„Politica este un joc foarte serios în care trebuie să răspunzi întotdeauna pentru consecinţele faptelor tale

- Dle V.Untilă, cum comentaţi faptul că, printr-o dispoziţie a preşedintelui Comisiei parlamentare pentru cultură, ştiinţă, învăţământ, tineret, sport şi mijloace de informare în masă, Victor Stepaniuc, cartea Dvs. „Petele negre ale guvernării roşii” este scoasă din bibliotecile din ţară.

- În loc să contribuie la completarea şi îmbogăţirea fondului de carte românească din biblioteci, unii demnitari comunişti, dimpotrivă, se opun acestui proces. În cazul nostru, avem de a face cu un nou abuz al guvernării comuniste, care doreşte pe această cale să distrugă orice mărturie despre abuzurile şi fărădelegile comise pe durata primului mandat – 2001-2005. Or, în cartea „Petele negre ale guvernării roşii” am semnalat sute de asemenea abuzuri şi am descris cu lux de amănunte cum comuniştii au pus mereu în capul mesei interesele personale şi de grup, în detrimentul intereselor cetăţenilor şi ale ţării. Cartea a avut priză la cititori, atât în ţară, cât şi peste hotare (cartea a fost tradusă în limba engleză). Probabil, acest fapt îi deranjează enorm pe comunişti, care pretind la rolul de „salvatori ai poporului”.

- De ce o asemenea „directivă” a venit de la V. Stepaniuc, dar nu de la ministrul Culturii, de exemplu?

- Aş putea bănui că V. Stepaniuc face loc în bibliotecile din republică pentru propria operă „monumentală” despre „statalitatea moldovenească”. La modul serios însă, vreau să spun că guvernanţilor în general, şi lui Stepaniuc, în particular, le este mult mai comod să „spele creierii” oamenilor cu pretinse opere ştiinţifice, care nu prea au tangenţă cu realitatea, decât să recunoască adevărul – că sunt un regim de factură antidemocratică şi totalitară (concluzie la care ajungi citind „Petele negre ale guvernării roşii”). Apropo, dacă tot am pomenit de carea lui V. Stepaniuc, nu pot trece cu vederea articolul istoricului I. Varta, care a demonstrat că pasaje întregi din „opera” lui V. Stepaniuc sunt preluate din altă „operă istorică importantă despre statalitatea Moldovei” – „Istoria Moldovei” a lui V. Stati. Dacă V. Stepaniuc nu are de unde se inspira, aş vrea să-i sugerez să monitorizeze (aşa cum am făcut eu) activitatea guvernării comuniste şi îl asigur că va găsi o sumedenie de subiecte şi lucruri importante pentru istorie. Cu regret, aceste subiecte reprezintă doar abuzuri şi fărădelegi. Însă şi ele sunt o parte a istoriei noastre. Sunt „petele negre” ale istoriei noastre.

- Cum veţi proceda în continuare?

- În condiţiile în care comuniştii au instituit un regim de teroare în ţară, şi-au supus totalmente justiţia şi au băgat frica în oameni, este foarte dificil să te opui maşinii de oprimare a guvernanţilor. În confruntarea cu puterea comunistă sunt prea puţine şanse să ai câştig de cauză, dar asta nu înseamnă că voi lăsa mâinile în jos. Desigur, voi încerca să fac tot ce depinde de mine şi de partidul pe care-l reprezint. În primul rând, voi face o interpelare pe acest subiect şi în funcţie de răspunsul primit, voi întreprinde şi alte acţiuni legale. Sper că guvernarea şi, în special, V. Stepaniuc, să-şi dea seama că astfel de acţiuni restrictive şi antidemocratice sunt mai degrabă în detrimentul, decât în folosul lor. Noi am trecut deja prin perioada sovietică de tristă faimă, când erau interzise cărţile „periculoase” pentru societate. Rezultatul este binecunoscut – interesul pentru acest gen de literatură a crescut considerabil. Şi poate într-o anumită măsură acele cărţi interzise, dar totuşi citite pe ascuns, au condus la declanşarea evenimentelor de acum aproape două decenii, care s-au soldat cu înlăturarea de la putere a regimului dictatorial.

- Anterior, aţi anunţat că veţi continua să monitorizaţi guvernarea comunistă. Ce ne puteţi spune acum în această privinţă?

- Contrar declaraţiilor unor partide pretins democratice precum că, după 4 aprilie 2005, democraţia în R.Moldova se simte ca la ea acasă, realitatea e cu totul alta. Continui să monitorizez actual guvernării şi în noua formulă (roş-oranj) şi cred că deja către începutul anului 2007 voi lansa un nou volum al „Petelor negre ale guvernării roşii (roş-oranj)”. Iar dacă lucrurile vor merge tot aşa şi în continuare, adică, din mai rău în mai rău, voi mai publica un volum în 2009. Cu alte cuvinte, dacă cele mai grave abuzuri comise de guvernarea comunistă pe durata mandatului precedent au încăput într-o singură carte, acum abuzurile s-au dublat şi cred că, pentru a le trece în revistă, voi avea nevoie de două volume. Ceea ce înseamnă că toate declaraţiile pro-europene ale liderilor comunişti şi ale aliaţilor lor nu costă nici o para chioară.

Decât să retragă cărţile din biblioteci, guvernarea ar trebui să-şi mai strunească instinctele revanşarde şi să-şi revadă substanţial atitudinea faţă de oponenţii politici. Este în interesul guvernării să adopte un comportament civilizat şi să nu uite că vor trebui cândva să răspundă pentru toate fărădelegile comise.
Timpul, 16 februarie 2006

„Tratatele internaţionale trebuie avizate de Curtea Constituţională înainte de ratificare”

- Dle Untilă, aţi elaborat recent un proiect de modificare a Constituţiei. În ce constă esenţa acestuia?

- Prin acest proiect de lege, propun abilitarea Curţii Constituţionale cu o atribuţie suplimentară – examinarea şi avizarea tratatelor internaţionale înainte de ratificarea acestora de către Parlament. Consider că abilitarea Curţii Constituţionale cu acest drept va avea doar efecte pozitive. În prezent, Parlamentul ratifică diferite tratate internaţionale, ele intră în vigoare şi nimeni nu poate face nimic dacă ulterior se depistează că unele prevederi ale acestora contravin legislaţiei şi Constituţiei R. Moldova. Textul tratatelor internaţionale nu poate fi modificat, iar dacă există contradicţii între acestea şi legislaţia naţională, prioritate are actul internaţional. Adică, suntem nevoiţi să ne modificăm legislaţia, chiar şi dacă vedem că modificările nu întotdeauna sunt adecvate. Abilitarea Curţii Constituţionale cu dreptul de a aviza tratatele internaţionale înainte de ratificarea lor de către Parlament va exclude situaţiile de acest gen.

- La ce etapă de lucru se află în prezent proiectul de lege?

- Conform legislaţiei în vigoare, atunci când e vorba de modificarea Constituţiei e nevoie ca iniţiativa să fie susţinută de minimum 35 de deputaţi. Desigur, sunt şi alte proceduri de revizuire a Constituţiei, cum ar fi, spre exemplu, iniţiativa populară (semnăturile a minimum 200 mii de cetăţeni cu drept de vot). În cazul de faţă sunt însă necesare semnăturile a minimum 35 de deputaţi, semnături pe care eu am şi început să le colectez.

- Ce va urma?

- Conform procedurii, după adunarea semnăturilor, voi depune proiectul de lege la Curtea Constituţională pentru avizare. Căci, un proiect de lege de modificare a Constituţiei poate fi examinat şi adoptat doar dacă e avizat pozitiv de Curtea Constituţională. Obţinând avizul pozitiv al Curţii, proiectul de lege va fi depus la Biroul Permanent al Parlamentului şi jumătate de an nu va putea fi examinat. Această jumătate de an se acordă pentru discuţii publice pe marginea documentului. După expirarea termenului de jumătate de an, se acordă un al doilea termen de jumătate de an în care Parlamentul urmează să examineze şi să adopte sau să respingă proiectul de lege. Dacă în acest răstimp deputaţii nu iau în dezbatere documentul respectiv, avizul Curţii Constituţionale devine nul şi procedura trebuie reluată de la capăt.

- Aţi consultat cumva opinia Curţii Constituţionale în prealabil? Puteţi spune care este atitudinea instanţei respective, dat fiind faptul că e vorba totuşi de o atribuţie şi de un volum de lucru suplimentar pentru judecătorii CC?

- Din câte ştiu, nu demult, în cadrul unei conferinţe de presă, preşedintele Curţii Constituţionale, Victor Puşcaş, a salutat iniţiativa mea şi a calificat-o drept binevenită. Îi mulţumesc domnului Puşcaş pe această cale pentru aprecierea eforturilor mele şi sper să reuşesc într-adevăr să promovez o modificare benefică pentru ţară.

- Care este starea de spirit în Parlament vizavi de această problemă? Credeţi că veţi reuşi să promovaţi proiectul de lege?

- În situaţia în care proiectul de lege va fi semnat de 35 de deputaţi, va apărea certitudinea că pentru el vor vota minimum o treime din numărul total al parlamentarilor. Dat fiind faptul că aceasta este într-adevăr o modificare necesară, sper că şi ceilalţi deputaţi vor vota pentru adoptarea ei, inclusiv fracţiunea majoritară a comuniştilor. Cu atât mai mult că anterior, preşedintele Vladimir Voronin a lăsat să se înţeleagă că susţine ideea abilitării Curţii Constituţionale cu astfel de atribuţii.

- În ultimele luni vă manifestaţi destul de activ atunci când este vorba despre activitatea Curţii Constituţionale.

- Sunt doctor în drept şi nu pot să nu promovez ideile ce ar conduce la îmbunătăţirea funcţionării sistemului judecătoresc şi a Curţii Constituţionale, care, accentuez, nu este parte a sistemului judecătoresc. Şi dacă am luat uneori o atitudine tranşantă, este din simplu motiv că în ultimul timp s-au discutat mai multe subiecte importante ce ţin de acest domeniu. Înţeleg aluzia – probabil vă referiţi la mini-campania pe care am desfăşurat-o în Parlament, la finele anului trecut, împotriva abilitării Curţii Constituţionale cu dreptul de a examina adresările cetăţenilor înainte ca aceştia să se adreseze la CEDO. Dar, credeţi-mă, poziţia mea a fost pe deplin justificată şi mă bucur că, împreună cu alţi deputaţi, am reuşit să ne opunem acestei iniţiative.

- Totuşi, de ce aţi fost împotrivă?

- Pentru că am considerat exagerate afirmaţiile promotorilor iniţiativei, precum că scopul este de a asigura un nivel mai înalt de protecţie a drepturilor omului. În realitate, s-a încercat instituirea unei bariere administrative în calea cetăţenilor nemulţumiţi de calitatea justiţiei din R.Moldova şi care doreau să depună plângeri împotriva Guvernului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Eu împărtăşesc îngrijorarea precum că numărul plângerilor depuse împotriva Moldovei la CEDO este unul mare şi asta nu ne face faţă în Europa. Dar problema nu trebuie soluţionată pe calea îngrădirii accesului oamenilor la CEDO, ci prin asigurarea independenţei şi calităţii justiţiei, printr-o atitudine consecventă şi responsabilă faţă de cetăţeni, prin instituirea unor mecanisme naţionale de protecţie a drepturilor omului eficiente.

În acelaşi timp, am fost împotriva abilitării Curţii Constituţionale cu acest drept, deoarece se încălca art. 6 din Constituţie – separarea puterilor în stat. Curtea Constituţională nu este parte a sistemului judecătoresc şi, prin urmare, nu era logic să i se atribuie funcţii caracteristice acestuia.

- Chiar şi dacă poziţia Dvs. pare justificată, nu cred că toţi oamenii v-au înţeles. Căci, în final, aţi pledat pentru lipsirea lor de dreptul de a se adresa la Curtea Constituţională.

- Ba din contra – eu am propus ca cetăţenilor să li se acorde dreptul de a sesiza direct Curtea Constituţională şi nu doar atunci când e vorba de lezarea drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Oamenii trebuie să aibă dreptul de a ataca în Curtea Constituţională orice lege sau hotărâre a Parlamentului, orice decizie a Guvernului şi orice decret al preşedintelui republicii. Nu trebuie să confundăm: ceea ce se propunea la finele anului trecut nu era o abilitare a cetăţenilor cu dreptul de a se adresa Curţii Constituţionale, ci o condiţie impusă acestora înainte de a se adresa la CEDO. Atunci, eu nu numai am pledat împotriva iniţiativei respective, ci, în paralel, am propus să urgentăm examinarea şi adoptarea noii Legi cu privire la Curtea Constituţională, care prevede inclusiv şi dreptul cetăţenilor de a se adresa direct la CC. Apropo, deşi acest proiect de lege a fost elaborat cu suportul specialiştilor din exterior acum câţiva ani, despre soarta lui nu se ştie nimic.

- Veţi veni şi cu alte propuneri de îmbunătăţire a situaţiei în domeniul respectiv?

- Desigur. Cred că acesta şi este rostul deputatului în Parlament – de a îmbunătăţi calitatea legislaţiei spre binele ţării şi al cetăţenilor ei.

Jurnal de Chişinău, 28 martie 2006

„Valorile democraţiei nu pot fi marfă de schimb”

- Dle V.Untilă, la mitingul din 12 martie curent, organizat de AMN, participanţii au scandat: jos dictatura!, jos comuniştii!, jos trădătorii! Desfăşurarea acestui miting vine cumva să susţină ideea revigorării forţelor de opoziţie?

- Cred că era de mult timpul să ne convocăm şi să luăm o atitudine faţă de ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în societatea moldovenească de la alegerile parlamentare încoace. Cei cărora nu le este indiferentă soarta valorilor democratiei au înţeles că aceste valori sunt în pericol şi că ele trebuie apărate. După acest miting guvernanţii ne-au etichetat în fel şi chip, deoarece am îndrăznit să ne pronunţăm împotriva politicii duplicitare a comuniştilor şi a aliaţilor lor din coaliţia de guvernământ. Tot la acest miting am venit cu propunerea de a picheta în semn de protest, pe 4 aprilie, la un an de guvernare roş-oranj, Parlamentul Republicii Moldova.

- De ce totuşi Primăria municipiului Chişinău a refuzat să autorizeze pichetarea?
- Urmând ordinea stabilită, AMN a depus la Primăria municipiului Chişinău o declaraţie prealabilă, solicitând avizul instituţiei respective. Vom menţiona că, potrivit legislaţiei internaţionale, mă refer la Carta Europeană pentru drepturile omului ratificată şi de R. Moldova, cei care în formă de protest organizează pichetări, nu sunt obligaţi să-şi ceară voie de la organele locale să protesteze. Ei doar trebuie să anunţe organele abilitate despre preconizata manifestare.

Cu toate acestea, Primăria Chişinău a refuzat să autorizeze pichetarea sediului Parlamentului pe data de 4 aprilie 2006, invocând un pretext formal, cum ar fi vizita oficială a unei delegaţii din străinătate. Nu ni s-a permis să desfăşurăm o întrunire paşnică, de parcă o asemenea acţiune ar fi constituit un pericol social.

Chiar dacă ni s-a refuzat pichetarea Parlamentului, vă asigurăm că acţiuni de protest organizate de AMN vor avea totuşi loc. Să nu creadă cineva că noi am renunţat la acţiuni de protest.

- Care este semnificaţia zilei de 4 aprilie pentru democraţia moldovenească?

- La 4 aprilie 2005, clasa politică din R.Moldova a ratat ocazia de a schimba raportul de forţe pe scena politică moldovenească. Noi am avut o şansă reală de a schimba lucrurile în bine, dar nu am folosit-o. Unii politicieni de opoziţie, simulând o cauză nobilă, au transformat speranţa într-o mare dezamăgire. Ei şi-au ascuns lipsa de principii şi de verticalitate sub umbrela unui pretins “parteneriat politic”.

Acest târg imoral dintre puterea comunistă şi unele partide de opoziţie a compromis grav noţiunea de opoziţie în general, şi noţiunea de opoziţie anticomunistă în particular.

- Ce ar însemna, în opinia Dumneavoastră, verticalitatea în politică?

- Un politician dă dovadă de verticalitate atunci când ştie să-şi apere ideile şi să le promoveze cu tenacitate şi consecvenţă. Nu toţi politicienii care au ajuns în Parlament au acceptat pactul cu guvernarea comunistă. AMN este singura formaţiune care nu s-a lăsat prinsă în acest joc al puterii. Noi am rămas fideli promisiunilor noastre şi nu am cedat presiunilor. Şi nici nu vom ceda. Chiar dacă regimul comunist va încerca să anihileze orice acţiune întreprinsă de AMN. Chiar dacă drepturile opoziţiei sunt încălcate în mod sistematic.

- Cât de dificil este să fii astăzi în opoziţie?

- Noi suntem conştienţi că în actuala conjunctură este mult mai dificil să te opui regimului comunist, deoarece acum el îşi acoperă fărădelegile cu lozinci democratice şi pro-europene. Dar asta încă nu înseamnă că guvernarea nu poate fi criticată şi că nu i se va cere să răspundă pentru abuzurile pe care le comite!

Deşi îşi declară disponibilitatea de a merge pe calea democratizării instituţiilor statului, actuala guvernare îşi continuă cu înverşunare „opera” de demolare a valorilor democratice. Conducând ţara într-un mod autoritar, comuniştii nu urmăresc decât scopul de a intimida opoziţia, de a o lipsi de orice pârghie de control asupra puterii.

În încercarea de a submina activitatea AMN, puterea comunistă comite un abuz după altul: iniţiativele deputaţilor noştri sunt blocate de majoritatea comunistă, propunerile legislatorilor AMN nu sunt uneori incluse pe ordinea de zi, iar interpelările deputaţilor AMN rămân deseori fără răspuns.

Nu încape îndoială, că guvernarea foloseşte aceste tertipuri pentru a discredita AMN, singura formaţiune de opoziţie reală din Parlament.

- În asemenea situaţie, cât de eficientă poate fi opoziţia?

- Noi ne dăm seama că regimul comunist va încerca să anihileze orice acţiune întreprinsă de adevărata opoziţie. Se ştie însă că, cu cât într-o societate opoziţia este mai puternică, cu atât treburile în ţară merg mai bine!

AMN a votat solidar actele prin care Parlamentul s-a pronunţat în probleme-cheie ale Republicii Moldova. Noi am confirmat responsabilitatea politică şi civică susţinând Declaraţia de integrare europeană, Declaraţia şi Apelurile cu privire la rezolvarea problemei transnistrene. Am contribuit la adoptarea Legii cu privire la prevederile de bază a statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului.

Noi am demonstrat că atunci când o cere interesul ţării, suntem gata să sprijinim unele proiecte venite din partea puterii, fără a trăda însă idealurile alegătorilor noştri.

- Presa loială puterii învinuieşte AMN că e prea dură în declaraţii, atunci când critică guvernarea.

- De ce însă declaraţiile AMN nu sunt difuzate la posturile Radio şi TV publice? Să ne judece oamenii, să se vadă cine are dreptate şi cine nu?

Oare nu a pătruns corupţia în toate ramurile puterii? Oare nu suntem noi azi mai săraci ca ieri? Oare justiţia nu a rămas la cheremul comuniştilor? Oare economia nu bate pasul pe loc? Oare agricultura nu a ajuns la pământ? Acestea sunt întrebările care ne frământă. Acestea sunt întrebările la care opoziţia trebuie şi o să ceară răspuns.

- Guvernanţii şi aliaţii lor se laudă însă cu stabilitatea politică şi cu promovarea reformelor.

- După ce au reuşit să corupă un segment al opoziţiei, comuniştii au proclamat imedit conlucrarea lor cu “opoziţia constructivă” drept lozinca cea mai actuală.

Însă aşa-zisele reforme puse la cale de guvernanţi, nu fac decât să întărească dominaţia comunistă. În urma acestor reforme, actul guvernării in R.Moldova nu a devenit nici mai democratic, nici mai responsabil. Tot ce au obţinut partenerii comuniştilor în primul an de guvernare a fost să-şi promoveze reprezentanţii în funcţii de conducere. Nimic mai mult.

În acelaşi timp, comuniştii organizează sondaje sociologice, pentru a arăta că actul de trădare din 4 aprilie 2005 a fost benefic pentru ţară. Dar trădarea rămâne trădare, indiferent de haina în care o îmbraci. E foarte greu să recapeţi credibilitatea pe care ai vândut-o atât de uşor. Căci nu degeaba se spune în popor: câinii care s-au înţeles cu lupul nu mai păzesc stâna.

- Sunteţi foarte activ în şedinţele Parlamentului. Veniţi cu declaraţii, cu proiecte de legi, cu interpelări. Cum e să fii parlamentar?

- În opinia mea, valoarea unui politician rezidă în competenţa şi onestitatea lui. Iar pentru ca aceste două calităţi să meargă mână în mână, e nevoie de o dăruire totală în activitatea în care te-ai angajat. Vreau să vă amintesc că sunt preşedintele unei comisii parlamentare complexe: este şi administraţie publică, şi dezvoltarea teritoriului, şi protecţia mediului. Iar asta înseamnă nu numai amendamente şi proiecte de legi, ci şi probleme, plângeri, solicitări cărora trebuie să le faci faţă.

- După o perioadă de incertitudine şi de mici conflicte interne, care este în prezent starea de lucruri în AMN?

- De regulă, jocurile de culise fac parte din arsenalul intriganţilor şi provocatorilor de duzină. Dacă unii înţeleg doar astfel să facă politică, e şi mai rău de dânşii. Gâlceava stârnită de un mic grupuleţ de răzvrătiţi, n-a afectat prea mult imaginea formaţiunii noastre. Putem spune cu certitudine că în prezent AMN este o echipă consolidată şi omogenă. În ultimile câteva luni la AMN au aderat peste 2000 de membri. Aşadar, forţele noastre sporesc. În acest context, AMN va continua să monitorizeze acţiunile puterii comuniste şi va aduce la cunoştinţa opiniei publice toate abuzurile comise de actuala guvernare. Nu există o altă alternativă, dacă vrem să scăpăm de fariseii politici şi să traim intr-un stat democratic şi prosper.

- Sondajele sociologice arată că încrederea populaţiei în formaţiunile politice a scăzut considerabil. Ce trebuie să facă partidele pentru a recâştiga această încredere?

- Cred că ar trebui să dea dovadă de acea verticalitate politică despre care am vorbit mai sus, şi nu numai în declaraţii, ci şi în acţiuni. În felul acesta vom reuşi să convingem oamenii că valorile libertăţii şi democraţiei nu pot fi nişte instrumente de manipulare a electoratului şi nu depind de o mână de profitori politici. Valorile care constituie idealurile unui popor, nu pot deveni în nici un caz marfă de schimb, iar cei care vor încerca să facă acest lucru, riscă să-şi piardă demnitatea nu numai de politicieni, ci şi de simpli cetăţeni.

Alianţa Moldova Noastră, 7 aprilie 2006

„Un pas în întâmpinarea asociaţiilor obşteşti”

- Dle V.Untilă, aţi înaintat recent, cu titlu de iniţiativă legislativă, un proiect de lege care prevede mai multe modificări la Legea cu privire la asociaţiile obşteşti. Despre ce este vorba?

- Proiectul de lege reprezintă o reactualizare a Legii cu privire la asociaţiile obşteşti. Ideea elaborării lui a apărut ca urmare a faptului că unele prevederi ale Legii în vigoare sunt învechite, iar altele reprezintă imperfecţiuni şi omisiuni admise din motive obiective sau subiective la momentul adoptării Legii şi a modificării ei pe parcurs.

Prin acest proiect de lege mi-am propus drept scop să concretizez şi să îmbunătăţesc prevederile Legii ce ţin de: impozitarea asociaţiilor obşteşti; utilizarea fondurilor primite de ele; calitatea de fondatori a asociaţiilor obşteşti în alte asociaţii obşteşti; atribuirea simbolicii asociaţiilor obşteşti; termenul de înregistrare a statutului asociaţiilor obşteşti; achitarea taxei de stat pentru înregistrarea statutului asociaţiilor obşteşti; relaţia asociaţiilor obşteşti cu mass-media; procedura de prezentare periodică a datelor despre asociaţiile obşteşti la organul de înregistrare; modul de utilizare a bunurilor rămase după lichidarea asociaţiilor obşteşti; excluderea controlului efectuat de organele procuraturii asupra legalităţii şi constituţionalităţii activităţii asociaţiilor obşteşti; contestarea deciziei de lichidare a asociaţiilor obşteşti.

- Aţi putea da şi unele detalii?

- Sigur. De exemplu, eu propun ca în Lege să fie prevăzut că asociaţiile obşteşti pot fi scutite, cu titlu individual, de plata unor impozite şi taxe. Această prevedere ar putea fi aplicată în special asociaţiilor obşteşti care activează în domeniul umanitar şi au statut de organizaţie de utilitate publică. În redacţia actuală a Legii există contradicţii în acest sens – în articolul 11 există o prevedere care acordă asociaţiilor obşteşti dreptul de a beneficia de asemenea scutiri, iar alta – interzice. În rezultat, apar multe situaţii confuze. Varianta propusă exclude aceste confuzii legislative.

Un alt exemplu, poate fi propunerea de a acorda asociaţiilor obşteşti dreptul de a-şi însuşi simbolica organizaţiilor obşteşti care au dispărut deja ca entităţi juridice. În redacţia actuală, Legea interzice acest lucru, ceea ce nu mi se pare normal. ONG-urile trebuie tratate la fel ca şi partidele, cărora nu li se interzice să-şi însuşească simbolica formaţiunilor politice ce au activat anterior pe teritoriul ţării noastre. Drept confirmare poate servi chiar actualul partid de guvernământ, care foloseşte simbolica unei formaţiuni ce nu mai există.