„Politica este un joc foarte serios în care trebuie să răspunzi întotdeauna pentru consecinţele faptelor tale
Yüklə 430,87 Kb.
|
|
Un al treilea exemplu, este prevederea ce se referă la reducerea cu două săptămâni a termenului de o lună în care Ministerul Justiţiei este obligat să înregistreze asociaţiile obşteşti. De asemenea, propun ca, în cazul în care Ministerul Justiţiei nu înregistrează din prima încercare statutul asociaţiei obşteşti şi aceasta e obligată să-l prezinte repetat, să nu fie impusă să achite din nou taxa de stat. Scopul acestor prevederi este de a simplifica la maximum procedura de înregistrare a asociaţiilor obşteşti. - Se referă cumva proiectul de lege şi la relaţiile dintre asociaţia obştească şi Ministerul Justiţiei şi după înregistrarea acesteia? - Da, am atras atenţie şi acestui aspect, dat fiind lacunele legislative care există în prezent. Prin iniţiativa legislativă pe care am înaintat-o am propus ca din art. 27 al Legii în vigoare să fie excluse prevederile care obligă asociaţiile obşteşti să informeze anual organul de înregistrare despre desfăşurarea activităţii organizaţiei, indicând denumirea, sediul organului de conducere, datele privind conducătorii asociaţiei. În prezent, Legea prevede că, dacă aceste date nu sunt prezentate în decurs de doi ani, asociaţia îşi pierde statutul de persoană juridică. Aceste prevederi constituie doar o piedică birocratică în activitatea asociaţiilor obşteşti. În mod normal, dacă acestea nu au informat organul de înregistrare despre sistarea sau încetarea activităţii organizaţiei, dacă asociaţiile prezintă dările de seamă periodic la organele fiscale, Casa de asigurări sociale, Comisia naţională de asigurări în medicină, înseamnă că ONG-urile respective activează şi nu este necesar ca să mai pună o dată în plus la curent organul de înregistrare despre aceasta. - Cum credeţi, cât de reuşite sunt prevederile actuale ale legislaţiei care stipulează că, în cazul lichidării asociaţiei prin decizia instanţei de judecată, bunurile ei şi mijloacele financiare rămase după achitarea datoriilor se înstrăinează în favoarea bugetului de stat? - Cred că aceste bunuri ar putea fi folosite mult mai util. Apropo, proiectul de lege pe care l-am elaborat prevede că bunurile asociaţiilor obşteşti rămase după lichidarea acestora prin decizia instanţelor de judecată, precum şi după executarea creanţelor creditorilor, vor fi transmise nu către bugetul de stat, ci organului de stat pentru ajutoare umanitare pentru utilizarea lor în scopuri caritabile. - Bine, dar cum să procedăm în cazul în care asociaţia obştească nu este de acord cu decizia instanţei de judecată? - Aveţi dreptate când vă referiţi la acest aspect, deoarece, în actuala redacţie, Legea este imperfectă la capitolul respectiv. Astfel, se prevede că hotărârea Curţii Supreme de Justiţie privind lichidarea asociaţiei obşteşti este definitivă. Eu am propus ca această prevedere să fie exclusă şi să i se acorde asociaţiei obşteşti dreptul de a se adresa şi în alte instanţe, cum ar fi colegiile CSJ. Dacă această propunere nu va fi susţinută, voi veni cu una de alternativă – voi insista să se introducă cel puţin sintagma că hotărârea instanţei este definitivă doar în plan naţional. Este o precizare de principiu pentru ca unii să nu înţeleagă că nu au dreptul ulterior să se adreseze la CEDO sau, dacă va fi necesar, şi în alte organizaţii internaţionale de profil. - Ce alte prevederi importante mai conţine proiectul de lege? - Aş vrea să mă opresc în special asupra propunerii de a lipsi organele procuraturii de dreptul de a supraveghea activitatea asociaţiilor obşteşti în ceea ce ţine de corespunderea lor cu Constituţia şi legislaţia în vigoare. Această prevedere este de prisos, în primul rând, pentru că este vorba despre o funcţie improprie Procuraturii. Cel puţin, atât timp cât nu ne-am onorat angajamentele faţă de Consiliul Europei în privinţa locului şi rolului Procuraturii. În al doilea rând, consider că Ministerul Justiţiei, organele fiscale, Fondul Social şi Casa Naţională de Asigurări în Medicină au suficiente pârghii pentru a exercita controlul asupra legalităţii activităţii asociaţiilor obşteşti din toate punctele de vedere. - Aţi consultat cumva proiectul de lege şi cu organizaţiile neguvernamentale? - Dacă nu făceam acest lucru, nici nu veneam cu respectiva iniţiativă legislativă. Am consultat mai multe ONG-uri, dar, mai cu seamă, este vorba despre juriştii de la Asociaţia pentru Democraţie, Educaţie şi Reforme şi Asociaţia pentru Promovarea Clinicelor Juridice. Vă asigur că documentul propus Parlamentului spre examinare şi adoptare se bucură de susţinere în mediul neguvernamental (în orice caz, în rândul celor cu care l-am discutat). Sper că acest proiect de lege va găsi susţinerea necesară şi va fi adoptat de către Parlament, ţinând cont de importanţa lui pentru activitatea asociaţiilor obşteşti din Republica Moldova.
“Vreau să fiu un actor activ pe scena politică” - Dle Untilă, a devenit o modă ca deputaţii să scrie cărţi. Opera Dvs., „Petele negre ale guvernării roşii”, însă, spre deosebire de cea a dlui Stepaniuc, a fost interzisă în librării. Cine a avut de suferit mai mult: buzunarul Dvs., principiile sau imaginea? - Un deputat care scrie cărţi este mai curând o excepţie de la regulă. Eu am scris cartea la care vă referiţi, înainte de a accede în Parlament, fiind în opoziţie. Am relatat în ea despre erorile şi ororile regimului comunist de la noi. Probabil, din acest motiv dl Stepaniuc a dat indicaţii să fie retrasă cartea din biblioteci. Oricum, cred că mai mult a avut de suferit guvernarea, căci, interzicând o carte a unui deputat de opoziţie, şi-a demonstrat factura totalitaristă. Iar noi ştim cu ce se soldează guvernările totalitariste, ce interzic anumite cărţi – falimentul lor este inevitabil. - A propos, de imagine vorbind, care este imaginea Dvs. de politician? - Asta ar trebui să o spună cei care mă apreciază. Riscând să fiu acuzat de lipsă de modestie, presupun că sunt un politician incomod puterii, de vreme ce cartea mea a fost retrasă din biblioteci. Am lucrat şi continuu să lucrez asupra imaginii lui V.Untilă ca politician care a fost şi este consecvent în ceea ce spune şi în ceea ce face. - Cum aţi ajuns, de la poliţie în politică? Există vreo deosebire între aceste două sfere ale vieţii publice? - În politică poţi veni de oriunde. Important e să fii ghidat de intenţii nobile şi să corespunzi rigorilor pe care le impune această activitate. - Dacă vi s-ar propune acum funcţia de ministru de Interne, aţi accepta? În ce relaţii sunteţi cu dl Papuc? Ce aţi schimba în Legea despre poliţie? - Nu poţi intra de două ori în aceeaşi apă, vorba filozofului. Cu timpul, se schimbă lucrurile, se modifică criteriile, evoluează oamenii. Poliţia nu trebuie politizată, iar pentru ca o lege să funcţioneze bine, ar trebui schimbaţi cei care nu respectă litera acestei legi. - Se observă, în ultimul timp, o tensionare a relaţiilor din partidul Dvs. Unii comentatori spun că abia aşteptaţi să îl decapitaţi pe Urechean, la fel cum aţi procedat şi cu Braghiş. Ce este adevărat aici şi ce aduce mai mult a bârfă? - Comentatorii serioşi se ocupă de lucruri mai importante decât de scormonirea dedesubturilor unui partid. Vă amintesc totuşi că Braghiş s-a retras din Alianţa „Moldova Noastră” din proprie dorinţă. El se vedea în cadrul AMN doar în postul de preşedinte, post care i-a revenit însă prin vot lui S.Urechean. Asta a fost decizia majorităţii, iar cei care nu au fost de acord, au plecat. Cât priveşte afirmaţiile despre o presupusă rivalitate dintre mine şi dl. Urechean, acestea sunt plăsmuirile oponenţilor noştri politici. Multora le-ar conveni tensionarea situaţiei interne din AMN, dar degeaba se ostenesc.
- Tot atât cât şi Urechean fără Untilă. AMN este o echipă şi noi suntem uniţi de un scop – înlocuirea guvernării comuniste cu o guvernare democrată. - Cine dă tonul în formaţiunea liberală? Ce părere aveţi despre faptul că Dumitru Braghiş îşi face un partid nou? Veţi mai intra în coaliţie cu el? - Într-o formaţiune cu adevărat liberală, tonul îl dă ideea liberală. Altfel zis, valorile care sunt împărtăşite în cadrul partidului. Ambiţiile şi interesele personale ale fiecăruia trebuie să fie subordonate ideii şi scopului comun. Fără o asemenea condiţie, un partid se transformă într-un bazar. Nu ştiu ce o să iasă din intenţia lui D.Braghiş de a încropi un partid, deoarece aşa-zişii lui camarazi au şi început deja să-l părăsească.
- Opoziţia oriunde şi oricând a avut şi are rolul de a analiza, de a critica erorile guvernanţilor şi de a veni cu propuneri şi cu soluţii de alternativă. Luând în considerare faptul că cel puţin un partid – Alianţa „Moldova Noastră” – îndeplineşte aceste criterii, putem afirma că există opoziţie adevărată în Republica Moldova. - Dar care este rostul fracţiunii Dvs. în Legislativ? Poate ea să schimbe situaţia existentă? - În condiţiile în care guvernarea comunistă este asistată de partenerii de coaliţie din 4 aprilie, acest lucru este cam greu. Cu toate acestea, publicul e bine informat despre iniţiativele deputaţilor AMN, interpelările şi proiectele de legi propuse de către noi spre adoptare în plenul Parlamentului. - Ţine cont preşedintele Voronin de replicile deputatului Untilă? - Este o întrebare tocmai bună pentru interviul dumneavoastră cu dl V.Voronin. - Aţi fost liberalul care i-a făcut concurenţă lui Sergiu Mocanu, ba chiar l-aţi învins, ajungând preşedintele PL. Credeţi că îi mai faceţi şi acum concurenţă? - Într-adevăr, în 2002 am fost ales în funcţia de preşedinte al Partidului Liberal, în urma unui scrutin intern de partid, care s-a desfăşurat concomitent pe întreg teritoriul republicii. Delegaţii organizaţiilor teritoriale de partid mi-au acordat mie votul de încredere. Apropo, votul a fost secret. Unul dintre contracandidaţii mei, S.Mocanu, a fost paraşutat de comunişti la PL, pentru a pune mâna pe partid. Chiar dacă n-a îndeplinit „misiunea”, el s-a ales cu postul de consilier prezidenţial pe probleme speciale. Bănuiesc că aceste probleme se referă în special la demolarea AMN. Dar asta nu mai poate fi numită concurenţă.
- De câţiva ani de zile, mă întâlnesc în fiecare săptămână cu oamenii din teritoriu. Sunt la curent practic cu toate problemele care îi frământă. Cred că întrebarea de mai sus are la bază o informaţie denaturată pe care întâmplător aţi contactat-o. - Sunteţi sau nu rudă cu Iurie Roşca şi cât de des vă întâlniţi, în sânul familiei? Sunt întâlniri de afaceri sau de felul celor care au fost inserate în presă de vice-speakerul Parlamentului? - Aici s-ar potrivi un banc. La o întâlnire cu spectatorii, Gheorghe Urschi a fost întrebat dacă într-adevăr este consătean cu Nicolae Andronic. Actorul nu s-a pierdut cu firea şi a răspuns: noi suntem dintr-un sat, dar cu ce e de vină satul? - Este adevărat că faceţi parte din Liga Masonilor? Dacă da, aş vrea să ne spuneţi cum ajută sau cum dăunează această mişcare mondială, la integrarea noastră în Europa? Dacă nu, de unde a apărut această bârfă? - Dacă aş încerca acum să fac unele presupuneri despre originea şi posibilul emiţător al acestor bârfe, aş putea provoca o altă bârfă. Şi o asemenea îndeletnicire îmi displace. (Pentru cei care n-au înţeles ce am avut în vedere, ar fi bine să mai citească o dată răspunsul la întrebarea anterioară). - Unde va fi locul Dvs., odată ajunsă ţara noastră în Europa? - La drept vorbind, pe mine mă interesează mai mult rolul, decât locul. Dacă Republica Moldova va avea izbânda de a se integra în Uniunea Europeană, vreau să am un rol cât mai util în acest proces. Astfel, îmi voi realiza în mare parte scopul pe care mi l-am propus implicându-mă în activitatea politică. - Mi-aţi declarat, odată, că munca de parlamentar este destul de grea, că aveţi de citit foarte mult. După un an de deputăţie, v-aţi mai revenit din oboseală? Care este regimul de lucru al deputatului Untilă? - Într-o ţară săracă, precum e R.Moldova, un ales al poporului nu poate să nu fie împovărat de griji. Regimul de lucru al unui deputat este foarte încărcat, cu atât mai mult, cel al unui preşedinte de comisie parlamentară. Uneori nici nu ai timp măcar să iei masa. Dar, ne-am asumat conştient această responsabilitate şi nu cred că face să ne plângem. - Câţi bani câştigaţi şi câţi cheltuiţi? Ce avere aveţi? - Cheltuiesc exact atât cât câştig. Nici mai mult, nici mai puţin, din păcate. Veniturile mele sunt absolut transparente şi de acest lucru se poate convinge oricine îmi va consulta declaraţia anuală pe venit, care nu constituie un secret de stat. Dar pentru mine cea mai mare avere este familia mea. Soţia, cele două fiice, nepoţelele. Sunt înconjurat de flori. - Aveţi afaceri sau, la fel ca toţi funcţionarii, vă declaraţi cu mâinile curate? - Calitatea de deputat este incompatibilă cu oricare altă activitate remunerată şi eu respect această prevedere a legislaţiei. Cât priveşte „mâinile curate”, din câte ştiu, nu toţi funcţionarii s-au declarat astfel, ci doar unii politicieni. Acum aceşti politicieni, pe lângă „mâinile curate”, mai au şi o reputaţie proastă. - Ce veţi face mâine? - De obicei, mă voi strădui să nu las treburile de mâine pe poimâine şi mă bucur atunci când reuşesc să fac mai multe lucruri decât îmi plănuiesc cu o zi înainte. - Cum veţi gândi mâine? - Voi gândi în stil liberal, fireşte. Mâine mă voi gândi probabil la ziua de poimâine. Tot aşa cum azi mă gândesc deja la ziua de mâine. Trebuie să fim cu gândul spre viitor. Mai rău e de cei care stau cu gândul la trecut. Cu regret, de ăştea avem încă mulţi. Inclusiv în Parlament. Anume asta ne ţine pe loc. Gândirea la timpul trecut înseamnă stagnare. - Vă vedeţi cumva în afara Politicii şi a Parlamentului? - E mai simplu să fii în afara Parlamentului, decât în afara politicii. Odată intrat în politică, eşti atras de mrejele ei, de provocările ei. Cu Parlamentul însă e altceva. Dorinţa de a accede în Parlament nu trebuie să fie un scop în sine pentru un politician. Parlamentul e locul care îţi oferă tribuna şi posibilităţile de a-ţi promova ideile şi de a-ţi atinge adevăratele scopuri politice. Mai devreme sau mai târziu, timpul ne face pe toţi să ne retragem din activităţile noastre. Dar pentru mine acest timp e încă departe. Vreau să fiu un actor activ pe scena politică. Şi sunt abia la început…
- Familia mea a fost şi este sprijinul meu de nădejde. Soţia educă nepoţelele şi îmi ajută şi mie. Este apreciată la serviciu ca un bun economist, dar eu consider că, în acelaşi timp, ea şi-a făcut o carieră nu mai puţin frumoasă – cea de mamă şi de soţie. VIP Magazin, aprilie 2006 Cuprins
Yüklə 430,87 Kb. Dostları ilə paylaş:
|