„Politica este un joc foarte serios în care trebuie să răspunzi întotdeauna pentru consecinţele faptelor tale

- Cum diagnosticaţi această maladie socială?

- În linii mari, corupţia poate fi definită ca un abuz al puterii de stat pentru obţinerea unui folos personal. La baza corupţiei stă funcţionarul public, care în relaţia sa cu cetăţeanul cere sau ia mită pentru unele servicii legale.

Decizia funcţionarului se transformă într-o marfă de schimb, cu care el face comerţ din plin, iar preţul ei depinde de mărimea şi condiţiile afacerii. Atâta timp cât agentul economic va fi la cheremul funcţionarului public, lucrurile nu se vor mişca din loc. Aşa-zisa transparenţă în acordarea granturilor sau în organizarea unor tendere este o ficţiune, deoarece învingătorii sunt cunoscuţi cu mult timp înainte de desfăşurarea concursului. De exemplu, eu aş fi putut să vă spun, fără riscul de a da greş, cine va câştiga tenderul pentru reconstruirea mănăstirii Căpriana.

- Ce soluţii propuneţi pentru redresarea situaţiei în domeniu?

- Procesul de selectare a funcţionarului public ar trebui efectuat în baza unor criterii ce ţin de aspectul moral, de profesionalismul şi de competenţa candidatului.

Actualii guvernanţi îşi aleg însă cadrele ţinând cont de principiul apartenenţei de partid şi al loialităţii faţă de regim. Aşa sunt promovaţi în funcţii importante indivizi pentru care calităţile morale nu înseamnă nimic. Şi dacă un ministru, al transporturilor, de exemplu, este găsit vinovat de încălcări şi delapidări în proporţii deosebit de mari, el este pur şi simplu transferat la un alt post „călduţ”, pentru a plăti poliţele partinice.

Se impune, aşadar, aplicarea unor sancţiuni severe atât pentru cei care iau mită, cât şi pentru cei care dau mită.

Dacă un funcţionar de stat acceptă bunuri şi avantaje neprevăzute de lege în schimbul îndeplinirii unor acţiuni de serviciu, care conţin elementele infracţiunilor stipulate de Codul Penal, acest funcţionar ar trebui lipsit pentru totdeauna de dreptul de a exercita o funcţie publică.

Tot în acest context, adoptarea codului eticii funcţionarului public ar diminua cu mult nivelul de corupţie. O confirmă practica altor ţări.

- Cine se face vinovat de existenţa fenomenului dat?

- O ştie toată lumea, cu cât este mai săracă ţara, cu atât e mai ridicat nivelul corupţiei. R. Moldova e cea mai săracă ţară din Europa. Este una din explicaţiile intensificării fenomenului corupţiei.

S-a format un cerc vicios al sărăciei şi corupţiei, căci funcţionarul public, neavând un salariu decent, este impus să ia mită, iar salariile nu vor creşte până nu se îmbunătăţi situaţia în economia ţării.

Faptele comise ce ţin de corupţie au un caracter latent, dar şi de conciliere. Este foarte dificil să descoperi mituirea, căci în urma acestei operaţii nu apar nici un fel de plângeri, din motiv că ambele părţi obţin un profit în urma unei afaceri ilicite. Uneori până şi extorcarea de mită nu e reclamată, deoarece mulţi cetăţeni nu au încredere în eficienţa metodelor de luptă împotriva corupţiei.

- Este adecvată legislaţia R. Moldova pentru suprimarea corupţiei şi a crimei organizate?

- Din păcate, dimensiunile corupţiei în republica noastră cresc direct proporţional cu numărul actelor normative adoptate. Legile la noi sunt deseori aprobate nu în virtutea necesităţilor lor reale, ci sunt supuse unui lobbysm din partea celor cointeresaţi. În limbaj uzual asta se numeşte „împingerea” impertinentă în forma legislativă a unor interese egoiste.

Legea R. Moldova cu privire la combaterea corupţiei şi protecţionismului conţine multe lacune, abundă în discordanţe şi contradicţii. Aplicarea acestei legi este destul de dificilă şi nu poate avea consecinţe juridice serioase.

Acum câţiva ani, lucrând asupra unui studiu în problemele combaterii crimei organizate, am ajuns la concluzia că în RM aparatul administrativ-birocratic creează premeditat un deficit de drepturi ale cetăţenilor, pentru a-şi susţine în felul acesta interesele corporative şi de a obţine venituri ilicite.

În R. Moldova legile funcţionează prost şi e nevoie de o supraveghere permanentă şi de operarea unor modificări oportune în mecanismul funcţionării lor.

- Nu vi se pare straniu acest "război" declarat corupţiei de către Putere?

- Dacă actualii guvernanţi ar fi vrut să lupte cu corupţia, ei ar fi trebuit să înceapă această luptă imediat după ce au venit la putere. Promisiunea preşedintelui Voronin că va face ordine în ţară, a fost uitată, precum au fost uitate şi alte promisiuni populiste ale comuniştilor.

În consecinţă, dacă în 2001, la capitolul corupţie, potrivit organizaţiei „Transparency International”, RM se afla pe locul 64, în 2003 – am coborât deja până la poziţia 102. Acest indice denotă abuzurile de putere ale administraţiei comuniste.

Ajungând la putere, funcţionarul consideră că e normal să primească bunuri nu numai din partea statului, ci şi în contul unor servicii administrative, pe care el le-a privatizat în mod ilicit şi le comercializează cu „drept de proprietar”.

În acelaşi timp, persoanele cu post de răspundere implicate în corupţie dispun de reale posibilităţi pentru a influenţa organele de drept în scopul clasării proceselor de corupţie, căci legislaţia confuză şi imperfectă permite mai multe interpretări. În felul acesta este subminată încrederea cetăţenilor faţă de instituţiile statului.

- Cine, totuşi, ne va salva ţara de corupţie?

- Pentru a stăvili răspândirea corupţiei, se impune în primul rând democratizarea societăţii şi implementarea reformelor liberale în economie. Când se va reduce substanţial intervenţia statului în economie, societatea şi cetăţenii ei vor depinde într-o măsură mai mică de deciziile funcţionarilor corupţi.

Este absolut necesară elaborarea unui program anticorupţie care va face parte dintr-un program complex de guvernare a statului.

Se impune, totodată, înfăptuirea unei reforme radicale a serviciului public, pentru a delimita în mod sigur funcţionarii care vin şi pleacă odată cu formaţiunile politice şi funcţionarii care lucrează pe bază de concurs şi nu depind de conjunctura politică.

Un impact îl va avea crearea unui Consiliu Obştesc de combatere a corupţiei ca organ al societăţii civile, ce ar include organizaţii obşteşti care luptă împotriva corupţiei. Este practic imposibil să ţii în frâu corupţia inferioară la nivel de mici funcţionari, poliţist sau controlor, fără concursul societăţii, deoarece corupţia nu reacţionează la măsurile luate de structurile puterii, şi se va retrage numai dacă se vor implica activ cetăţenii şi instituţiile societăţii civile.

În ţările cu o democraţie avansată şi cu un sistem eficient al administrării de stat, corupţia nu este dezrădăcinată definitiv, însă nivelul ei scade treptat. Iar asta înseamnă că bătălia împotriva corupţiei este departe de a fi pierdută.

Timpul, 19 decembrie 2003

„Mesajul nostru va fi un mesaj al toleranţei şi al echilibrului”

- Domnule Veaceslav Untilă, recent, aţi publicat cartea Petele negre ale guvernării roşii, volum ce apare la numai un an de la precedentul, Traiectoria evoluţiei politice. Nu vă e teamă că acest fapt ar putea trezi invidia colegilor politicieni?

- La drept vorbind, aşteptam să mă întrebaţi despre o eventuală reacţie din partea autorităţilor comuniste, deoarece în paginile cărţii Petele negre ale guvernării roşii am descris dezastrul în care s-a pomenit R. Moldova din cauza actualei guvernări, dezastru pe care doar comuniştii se fac a nu-l observa. Au fost scoase în vileag tentativele de a introduce un mecanism de strangulare a Opoziţiei, pentru a neutraliza oponenţii politici. Au fost semnalate cazuri grave de corupţie şi protecţie, pe fundalul demolării instituţiilor democratice şi al scăderii continue a nivelului de trai al populaţiei. Cu alte cuvinte, am încercat să cuprind toate aspectele care au conturat cea mai „neagră” perioadă din scurta istorie a statului independent R. Moldova.

- Când a „încolţit” ideea de a sistematiza acest material între coperţile unei cărţi?

- Iniţial, mi-am propus să monitorizez activitatea regimului comunist. Nu intenţionam să dau neapărat o notă celor întâmplate, ci mai degrabă să semnalez o încălcare sau alta comisă de clica bolşevică. Nu mă gândeam să public o carte privind rezultatele acestei monitorizări. Treptat, însă, s-a profilat un tablou social-politic atât de dramatic, încât am hotărât să prezint publicului erorile şi consecinţele politicii defectuoase a comuniştilor. Vreau să accentuez că am fixat numai abuzurile cele mai grave, fărădelegile comuniste fiind mult mai numeroase.

- În ce măsură această carte, care a apărut în preajma campaniei electorale, va servi Opoziţiei drept instrument propagandistic şi, totodată, va contribui la creşterea popularităţii dvs. în rândurile populaţiei?

- Am publicat Petele negre al guvernării roşii în speranţa că vom reuşi să deschidem ochii cetăţenilor asupra adevăratei esenţe a guvernării comuniste. Cât priveşte popularitatea într-o societate dominată de un regim dictatorial, pot să vă spun că, de la venirea comuniştilor la guvernare, am avut ocazia să apar de două-trei ori la Televiziunea Naţională, dar şi atunci în cadrul emisiunii „Ora Opoziţiei”, emisiune concepută şi dirijată de satrapii Puterii. Nu cred că e suficient pentru a-ţi spori coeficientul de popularitate.

M-am întrebat nu o dată care este menirea unui om politic, care e rostul angajării lui în cursa evenimentelor şi scopul ce urmează a fi atins. Am înţeles că manifestarea politicianului este adesea un derivat al circumstanţelor existente, care dictează condiţiile şi stabilesc într-un fel spaţiul de manevră. Sigur, nu pot fi subestimate voinţa, tenacitatea, consecvenţa, flexibilitatea, spiritul de iniţiativă - calităţi atât de necesare unui politician, mai fiind însă nevoie de un concurs favorabil de împrejurări. Nu rareori cele mai nobile intenţii rămân a fi neîndeplinite ori denaturate, dacă nu se ţine cont de realităţile politice ale momentului.

- Să înţelegem că politicianul este un ostatic al circumstanţelor?

- După mine, meritul unui politician constă în capacitatea lui de a se manifesta deplin, de a-şi promova şi implementa în practică proiectele politice, de a fi generator de evenimente, nu un subiect al influenţei acestora. Având această convingere, nu văd cum aş proceda altfel decât depunând eforturi pentru consolidarea unei forţe capabile de a-şi realiza programul, instituind un model politic de referinţă care ar îmbunătăţi realmente viaţa oamenilor. Un adevărat om politic este cel care domină conjunctura şi profită într-o oarecare măsură de ea. Căci realizarea unui scop major este mai cu seamă expresia unei voinţe politice. Iar voinţa politică se impune atunci când e susţinută de efortul mai multor forţe, călăuzite de aceeaşi idee.

- În acest sens, există toate premisele pentru a evita greşelile din 2001, când partidele de opoziţie au mers dispersate în alegeri.

- Am spus în mai multe rânduri că fuzionările nu sunt un scop, ci un mijloc, deoarece numai un partid unit va reuşi să-i învingă pe comunişti. În acelaşi timp, unele segmente ale societăţii civile pledează pentru limpezirea spectrului politic şi unificarea formaţiunilor democratice. Misiunea politicienilor este să făurească o opoziţie unitară. Realităţile noastre imediate ne impun soluţia care prevede concentrarea forţelor politice într-un bloc. Ceea ce de fapt s-a şi obţinut prin constituirea Blocului MOLDOVA DEMOCRATĂ (BMD), formaţiune ce reprezintă formula coeziunii şi a solidarităţii politice.

- Ar fi posibil ca BMD să devină ulterior un partid?

- În acordul de constituire a BMD este inclus un asemenea angajament. Acest lucru urmează să se întâmple după scrutinul parlamentar. În campania electorală trebuie să demonstrăm că putem colabora în ciuda unor deosebiri de viziune politică. În căutarea unui centru moderat, curentele de idei înregistrează o mişcare de eliminare a extremelor. Mesajul nostru, aşadar, va fi un mesaj al toleranţei şi al echilibrului.

- Cu toate acestea, în unele organe de presă s-a strecurat informaţia despre un aşa-zis complot al componentei liberale, până sau după scrutin.

- Adversarii noştri încearcă în fel şi chip să bage strâmbe între componentele blocului. Comuniştii se arată de-a dreptul înspăimântaţi că de data aceasta Opoziţia nu va mai fi răzleţită, ci va face front comun împotriva Puterii. Guvernanţilor le-ar conveni o opoziţie pulverizată, pentru a deruta electoratul. Dar vreau să-i asigur că degeaba se ostenesc cu tot felul de procedee distructive. Speranţele oamenilor care cred în izbânda BMD sunt prea mari, pentru a nu ne da seama de responsabilitatea ce ne revine nouă, liderilor blocului, în faţa susţinătorilor şi simpatizanţilor noştri.

- Este adevărat că liderii BMD au împărţit deja între ei cele mai importante posturi de conducere în stat, în eventualitatea accederii la putere?

- Cred că avem de făcut lucruri mult mai importante decât de a împărţi pielea ursului din pădure. De la 2001 încoace, toate acţiunile mele ca politician au urmărit în primul rând debarcarea comuniştilor şi revenirea la cârma ţării a partidelor cu adevărat democratice şi reformatoare.

Este ştiut că BMD dispune de un potenţial intelectual enorm, iar una dintre componentele blocului, Alianţa „Moldova Noastră”, a reuşit să adune o echipă de specialişti de bună factură. Zvonurile privind împărţirea fotoliilor sunt răspândite de comunişti pentru a discredita Blocul MOLDOVA DEMOCRATĂ, care este principala forţă de opoziţie.

- Guvernanţii acuză BMD de „interese sectare” şi susţin că pe listele blocului vor figura persoane compromise. Cât de „curate” vor fi aceste liste?

- Problema indivizilor compromişi este o invenţie a oponenţilor noştri politici. Promovarea pe listele blocului a unor persoane cu reputaţie dubioasă e total contraindicată, căci va avea de suferit imaginea BMD. Calitatea listelor îşi va lăsa negreşit amprenta asupra calităţii discursului nostru politic, iar de pertinenţa discursului va depinde în mare măsură succesul în alegeri. În activităţile legate de campania electorală noi mizăm, înainte de toate, pe valori umane incontestabile şi este important să antrenăm aceste persoane în acţiunile desfăşurate de Blocul MOLDOVA DEMOCRATĂ.

- Faptul că liderul BMD, Serafim Urechean, este cercetat penal şi i s-a interzis să părăsească republica atâta cât va dura ancheta, înseamnă că actuala guvernare a şi început acţiunile împotriva principalului concurent electoral?

- Dacă vă amintiţi, această tactică a tăvălugului comunist a fost aplicată şi în alegerile locale din 2003, când partidul de guvernământ a declanşat o campanie de intimidare a candidaţilor altor partide, pentru a-i determina pe aceştia să nu participe la alegeri. Unii reprezentanţi ai Opoziţiei au fost chiar arestaţi şi li s-au intentat dosare penale doar cu scopul de a-i scoate din joc. Сomuniştii nu şi-au uitat metodele. Ei atacă liderul, îl şantajează, pentru a băga frica în rândurile principalei forţe de opoziţie. Atacurile lor, însă, ne vor uni şi mai mult, ne vor face şi mai rezistenţi.

Comuniştii au distrus statul de drept şi sistemul judecătoresc din R. Moldova, astfel încât, astăzi, justiţia nu mai este o putere separată, ci o subdiviziune a Partidului Comuniştilor. Mă întreb, prin ce se deosebeşte „troika” Voronin, Ostapciuk, Tarlev de renumita „troikă” bolşevică din anul ‘37, care decidea soarta omului în câteva minute?... Guvernanţii îşi închipuie că li se va permite să facă acest lucru şi acum, la începutul secolului XXI. Dar nu va fi aşa!

- La mitingul de protest organizat de BMD şi desfăşurat pe 28 noiembrie la Chişinău, aţi venit cu propunerea, aplaudată şi votată cu mult entuziasm de participanţii la miting, de a iniţia o procedură de scoatere în afara legii a Partidului Comuniştilor.

- Într-adevăr, am propus ca, în cazul în care Opoziţia va obţine o majoritate parlamentară în viitorul legislativ, să formăm o comisie care va ancheta activitatea guvernării comuniste, antiumană şi antidemocratică. Iar în baza acestei anchete, să declarăm Partidul Comuniştilor în afara legii.

Comunismul este ca un cancer pentru stat şi societate. De aceea, trebuie să fie înlăturat definitiv. Cetăţenii şi-au consumat toate iluziile în privinţa „fariseilor roşii”. Chiar dacă populaţia este dezinformată şi manipulată la scară naţională, prin intermediul posturilor de Televiziune şi Radio, care încă nu au devenit instituţii publice, lumea oricum va afla adevărul despre abuzurile nomenclaturiştilor comunişti.

Comuniştii au demonstrat o totală incapacitate de a conduce ţara, iar intoleranţa, primitivismul şi agresivitatea lor au provocat o profundă criză social-economică. Aşa stând lucrurile, falimentul partidului de guvernământ este inevitabil, deoarece sunt convins că cetăţeanul de rând, care a avut de suferit cel mai mult de pe urma politicii iresponsabile şi a populismului comunist, va fi în măsură, în scrutinul din 2005, să facă o alegere corectă.

Timpul, 17 decembrie 2004

“Un om politic trebuie să vadă lucrurile

în perspectivă”

- Stimate domnule Veaceslav Untilă, din câte ştim, aţi crescut într-o familie de învăţători. Vreau să vă întreb, dacă au încercat cumva părinţii Dvs. să vă determine să mergeţi pe urmele lor?

- În copilărie, ca şi majoritatea semenilor mei, eu visam să devin aviator, mai exact, pilot militar. Dar când i-am spus tatălui care-mi este visul şi care-mi sunt intenţiile, el a zâmbit sec şi a tăcut. Mult mai târziu, mi-am dat seama că tatăl, ca un locuitor get-beget al satului Codreanca, vedea viitorul meu un pic mai „pământesc”.

- Şi aţi schimbat manşa avionului cu volanul automobilului?

- A fost o simplă întâmplare. Părinţii mei doreau ca fiul lor, după absolvirea şcolii, să ajungă specialist în tehnologia vinului. Eu însă, în ziua când m-am prezentat la Institutul Politehnic şi răsfoind îndrumarul instituţiei respective, am ales automobilul. A fost alegerea mea şi nu regret.

- Probabil, nu o singură dată aţi fost pus în situaţia de a alege.

- Sigur. Viaţa uneori te impune să faci o alegere. Fie că este vorba despre familie, despre profesie sau despre poziţia civică. Şi dacă în privinţa profesiei mie pur şi simplu mi-a mers, apoi în privinţa soţiei şi a familiei, eu chiar am avut un mare noroc.

- Vă consideraţi un om norocos?

- În privinţa familiei şi a prietenilor cred că am avut noroc. Anume familia şi prietenii m-au ajutat şi m-au sprijinit întotdeauna.

- Cum aţi intrat în politică?

- Vine un moment în viaţă când nu mai accepţi ca altcineva să ia deciziile cele mai importante pentru destinul tău. În dorinţa de a se opune haosului şi degradării din societate, o mână de entuziaşti s-au adunat la un loc şi au înfiinţat Asociaţia „Strategia Civică”, o organizaţie nonpolitică ce îşi propunea să dea un nou imbold societăţii civile. Eram în preajma alegerilor parlamentare anticipate din 2001 şi cei care susţineau mişcarea noastră, se pronunţau tot mai des în favoarea unei formule politice.

- Pe parcursul ultimilor ani, aţi promovat insistent ideea de unificare a forţelor de opoziţie. În ce măsură acest proiect are sorţi de izbândă?

- Despre necesitatea unificării forţelor de opoziţie eu m-am pronunţat ori de câte ori am avut prilejul. În activitatea mea de politician nu m-am limitat doar la simple declaraţii ce nu te obligă la nimic. Eu am crezut cu adevărat în ideea de unificare a forţelor reformatoare atunci când în septembrie 2001 PODSM a fuzionat cu PNL.

Au urmat alte două fuziuni importante. Crearea Partidului Liberal prin fuziunea PRCM, USL “Forţa Moldovei” şi PNŢCD. Constituirea Alianţei “Moldova Noastră”, în rezultatul fuziunii dintre Partidul Liberal, Alianţa Social-Democrată şi Alianţa Independenţilor. Iar rezultatele obţinute în alegerile locale din 2003 au servit drept un nou imbold pentru continuarea procesului de consolidare a forţelor democratice.

- Vă referiţi probabil la formarea Blocului “Moldova Democrată”?

- Nouă ni s-a acordat o şansă, pe care nu avem dreptul s-o ratăm. Iar marele nostru câştig este că am reuşit să demonstrăm că opoziţia poate fi solidară şi cooperantă.

Am spus-o în mai multe rânduri, că fuzionările nu sunt un scop, ci un mijloc, deoarece numai un partid unit va reuşi să-i învingă pe comunişti. Misiunea politicienilor este să făurească o opoziţie unitară. Realităţile noastre imediate ne impun soluţia care prevede concentrarea forţelor politice într-un bloc. Ceea ce de fapt s-a şi obţinut prin constituirea Blocului „Moldova Democrată”, bloc care reprezintă formula coeziunii şi solidarităţii politice.

- De ce credeţi că alegătorul ar trebui să-şi dea votul pentru BMD?

- De la 2001 încoace, alegătorii ne-au cerut insistent să ne unim şi să formăm un front anticommunist. Prin constituirea BMD, acest deziderat a fost realizat. Blocul Moldova Democrată este o formaţiune politică structurată masiv în teritoriu, cu resurse umane şi logistice apreciabile şi exprimă o tendinţă firească de coalizare a forţelor sănătoase din R. Moldova. Totodată, în urma creării BMD s-a lărgit considerabil spectrul populaţiei care ar putea să ne susţină şi să ne dea voturile.

- Cine face politica în Republica Moldova?

- Din păcate, politica în Republica Moldova o fac nu numai politicienii. Bismark spunea că „politica este arta posibilului”. Adică, politicienii se pot avânta în realizarea celor mai neobişnuite proiecte, oricât de irealizabile ar părea ele la prima vedere. Eu consider că, şi în cazul Republicii Moldova, cu specificul şi relativa independenţă pe care o avem, un om politic trebuie să privească în perspectiva îndepărtată şi să iniţieze proiecte cu bătaie lungă, chiar dacă pentru moment ele nu sunt receptate şi înţelese adecvat.

- Cum procedaţi atunci când adversarul este (pare) mai puternic şi nu prea aveţi forţe să-l învingeţi?

- Îmi fac mai mulţi prieteni. Iar dacă îi aveţi în vedere pe comunişti ca adversar, cred că Opoziţia unită are suficiente forţe să-i învingă. Important este să ai încredere în forţele proprii.

- Să înţelegem că sunteţi un luptător din fire?

- Întotdeauna m-am condus de principiul: “Cine luptă – poate să piardă, cine nu luptă – deja a pierdut”. Din firea mea sunt un luptător şi am folosit această trăsătură de caracter. Dacă aveam o şansă, eu luptam pentru ea până în pânzele albe. În genere, voinţa şi curajul sunt calităţi pe care le preţuiesc în mod deosebit la bărbaţi.

- Aceste calităţi v-au ajutat să rezistaţi în timpul conflictului militar de pe Nistru?

- Atunci când moartea te pândeşte la fiecare pas, sigur că ai nevoie de curaj pentru a înfrunta duşmanul, pentru a supravieţui, pentru a învinge. Eram conştienţi că suntem chemaţi să apărăm ţara, să apărăm neamul, să apărăm viitorul copiilor noştri. Şi nu văd cum ai putea să-ţi aperi ţara, decât dând dovadă de vitejie şi curaj.

- V-au trădat vreodată prietenii?

- Cei care m-au trădat, probabil, nu-mi erau prieteni.

- Faptul că în R. Moldova există corupţie, este indiscutabil. Cine se face vinovat de existenţa acestui fenomen?

- În linii mari, corupţia poate fi definită ca un abuz al puterii de stat pentru obţinerea unui folos personal. „Stâlpul” corupţiei este funcţionarul public, care în relaţia sa cu cetăţeanul cere sau ia mită pentru unele servicii legale.

Acum câţiva ani, lucrând asupra unui studiu în problemele combaterii crimei organizate, am ajuns la concluzia că în R. Moldova aparatul administrativ-birocratic creează premeditat un deficit de drepturi ale cetăţenilor, pentru a-şi susţine în felul acesta interesele corporative şi de a obţine venituri ilicite.

- O întrebare incomodă, provocatoare, ar putea să vă facă să vă pierdeţi cumpătul?