Plan local de acţiune pentru dezvoltarea îNVĂŢĂMÂntului profesional şi tehnic (plai) judeţul neamţ
Resurse materiale şi condiţii de învăţare
Yüklə 1,11 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 5.4. Indicatori de proces
5.3.3. Resurse materiale şi condiţii de învăţareÎn anul şcolar 2011-2012 în judeţul Neamţ funcţionează 26 de unităţi IPT din care: 24 licee tehnologice, o Şcoală Postliceală Sanitară şi un Centru Şcolar pentru Educaţie Incluzivă. La acestea se mai adaugă şcolile IPT particulare: un liceu tehnologic şi trei Şcoli Postliceale Sanitare. Viabilitatea unităţilor de învăţământ tehnologic din mediul rural va depinde de modul de a atrage elevii; ştiut fiind faptul că e greu de realizat clase cu efective 25-27 de elevi în mediul rural. În bazinele demografice în care se constată o evoluţie negativă a populaţiei şcolare se va stabili menţinerea acelor unităţi care prezintă resurse umane şi materiale specializate şi parteneriate viabile. Unităţile de învăţământ care nu se încadrează în cerinţele de calitate şi nu dispun de autorizări/acreditări, vor fi obiectul restructurării în următorii ani, iar pentru asigurarea cuprinderii tuturor elevilor afectaţi se va apela la transportul şcolar. Cu excepţia şcolilor cuprinse în Programele PHARE TVET 2004-2006 care au fost dotate cu echipamente adecvate şi într-o mai mică măsură cele din Programul PHARE TVET RO 9405, restul unităţilor din mediul urban dispun de ateliere şi laboratoare, dar dotarea lor este minimă. Unităţile din mediul rural nu dispun de echipamente şi materiale didactice necesare desfăşurării unui proces instructiv educativ adecvat. Dotarea informatică a şcolilor din judeţ s-a îmbunătăţit, astfel că toate unităţile de învăţământ profesional şi tehnic au cabinete de informatică, sunt conectate la internet şi au resursa umană de specialitate.
Strategia de descentralizare a învăţământului preuniversitar vizează transferul de autoritate, responsabilitate şi resurse în privinţa luării deciziilor şi a managementului general şi financiar către unităţile de învăţământ şi comunitatea locală. Descentralizarea funcţională implică şi antrenarea sporită în mecanismele decizionale a partenerilor sociali, pentru a garanta apropierea deciziei de beneficiarii serviciului public de educaţie. Cadrul instituţional pentru dezvoltarea parteneriatului social în educaţie şi formare profesională se bazează pe structurile consultative iniţiate în sprijinul deciziei la nivel local şi regional. Aceste structuri sunt: La nivel regional: Consorţiul Regional (CR) - organism consultativ al Consiliului de Dezvoltare Regională La nivel local (judeţean): Comitetul Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS) - ca organism consultativ al Inspectoratelor şcolare judeţene.
La nivel naţional, până la data de 02 iunie 2008 erau încheiate acorduri tripartite pentru înfiinţarea a unui număr de 23 Comitete sectoriale. Principalele atribuţii în procesul de planificare în ÎPT ale structurilor menţionate sunt următoarele: Comitetele sectoriale (la nivel naţional): validarea Standarde de Pregătire Profesională. Consorţiul Regional: identificarea nevoilor de calificare la nivel regional, elaborarea Planurilor Regionale de Acţiune pe termen lung pentru ÎPT (PRAI). CLDPS: identificarea nevoilor de calificare la nivel judeţean şi elaborarea Planurilor Locale de Acţiune pe termen lung pentru ÎPT (PLAI); avizarea planurilor anuale de şcolarizare. Consiliile de administraţie / Consiliile şcolare: sprijinirea elaborării şi avizarea Planului de Acţiune a Şcolii (PAS). În cadrul programului multianual PHARE TVET, Consorţiul Regional şi Comitetele locale au fost antrenate în elaborarea şi revizuirea primelor documente de planificare strategică pe termen lung la nivel regional (PRAI) şi local (PLAI), pe baza cărora la nivelul fiecărei şcoli din program au fost elaborate planuri şcolare de acţiune (PAS). La nivelul unităţilor şcolare, principalul instrument de planificare strategică pe baza analizei mediului intern (autoevaluare) şi extern este concretizat prin Planurile de acţiune ale şcolilor (PAS). Cele 9 şcoli din Programul PHARE TVET au beneficiat de formare şi asistenţă pentru elaborarea PAS în raport cu PRAI şi PLAI, adoptarea planificării prin PAS, corelată cu PRAI şi PLAI, s-a realizat în prezent de către toate unităţile ÎPT, pentru buna corelare între nivelurile de calificare şi solicitările pieţei forţei de muncă. Având în vedere mecanismele de finanţare în vigoare şi autonomia comunităţii locale, este esenţială antrenarea autorităţilor locale în procesul de planificare strategică pe termen lung în ÎPT.
Un alt domeniu al descentralizării funcţionale este curriculum în dezvoltare locală (CDL - componentă importantă a planului de învăţământ la clasele a IX-a şi a X-a) care vizează adaptarea conţinutului pregătirii la cerinţele locale din partea beneficiarilor instruirii (agenţi economici, comunitate locală, elevi). Din păcate, pe lângă cazuri de bună practică în acest domeniu, de multe ori se constată o antrenare redusă sau formală din partea şcolilor a agenţilor economici în elaborarea CDL, motivată adeseori prin interesul scăzut al acestora din urmă. La clasele a XI-a – a XIII-a CDL este stabilit prin curriculumul naţional. Un alt aspect de importanţă strategică şi practică pentru validarea rezultatelor procesului din ÎPT este în legătură cu organizarea şi derularea examenelor de certificare, care conform metodologiilor în vigoare implică obligatoriu implicarea agenţilor economici ca membri ai comisiilor de examinare. Rezultatele absolvenţilor la aceste examene (cu procent de reuşită apropiat de 100%) oferă motive de îndoială cu privire la efectivitatea şi eficienţa participării agenţilor economici în cadrul acestora. 5.4.2. Asigurarea calităţii în ÎPT Necesitatea asigurării calităţii educaţiei, prin stabilirea unui cadrului legislativ care sa permită dezvoltarea unei culturi instituţionale a calităţii educaţiei si protecţia beneficiarului de educaţie, a condus la adoptarea Legii nr. 87/2006 privind asigurarea calităţii în educaţie. La nivel naţional activităţile privind asigurarea calităţii în sistemul naţional de învăţământ sunt coordonate de către două agenţii: Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP) şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS). Sistemul românesc de asigurare a calităţii formării profesionale este construit pe baza Ghidului european de autoevaluare a furnizorilor de formare. Introducerea unui sistem de asigurare a calităţii în sistemul de formare profesională va furniza pentru procesul de planificare strategică la toate nivelurile (planurile regionale şi locale, planurile de acţiune la nivelul şcolii) un set de indicatori standard care vor permite decidenţilor luarea măsurilor necesare pentru creşterea calităţii formării profesionale. Prin creşterea transparenţei faţă de beneficiari, mecanismele de asigurare a calităţii vor avea un impact decisiv în motivarea şi implicarea partenerilor sociali în planificarea ofertei şi a strategiilor de îmbunătăţire. 5.4.3. Serviciile de orientare şi consiliere Absolvenţii din învăţământul secundar şi profesional sunt cei mai vulnerabili în raport cu piaţa muncii, în această categorie regăsindu-se cel mai mare număr de şomeri. Prin serviciile de consiliere şi orientare oferite în cadrul cabinetelor de consiliere psihopedagogică se urmăreşte creşterea motivaţiei pentru învăţare, creşterea gradului de adaptabilitate a elevilor la cerinţele pieţei muncii şi conştientizarea abilităţilor şi aptitudinilor de care dispun Principalele activităţi derulate în cadrul cabinetelor de consiliere psihopedagogică din unităţile de învăţământ profesional şi tehnic constau în consiliere şi orientare individuală şi de grup prin oferirea de informaţii legate de planificarea şi dezvoltarea carierei şcolare şi profesionale. Discuţiile de grup, interviurile şi dezbaterile cu elevii sunt axate pe surse media ce pot oferi relaţii cu privire la piaţa muncii, continuarea traseului educaţional şi/sau inserţia profesională, oportunităţi de muncă la nivel local şi regional. Consilierul analizează resursele individuale privind îndeplinirea obiectivelor propuse prin analiza exemplelor, analiza legislaţiei, realizarea unor postere, a unor planuri de afaceri, comentarea unor texte privind meseriile specifice femeilor/bărbaţilor. În cadrul şedinţelor cu părinţii, consilierul şi dirigintele, împreună cu familiile elevilor, discută despre piaţa muncii, dinamica pieţei muncii, cererea şi oferta de muncă, selecţia şi recrutarea forţei de muncă, şomajul şi protecţia socială, şi au loc informări cu privire la cursuri de formare şi perfecţionare în diverse domenii. Consilierul psihopedagogic sprijină elevii din acest segment al învăţământului în actualizarea portofoliului şi dosarului personal cu diplome, certificate, documente, CV-uri, scrisori de intenţie, simulări de participare la interviuri. Consilierea individuală se concentrează asupra următoarelor demersuri:
Instrumente şi metode utilizate
Rezultatele sondajelor privind opţiunile elevilor din clasa a VIII-a pentru liceul tehnologic şi apoi şcoala profesională indică o creştere a încrederii în şansele de inserţie socio-profesională oferite de sistemul de formarea profesională iniţială în judeţul Neamţ. Astfel în anul şcolar 2009-2010 procentul celor care şi-au exprimat opţiunea pentru IPT a fost de 67,29%, iar în anul şcolar 2010-2011 cuprinderea a fost de 63,99%. 5.5. Indicatori de ieşire pentru perioada 2000-2010 5.5.1. Rata netă de cuprindere în sistemul de învăţământ şi de formare profesională Rata netă de cuprindere măsoară gradul de participare la educaţie a copiilor de vârstă oficială corespunzătoare nivelului respectiv de educaţie. Diferenţele faţă de vârsta reglementată de începere a şcolii, respectiv de încadrare faţă de vârstele "standard" din seria curentă influenţează valoarea indicatorului. Rata netă de cuprindere şcolară se utilizează pentru a evidenţia gradul de participare a copiilor de vârstă oficială corespunzătoare nivelurilor de educaţie. Analizând rata de cuprindere în perioada 2002-2010 (fig. 5.6) pe toate formele de învăţământ a populaţiei şcolare, în perioada 2002-2010 se constată:
- per total rata netă globală a înregistrat o scădere constantă de la 57,4% la 54,5%; - rata netă de cuprindere în învăţământul obligatoriu (7-16 ani) a cunoscut o uşoară descreştere la nivel judeţean de la 85% în 2002 la 79,4% în 2010; - rata netă de cuprindere pentru grupa de vârstă 15-18 ani a cunoscut o creştere uşoară datorită creşterii gradului de cuprindere din învăţământul secundar superior (apariţia rutei progresive de profesionalizare). Rata netă de cuprindere a tinerilor cu vârste cu prinse între 3-23 ani, pentru judeţul Neamţ în anul şcolar 2009-2010, este de 54,5% sub media regiunii NE de 60,3% şi de media naţională 64,8%. Pe sexe este de 55,4% pentru fete şi de 53,5% pentru băieţi.
Gradul de cuprindere în învăţământ reprezintă procentajul elevilor de o anumită vârstă cuprinşi în sistemul de educaţie, indiferent de nivelul de educaţie, din totalul populaţiei de aceeaşi vârstă. Acest indicator reflectă gradul de participare la educaţie a unei anumite cohorte de vârstă specifică. 
Fig. 5.7 Analizând evoluţia indicatorului în perioada 2002 - 2010 (fig. 5.7) se constată:
5.5.3. Rata abandonului şcolar, pe niveluri de educaţie ISCED Rata abandonului şcolar reprezintă diferenţa între numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar şi cel aflat în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar, exprimată ca raport procentual faţă de numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar. Indicatorul măsoară fenomenul abandonului şcolar, permiţând evaluarea eficienţii interne a sistemului de educaţie. Acesta este totodată un indicator important pentru analizarea şi proiectarea fluxurilor de elevi în cadrul unui nivel de educaţie.  
Fig. 5.8 Fig. 5.9 (Sursa INS septembrie 2010) Analizând rata abandonului şcolar (anexa 6h) în perioada 2002 -2009 (fig. 5.8 şi fig. 5.9) pe niveluri de educaţie se constată:
5.5.4. Rata de absolvire, pe niveluri de educaţie ISCED Rata de absolvire reprezintă procentul absolvenţilor unui anumit nivel de educaţie din totalul populaţiei în vârstă teoretică de absolvire specifică nivelului respectiv de educaţie. Rata de absolvire este un indicator care reflectă calitatea şi eficienţa internă a sistemului de educaţie, dar şi rezultatele acestuia. Fig. 5.10 Fig. 5.11 (Sursa INS septembrie 2010) La nivelul judeţului Neamţ în anul 2011 rata de absolvire are următoarele valori:
Pe medii de rezidenţă se constată că rata de absolvire în mediul urban este mult mai mare decât în mediul rural, diferenţa dintre cele 2 medii are valori considerabile. (vezi anexa 6i, sursa INS septembrie 2010) 5.5.5. Rata de succes Rata de succes, în anul şcolar 2008-2009 în învăţământul liceal, este la nivelul judeţului Neamţ este de 97,6% superioară ratei la nivel regional de 90,6% şi celei naţionale 88,1%. Fig.5.14 (Sursa INS septembrie 2010) Ratele de succes (anexa 6j) la examenele finale de certificare a competenţelor profesionale (examenele de absolvire la şcoala de ucenici, şcoala profesională, postliceală şi de maiştri; respectiv certificarea competenţelor profesionale la liceul tehnologic) se apropie de 97-98% în majoritatea cazurilor. Această constatare este mai degrabă de natură să pună sub semnul întrebării corectitudinea şi relevanţa evaluărilor finale. Reconsiderarea evaluărilor finale în raport cu SPP, bazate pe achiziţii reale în termeni de competenţe, este de maximă importanţă pentru asigurarea unei certificări credibile, validată de piaţa muncii la absolvirea fiecărui nivel de calificare. 5.5.6. Rata de tranziţie la următorul nivel de educaţie 
Fig. 5.15 Rata de tranziţie în învăţământul secundar superior (Sursa: INS) Rata de tranziţie în învăţământul secundar superior reprezintă numărul de elevi admişi în primul an de studii la învăţământul secundar superior într-un anumit an şcolar, ca raport procentual faţă de numărul de elevi înscrişi în anul terminal al învăţământului secundar inferior din anul şcolar anterior. Acest indicator permite măsurarea gradului de acces nivelului de tranziţie de la învăţământul secundar inferior la învăţământul secundar superior. Considerat din perspectiva nivelului de învăţământ secundar inferior acesta reprezintă un indicator referitor la ieşirea din sistem; privit din perspectiva nivelului de învăţământ secundar superior acesta este un indicator de acces. Din analiza acestui indicator (vezi anexa 6g) se constată că rata de tranziţie în învăţământul secundar superior a crescut constant în perioada 2000-2011, de la valoarea 89,6% la 97,7%, cu un maxim de 101,3% în anul 2007-2008. 5.5.7. Rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie Conform definiţiei Eurostat, indicatorul se referă la tinerii din grupa de vârstă 18 -24 de ani care au părăsit sistemul de educaţie, cu doar învăţământul secundar inferior sau mai puţin (maxim ISCED 2) absolvit. Cei mai mulţi tineri parcurg cu succes etapele sistemului de învăţământ și își continuă studiile sau profită de oportunităţile de formare ori intră în câmpul muncii. Cu toate acestea, unul din şapte tineri europeni abandonează sistemul de învăţământ fără a deţine competenţele sau calificările considerate în prezent necesare pentru o tranziţie reușită către piaţa muncii și pentru o participare activă în cadrul economiei actuale, bazate pe cunoaștere. Cu alte cuvinte, în prezent aproximativ 6,4 milioane de tineri din Europa sunt clasificaţi drept tineri care abandonează şcoala timpuriu. Rata abandonului școlar timpuriu (AST) s-a redus în cele mai multe părţi din Europa. În anul 2000, rata a fost de 17,6 %, urmată de o scădere de 3,2 puncte procentuale; rata AST este, în prezent, de 14,4 %. Până în 2009, opt ţări au atins un nivel de AST mai scăzut decât obiectivul UE de 10 % (Cehia, Lituania, Luxemburg, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia și Finlanda). Ţări precum Luxemburg, Lituania și Cipru au înregistrat reduceri semnificative ale ratei AST între anii 2000 și 2009.
Datele la nivel naţional indică o rată de părăsire timpurie a sistemului de educaţie, de peste două ori mai mare decât ţinta UE, care prevede o rata medie de abandon şcolar timpuriu de maxim 10%, până în 2010. În acest moment deţinem date referitoare la acest indicator numai pentru nivel naţional, comparativ cu celelalte ţări europene, pentru perioada 2000-2010. 
Fig.5.16 (Statistici CEDEFOP) Analiza cifrelor referitoare la România, relevă faptul că, deşi în scădere în perioada de analiză (de la 22,6% la 16,6%), procentul de populaţie cu vârstă cuprinsă între 18 şi 24 de ani care au absolvit numai învăţământ secundar inferior şi nu urmează o altă formă de învăţământ s-a situat peste media europeană (17,6% în 2000 şi 14,4% în 2010). De remarcat este însă faptul că România a înregistrat un progres peste media europeană la acest capitol (o scădere de 6,3% a ratei de părăsire timpurie faţă de media europeană de 3,2%). Deşi nivelul de referinţă UE este de 10% în 2010, din analiza datelor disponibile la nivelul anului 2009, rezultă faptul că în România sunt necesare încă eforturi susţinute pentru reducerea ratei de părăsire timpurie a sistemului de educaţie. Contribuţii semnificative în acest sens pot avea parteneriatele locale, implicarea crescută a părinţilor în viaţa şcolii, dar şi îmbunătăţirea condiţiilor materiale atât pentru elevi cât şi pentru cadrele didactice.
Centrul Naţional PISA 2009 a organizat testarea elevilor de 15 ani, eşantionaţi de Consorţiul PISA 2009 în data de 18.03.2009. La testare au participat 4776 de elevi din 159 de instituţii de învăţământ din România. În Raportul internaţional PISA 2009 Results: What students know and can do (vol. I) sunt prezentate următoarele informaţii de interes general, referitoare la performanţele sistemului educaţional românesc în acest ciclu de evaluare:
În ambele situaţii rezultatele sunt semnificativ sub media ţărilor OECD. Rezultatele obţinute pentru anul 2009 sunt aproape identice cu cele obţinute de România la precedentul ciclu al programului, PISA 2009 (locul 47 din 57 de ţări participante), în care domeniul principal a vizat ştiinţele. Ultimele rezultate ale Programului internaţional pentru evaluarea elevilor (PISA), o anchetă efectuată la nivel mondial privind performanţele adolescenţilor în vârstă de 15 ani la citire, matematică şi ştiinţe, arată că unul din cinci sau 20 % are competenţe scăzute de citire. Constatările, compilate la fiecare trei ani de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), arată că Europa a îmbunătăţit uşor situaţia din 2000 până în prezent. Dar va fi nevoie de eforturi mai mari pentru ca ţările UE să îşi atingă obiectivul de mai puţin de 15 % performanţe scăzute la citire, matematică şi ştiinţe, până în 2020. La nivel naţional, procentul elevilor de 15 ani cu nivel scăzut al competenţelor de citire reprezintă unul din aspectele problematice majore, în condiţiile în care benchmarck-ul stabilit de UE la orizontul anului 2010 este de 17% . Procentul a crescut în perioada 2000-2009 (de la 41,3% la 53,5%), după cum rezultă din raportul Consiliului Uniunii Europene, România înregistrând pe întreaga perioadă cele mai slabe rezultate la studiile PISA din toate ţările europene. Nu sunt disponibile date pentru nivel regional şi judeţean. 5.5.9. Ponderea populaţiei cu vârste cuprinse între 20-24 de ani care au absolvit cel puţin învăţământul secundar superior Învăţământul secundar superior este un indicator important pentru măsurarea progreselor în domeniul de şcolarizare şi este legat de referinţa UE de a atinge până în 2010 o rată de 85% din tineri (cu vârsta între 20 şi 24 ani) care au absolvit cel puţin învăţământul secundar superior. Sursa: Eurostat (AFM), HR: 2002 în loc de 2000, NO, MK: 2006 în loc de 2000. Nivelul de referinţă european constituie o provocare majoră pentru UE. În prezent (2009), media UE pentru populaţia în vârstă 20-24 este de 78,6% şi este doar moderat îmbunătăţită (cu 2 puncte procentuale), din 2000 (pe o notă pozitivă, progresul a accelerat uşor din 2003). Procentul femeilor îl depăşeşte pe cel al bărbaţilor cu mai mult de 5 puncte procentuale. Polonia, Lituania şi Irlanda depăşesc deja UE în 2010 de referinţă şi au stabilit astfel, obiective mai ambiţioase la nivel naţional. Multe dintre statele est sunt deja deasupra nivelului de referinţă comunitar în 2010. 3 state membre (Republica Cehă, Polonia şi Slovacia) şi Croaţia, au atins deja peste 90% studii în învăţământul liceal. În anul 2009, în România procentul populaţiei cu vârsta 20-24 ani care a absolvit cel puţin învăţământul secundar superior este de 78,3% , faţă de 78.6%, media UE.
Participarea la programe LLE a populaţiei adulte din România este în perioada anilor 2000-2009 una dintre cele mai scăzute din ţările UE, crescând cu numai 0,6% în acest interval de timp (de la 0,9% la 1,5% - fig.5.17). Conform acestui indicator, România se afla în anul 2009 pe penultimul loc în statisticile europene, numai Bulgaria având procente mai mici. În timp ce media europeană a crescut în 2009 la 9,3% faţă de 7,1% în 2000, iar nivelul de referinţă comunitar a fost stabilit pentru 2010 la 12,5%, ţara noastră se confruntă în continuare cu o participare extrem de scăzută la programele de formare continuă. Alocarea de fonduri europene (FSE) pentru acest domeniu prin POSDRU constituie o oportunitate pe care trebuie să o aibă în vedere permanent şi unităţile IPT, fiind necesare în continuare eforturi suplimentare pentru a ridica nivelul competenţelor populaţiei şi pentru a dobândi flexibilitate şi securitate pe întreaga piaţă a forţei de muncă. 
Yüklə 1,11 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
