

Capătă-ți vederea. Ucenicii, tocmai au arătat și ei că sunt orbi spiritual (vers. 31-34), dar vor primi înțelegere prin intervenția lui Isus (24:27, 45-47).

19:2

Un om bogat. Acesta este finalul plin de speranță al unei serii de istorii cu oameni bogați (12:16-21; 16:19-24; 18:18-27; vezi de asemenea 1:53; 6:24), răspunzând întrebării mulțimii de mai devreme, „Atunci cine poate fi mântuit?” (18:26).

19:3-4

Căuta să vadă. Nesatisfăcut cu lucrurile din auzite, Zacheu era atât de însetat să-L vadă pe Isus încât și-a sacrificat demnitatea și s-a cățărat într-un copac.

19:5

Trebuie să rămân. Isus era determinat nu doar să îl vadă pe Zacheu ci și să intre într-o relație personală cu el.

19:8

O dau. Pocăința e demonstrată în angajamentul său: (1) să aibă grijă de săraci așa cum a poruncit Isus (12:33); și (2) să ramburseze celor pe care i-a înșelat, acționând după standardele stricte ale legii (Ex. 22:1; Lev. 6:1-5).

19:9-10

A intrat mântuirea. Mântuirea vine în momentul pocăinței lui Zacheu (5:30-32; Fapte 26:20).

19:11-27

Despre tema Revenirii în Luca, vezi introducerea, „Mesajul” și notele de la 21:5-36 și Luca 21:25-28.

19:11

Ei credeau. Deși urmașii Săi sunt încă orbi la ceea ce se întâmplă, Isus continua să-i pregătească cu învățături pe care mai târziu le vor înțelege (vezi 12:35-40).

19:13

Poli. Mina valora cât plata a o sută de zile de muncă. Puneți în negoț. Isus a lăsat urmașilor Săi o sarcină cu mult mai importantă: proclamarea evangheliei (24:46-48; Fapte 1:8).

19:21

M-am temut de tine. Dacă s-ar fi temut cu adevărat din acest motiv, ar fi folosit mina mult mai înțelept.

19:26

Celui ce n-are. Slujitorul nu a câștigat pentru a înapoia stăpânului, doar pentru că a ales să nu facă nimic cu ceea ce i s-a dat.

19:27

Tăia-ți. Isus, de asemenea se va întoarce pentru a-și instaura Împărăția sa dar judecata Sa se va baza pe dreptate, în contrast cu dorința pentru câștigul personal și puterea evidențiate de împărații pământești (Ps. 9:8).

19:30

Măgăruș. A fost profetizat că împăratul va intra în Ierusalim pe un măgăruș, aducând mântuire și pace întregului pământ (Zaharia 9:9-10).

19:37

Tradițional, liderii unei cetăți ar fi ieșit afară pentru a întâmpina un demnitar, cu mari aclamații. Aici totul e lăsat în seama urmașilor lui Isus, care sărbătoresc sosirea Sa cu bucurie.

19:39

Ceartă-Ți ucenicii. În loc să ureze bun venit împăratului, acești farisei Îl ceartă (vers. 14, 27, 47).

19:41

Isus a plâns. Isus nu doar împlinea o datorie ci acționa din cea mai profundă dragoste pentru poporul Său.

19:42

Ascunse. Isus a adus vești bune pentru tot poporul, dar cea mai mare parte a refuzat să le vadă (vezi 4:43; 10:13; 12:54-56), astfel că era prea târziu să le mai vadă.

19:43-44

Vrăjmașii. Împlinită când Roma a distrus Ierusalimul în 70 A.D.

19:44

Cercetată. O termen folosit cu privire la venirea lui Dumnezeu cu un scop bun (Gen. 50:24), ca aici în persoana lui Isus Mesia, dar de asemenea, când nu e luat în seamă, pentru judecată (Ex. 32:33-34).

19:47

Căutau să-L omoare. Domnul a venit la templul Său așa cum era profetizat (Mal. 3:1) dar liderii Ierusalimului L-au întâmpinat cu respingere în loc de sărbătorire.

20:1

Evanghelia. În această secțiune Luca raportează în mod deosebit despre încercările liderilor de a-L prinde în capcană, Isus continuând să predice veștile bune poporului.

20:2

Cu ce putere. Isus a acționat cu autoritate nu doar în învățăturile și vindecările Sale (4:32, 36), ci acum în contextul acțiunilor Sale de la templu (19:45-46), unde preoții se așteptau să aibă controlul.

20:3-4

Isus evită un răspuns direct la întrebarea despre autoritatea Sa, dar propria Sa întrebare ca răspuns sugerează un răspuns, pentru că Ioan a anunțat că Isus era Cel Prea Înalt și Judecătorul (3:15-17; vezi de asemenea 7:30).

20:9

Vie. Isaia spune o parabolă asemănătoare a unei vițe de vie, care reprezintă pe Israel (Is. 5:7).

20:10

Un rob. Isus a vorbit mai devreme despre slujitorii lui Dumnezeu, profeții, pe care liderii lui Israel i-au maltratat (11:49; 13:34).

20:13

Fiul meu prea iubit. Isus e Fiul preaiubit al Tatălui (3:22; 9:35). Isus oferă un răspuns indirect întrebării liderilor (20:2), demonstrând că autoritatea Sa vine de la Tatăl.

20:14

Să-l ucidem. Liderii lui Israel tocmai ce complotau pentru a-L ucide pe Isus (19:47).

20:16

Altora. Celor ce-l onorează pe Tatăl, pe Fiul Său și pe slujitorii Săi. Nicidecum. Poporul recunoaște implicațiile parabolei și respinge posibilitatea ca Dumnezeu, proprietarul viei, să-i distrugă vreodată.

20:17

Piatra. Reprezintă pe Isus (Is. 28:16; Fapte 4:10-12; 1 Petru 2:5-8).

20:18

Îl va spulbera. Isus e piatra din capul unghiului a mântuirii, dar se va întoarce de asemenea ca o putere judecătorească (Is. 8:14; Dan. 2:44-45).

20:20

Să-L de pe mâna. Ironic, liderii religioși acționează imediat pentru a împlini profeția din vers. 14-15.

20:22

Se cuvine. Un „da” ar fi băgat pe Isus în necazuri cu cei care credeau că plata taxelor către Caesar arăta neloialitate față de Dumnezeu; un „nu” ar fi făcut posibil ca Isus să fie acuzat de trădare.

20:24

Un ban. Dinarul, cea mai comună monedă de argint din Imperiul Roman.

20:25

Cezarului… Dumnezeu. Lăsați pe Caesar să-și primească înapoi asemănarea sa (Rom. 13:1-7), dar aduceți-vă aminte că Dumnezeu conduce peste toate și pretinde supunerea supremă (Ps. 24:1; Dan. 4:32; Fapte 5:29).

20:27

Saducheii. Un partid religios influent (Fapte 5:17) care pretindea a accepta doar primele cinci cărți ale lui Moise ca Scriptură autoritativă. Vezi de asemenea Mc. 12:18.

20:28

Ne-a scris Moise. Vezi Deut. 25:5-6.

20:35

Nici nu se vor însura nici nu se vor mărita. Căsătoria așa cum o cunoaștem noi va fi înlocuită cu ceva mai bun, care nu poate fi acum cunoscut (1 Cor. 2:9).

20:38

Pentru El toți sunt vii. Demonstrează că Dumnezeu are puterea vieții, chiar și pentru morți (8:52; Ioan 11:11-13).

20:41

Hristosul este fiul lui David. Isus în mod repetat a fost recunoscut ca Hristos (vezi nota de la 2:11, vezi de asemenea 4:41; 9:20) și Fiul lui David (1:32, 69; 18:38).

20:42

David zice. Ps. 110:1.

20:44

Atunci cum este El fiul lui? Răspunsul inevitabil e că Hristos e mai mult decât un fiu al lui David. Isus răspunde astfel din nou în mod indirect întrebării preoților, „În baza cărei autorități faci Tu aceste lucruri?” (v. 2)

20:46

Păziți-vă. Isus e preocupat ca ucenicii Săi să nu cadă sunt influența acestor ispite (vezi de asemenea 11:39-44; 12:1-3; 14:1-24).

20:47

Casele văduvelor le mănâncă. Își folosesc influența pentru a câștiga proprietăți din necinstirea celor săraci (de ex. 18:3).

21:2

Darurile. Mine. Cele mai mici monezi evreiești aflate atunci în uz.

21:4

Tot ce avea. Notează contrastul cu cărturarii egoiști descriși în 20:46-47.

21:5-36

Pentru mai multe despre tema Revenirii, în Luca, vezi introducerea, „mesajul” și 9:26; 17:20-37; 19:11-27. Pentru mai multe despre A Doua Venire a lui Hristos, vezi Mat. 24-25; Mc. 13:1-37; Ioan 14:1-3; Fapte 1:6-11; 1 Tes. 4:13-18; 2 Petru 3:10-13.

21:6

Dărâmată. Templul măreț, centrul și mândria lumii evreiești, a fost distrus de către romani aproximativ 40 ani mai târziu în 70 A.D.

21:7

Aceste lucruri. Distrugerea templului și sperata așezare a împărăției lui Dumnezeu erau înțelese ca fiind evenimente legate între ele.

21:8-11

Isus răspunde la întrebare, la început într-un mod general, avertizându-și ascultătorii să nu aștepte finalul oridecâte ori se ridică se face o declarație în privința asta sau oridecâte ori are loc un eveniment catastrofic.

21:8

În Numele Meu. Istoria înregistrează mulți falși mesia, incluzând pe Teuda, menționat în Fapte 5:36.

21:9

Sfârșitul. Se referă mult mai direct aici la distrugerea Ierusalimului (vers. 6, 20; vezi de asemenea Dan. 9:26), dar într-un sens mult mai larg și la ultimul sfârșit al lumii (Lc. 21:27; Dan. 2:44; 12:13; Ioel 3:9-18; Apoc. 19).

21:11

Cutremure… foamete. Înainte de căderea Ierusalimului (Fapte 11:28; 16:26) dar și în curs de desfășurare înainte de sfârșitul pământului (Lc. 21:9).

21:12-19

Înainte de toate acestea. Semnalizează începutul unei noi secțiuni. Aici Isus avertizează despre ceea ce ucenicii vor întâmpina în viitorul imediat – persecuție, ceea ce va deveni oportunitatea pentru mărturia inspirată a Duhului (de ex. Fapte 4:1-10; 26:1-31).

21:18

Nici un păr. Isus tocmai a avertizat că unii vor fi uciși (v. 16); astfel, această promisiune trebuie privită mai departe către ultima certitudine a vieții veșnice cu Dumnezeu (vezi 12:7).

21:19

Răbdare. Rezistență (vezi 8:15). Vă veți câștiga sufletele. Vă veți salva viețile. Vezi nota de la 12:19.

21:20-24

Isus își îndreaptă acum atenția Sa în mod aparte către distrugerea templului (v. 6), oferind un semn după care ascultătorii vor putea scăpa de distrugerea cetății.

21:22

Zile de răzbunare. Profeții antici au profetizat dezastrul celor care refuză să accepte pe Unsul Domnului (13:34-35; 19:44; vezi de asemenea Deut. 18:18-19; 32:43; Dan. 9:26-27; Zaharia 12:7-14:2) și să trăiască conform cuvântului Său (Is. 61:2; Ier. 5:28-29; Mica 3:8-12).

21:24

Călcat în picioare de către neamuri. Compară cu Apoc. 11:2 unde neamurile vor călca în picioare sfânta cetate timp de patruzeci și două de luni și unde „sfânta cetate” e înțeleasă a fi poporul credincios a lui Dumnezeu. Până se vor împlini vremurile neamurilor. Înainte ca întregul pământ să aibă oportunitatea să primească salvarea (2:32; 3:6; Is. 49:6; Mat. 24:14; Fapte 15:16-17; 28:28).

21:25-28

Isus indică acum foarte fugitiv către semnele care trebuie să aibă loc înainte de întoarcerea Sa în slavă. Pentru alte pasaje indicând condițiile din lume înainte de A Doua Venire, vezi Mat. 24:21-25, 37-39; 1 Tes. 5:3; 1 Tim. 3:1-5; 2 Petru 3:3-4.

21:27

Vor vedea. Venirea în slavă a lui Hristos va fi publică (vezi de asemenea Apoc. 1:7).

21:28

Uitați-vă în sus. Urmașii lui Isus pot vedea aceste semne înfricoșătoare (vers. 7, 11, 25) cu încredere și bucurie, cunoscând că Mântuitorul lor vine după ei.

21:32

Neamul acesta. Vezi Mat. 24:34.

21:33

Despre permanența promisiunii lui Dumnezeu, compară 1 Petru 1:23. Mai multe despre Biblie ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, vezi 2 Tim. 3:15-17; 2 Petru 1:20-21.

21:34

Compară cu idealul lui Dumnezeu privind sănătatea omenească și starea de bine din 1 Cor. 10:31.

21:36

Vegheați… și rugați-vă. Încrederea înseamnă că Isus oferă scăpare din evenimentele și confuzia pe care tocmai le-a descris (vezi 22:40).

22:1

Paștele. Vezi nota de la 2:41.

22:7

Trebuia jertfite Paștele. Mielul de Paște, sacrificat în noaptea eliberării lui Israel din Egipt. Sângele său, pus pe ușiorii ușii, a făcut ca plaga morții să treacă pe lângă gospodăria lor (Ex. 12:12-13).

22:8

Pregătiți-ne Paștele. Masa de Paște, care la origine includea un miel sacrificat, pâine nedospită și ierburi amare (Ex. 12:8; Num. 9:11).

22:16

Până la împlinirea. Simbolismul Paștelui (vezi noteled e la v. 7; 2:41) privește înainte la ultima eliberare din moarte și păcat.

22:19-23

Pentru mai multe despre Cina Domnului, vezi Mat. 26:26-29; Ioan 13:1-17.

22:19

Pentru voi. Moartea lui Isus nu e doar o crudă întâmplare, ci e în beneficiul păcătoșilor (5:32; 1 Ioan 4:9-10). Să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea. Așa cum masa de Paște aducea aminte de eliberearea lui Israel din Egit, la fel împărtășirea cu pâinea și paharul cu must sunt pentru a aduce aminte urmașilor lui Isus de propria lor eliberare prin moartea Sa.

22:20

Legământul cel nou. La fel ca legământul de la Sinai, acest legământ pune de-o parte poporul pentru Dumnezeu (Ex. 19:5) și a fost făcut valabil cu sânge (Lc. 24:8), dar de data aceasta cu sângele lui Hristos. E promis că legea lui Dumnezeu va fi scrisă în inimile poporului Său iertat. Pentru mai multe despre noul legământ, vezi Ier. 31:31-34; 1 Cor. 11:25; Evr. 8:8-10; 9:15, 20-22; 10:11-18. Sângele reprezintă viața. În cadrul sistemului sacrificial, sângele vărsat lângă altar aducea ispășirea sau reconcilierea cu Dumnezeu (Lev. 17:10-11).

22:22

Dar vai. Trădarea lui Iuda împlinea planul lui Dumnezeu; cu toate acestea el trebuia să înfrunte responsabilitatea pentru propriile alegeri (vezi Fapte 2:23).

22:25

Binefăcători. Bărbați puternici care au câștigat onoarea și influența prin fapte bune făcute public (vers. 19-20).

22:30

Să ședeți pe scaune de domnie. O reasigurare că cei care Îl slujesc credincios, vor avea un loc special în viitoarea Sa împărăție.

22:31

V-a cerut. Satana dorea puterea asupra ucenicilor lui Isus, la fel cum cândva a căutat puterea asupra lui Iov (Iov 1:6-12).

22:32

După ce te vei întoarce. Isus știa deja de viitoarea trădare a lui Petru, totuși în loc de mânie sau respingere, grija Lui era să se roage pentru el și să-i ofere asigurare cu privire la viitor.

22:36

Sabie. Urmașii lui Isus vor înfrunta vremuri dificile pentru care trebuie să fie pregătiți, și Isus vorbește puternic pentru a-i avertiza (vezi 14:26). Deși El a sfătuit anterior la pace în locul violenței (6:27), ucenicii Săi, care așteptaseră cu nerăbdare să lupte pentru împărăție, iau sfatul lui Isus literal (v. 51).

22:37

Numărul celor fărădelege. Vezi Is. 53:12; vezi de asemenea Lc. 23:32. Isus aplică la Sine profeția din Is. 53 a slujitorului ce suferă și care poartă păcătele multora. Să se împlinească. Profețiile vor fi împlinite.

22:38