Porumbeii janssen

Porumbeii JANSSEN
Indiferent de ţara în care te-ai afla, pe oricare dintre continente, în momentul când se discută despre porumbeii călătorii, numele Fraţilor Janssen din Arendonk, nu poate fi ocolit. Este interesant de ce se întâmplă acest lucru, deoarece dacă analizăm, descoperim că Fraţii Janssen nu au fost niciodată campioni de talie internaţională, în toată activitatea lor columbofilă.

Deşi încă din perioada bătrânului Drieske Janssen (tatăl Fraţilor Janssen) în aceea zonă existau zburători foarte temuţi, rezultatele Fraţilor Janssen nu au urcat niciodată mai sus de nivelul provincial. Cu toate aceste curiozităţi însă, în ultimii 40 de ani pe plan internaţional aceşti porumbei sunt cei mai căutaţi pentru reproducţie. S-a observat că aceşti porumbei fie crescuţii în linie pură, fie crescuţi în încrucişare, au produs zeci de mii de campioni, în toate colţurile lumii .Se pare că rasa Janssen posedă o extraordinară putere de reproducţie, pe care profesorul sud-african, Jan Bonsma, o numeşte “Erbzwang”, adică “forţarea reproducţiei”. Această putere de reproducţie se datorează în primul rând consangvinităţii, care a dus la fixarea extraordinară a caracterului acestor porumbei. Trebuie spus că începând cu anul 1932 şi până în prezent, în crescătoria Fraţilor Janssen nu s-a mai introdus nici un sânge străin, cu excepţia lui “Halve Fabry” care şi el era 50% Janssen. Odată cu aplicarea acestei consangvinizări însă, s-a urmărit foarte riguros menţinerea vitalităţii şi păstrarea nealterată a caracterelor de zbor. După părerea lui Piet de Weerd, cuvântul rasă în denumirea unei linii de porumbei voiajori, nu o merită decât acea linie de porumbei care pe lângă rezultatele extraordinare obţinute în mod normal, atinge şi menţine acelaşi nivel al performanţei chiar prin practicarea consangvinităţii foarte strânse pe un timp îndelungat. Deci tocmai datorită acestei mari vitalităţi, precum şi a vitezei şi a sistemului extraordinar de orientare, ce a fost fixat în caracterul acestor porumbei, s-a ajuns ca porumbeii Janssen să devină atât de celebrii şi de căutaţi în întreaga lume. O astfel de rasă consangvină, când este încrucişată cu alţi porumbei de excepţie oferă imediat surprize plăcute şi duce la apariţia rezultatelor deosebite.

Familia Janssen. Încă de sfârşitul secolului trecut Drieske Janssen era un columbofil pasionat, care practica cu mare succes acest sport, fapt atestat de numeroasele diplome ce se găsesc în casa Fraţilor Janssen. Drieske Janssen a decedat în anul 1949, iar soţia sa Pauline, a ajuns la etatea de 90 de ani. Cel mai mare fiu al lui Henri, a fost Fons. Acesta a fost un columbofil pasionat, care a avut un rol important în această crescătorie, prin achiziţia unor porumbei care au devenit cu timpul, stâlpii crescătoriei Janssen. Tot Fons a fost cel care l-a ajutat pe măcelarul Gust Hofkens să intre în posesia porumbeilor care aveau să-i aducă celebritatea. Frans, celălalt frate care s-a căsătorit şi a părăsit casa părintească , la fel ca şi Fons, a zburat şi el porumbei până în ultima clipă a vieţii sale. Jef este născut în anul 1902 şi nu a fost considerat un expert columbofil, însă el se ocupa de transportul, sigilarea şi desigilarea ceasurilor. Vic este singurul dintre fraţi, care nu s-a ocupat niciodată de porumbei. Irma, una din surorile lor, nu a fost niciodată căsătorită, precum nici ceilalţi fraţi, cu excepţia lui Fons şi Frans. Irma se ocupa de menajul fraţilor necăsătoriţi. Cealaltă soră, Marie, s-a căsătorit cu Tist Eyssen, care a fost şi el un columbofil celebru în Arendonk. Adriaan şi Charel au fost sufletul acestei crescătorii după moartea tatălui lor şi trebuie spus că Adriaan era considerat un fin cunoscător columbofil. Ultimul dintre fraţii Janssen, Louis, era cel care se ocupa de contabilitatea şi corespondenţa columbofilă a crescătoriei.

Originea porumbeilor Janssen. Cum am arătat şi anterior, deja de sfârşitul secolului trecut, Drieske Janssen avea porumbei foarte buni, care nu-l făceau deloc de râs în perioada sezonului competiţional. Drieske era cunoscut ca un fin cunoscător în ale columbofiliei şi care era întotdeauna interesat de îmbunătăţirea sângelui porumbeilor săi. Astfel, de cîte ori îi ajungea la ureche că undeva există un exemplar de excepţie, el încerca să obţină câte ceva din acel exemplar. În cazul în care urmaşii acelui porumbel demonstrau că pot obţine performanţele dorite, ei erau crescuţi în consangvinitate pentru a se fixa şi păstra acele caractere. Deci primul pilon al crescătoriei Fraţilor Janssen, este pus de porumbeii tatălui lor. Una din caracteristicile acestor porumbei, sunt genele de culoare roşie, care s-au păstrat frecvent pînă în anii ‘70. Chiar şi în zilele noastre se găsesc foarte multe exemplare de porumbeii Janssen, care au genele roşii şi care din păcate displac unor columbofili. Trebuie spus însă tuturor, că tocmai această culoare a genelor, aplică porumbeilor cu origine Janssen marca “Made în Arendonk”.

Următorul pas important în creearea rasei Janssen, s-a petrecut în timpul primului război mondial, când Fons Janssen care s-a înrolat ca voluntar în anul 1916, s-a împrietenit pe front cu Louis Ceulemans, care era şi el un columbofil pasionat. Acesta avea şi el porumbei de excepţie, iar acest lucru s-a demonstrat prin faptul că porumbeii Ceulemans, pe lângă faptul că se află la originea porumbeilor Janssen, ei se mai află şi la originea porumbeilor Houben. Fons a primit de la Ceulemans doi porumbeii roşii, în anii 1919 şi 1926. De la aceste exemplare va apare la Fraţii Janssen culoarea roşie a penajului. Aceşti porumbei Janssen de culoare roşie sunt foarte căutaţi, datorită performanţelor obţinute de celebra “Wondervoske din 45” şi a urmaşilor săi “Bange 51” şi “Bange 59”, care au fost reproducători extraordinari. Ultima şi cea mai importantă achiziţie ce a contribuit la formarea rasei Janssen, s-a făcut în 1932 prin achiziţionarea lui “Schalieblauwe din 32” de la Cas Goosens.

În acei ani era imbatabil în concursuri, un anume Jos Schoeters din Turnhout. Acesta era fabricant de bere şi era foarte bogat, iar prin anii ‘20 avea deja o crescătorie luxoasă şi porumbei de o extraordinară valoare. Primii porumbei ai lui Jos, provin de la tatăl său, Benoit Schoeters. Acesta achiziţionase porumbei foarte celebrii încă de la sfârşitul secolului trecut, direct de la celebrul morar Wegge din Lier (acesta a contribuit în mare măsură la formarea porumbelului voiajor belgian modern). Pentru a ne da mai bine seama, ce reprezentau aceşti porumbei, trebuie precizat că mari celebrităţi columbofile s-au lăudat că deţin porumbei Wegge: Charles van der Espt, Theo van der Velde, Dr. Bricoux etc. Benoit Schoeters mai deţinea porumbei şi de la fierarul Swiggers, ai cărui porumbei proveneau de la Wegge, Grooters şi Ulens, crescători ce erau consideraţi ca având cei mai buni porumbei din acea vreme. Trebuie precizat că Jos Schoeters era un mare cunoscător de porumbei. Astfel în anul 1927 el vede în piaţă, într-un coş unde erau găini pentru tăiat, un porumbel bătrîn care îi place în aşa măsură că îl cumpără imediat şi îl împerechează cu cea mai bună femelă a sa. Din această împerechere rezultă trei porumbiţe, dintre care una se va numi “Bordeaux” pentru că reuşeşte să câştige zborul de Bordeaux cu avans de două ore, pe când avea vârsta de un an. În aceeaşi perioadă exista un anume De Ceulaer care avea un mascul gut închis ce devenise la zboruri, spaima întregii regiuni. Jos nu se lasă până nu primeşte cu împrumut acest mascul, în anul 1928, pentru a scoate un rând de ouă. Acest mascul a fost împerecheat cu o soră a porumbiţei “Bordeaux” şi a scos un mascul foarte firav şi bolnăvicios, care nu era de loc pe măsura aşteptărilor. Jos, care practica o selecţie foarte dură, a scos în acea iarnă de patru ori acel pui din crescătorie, pentru a-l sacrifica şi tot de atâtea ori s-a răzgândit, fapt pentru care a fost recompensat din plin în sezonul următor. Acest pui avea să primescă numele “Aap” (Maimuţa) şi va deveni cel mai mare AS al lui Schoerters.

Ajungând şi la urechile Fraţilor Janssen, fantasticele rezultate ale lui Schoeters şi ale formidabilului “Aap”, aceştia s-au pus pe drum cu gândul de a achiziţiona ceva porumbei. Dar mare a fost dezamăgirea acestora când ajungând la Schoeters au aflat că acesta nu are nimic de vînzare. După mari insistenţe, Schoeters le-a recomandat să-l caute pe prietenul său Cas Goosens (acesta îl ajuta pe Schoeters în columbofilie şi deţinea numai porumbei de la el). Neavând altă soluţie, Fraţii Janssen au plecat să-l caute pe Cas, care le-a vândut un porumbel albastru murdar-fumuriu din anul 1932 şi care era un nepot al celebrului “Aap”.Totuşi după puţin timp, Fraţii Janssen nu au mai fost siguri de achiziţia făcută şi au încercat să zboare acest porumbel, care primise numele de “Schalieblauwe van 1932” şi spre marea lor dezamăgire, l-au pierdut la o distanţă de 20 km. Dacă lucrurile ar fi rămas în acest stadiu, probabil că în ziua de astăzi Fraţii Janssen ar fi fost nişte anonimi. Norocul însă le-a surâs, deoarece un crescător din zonă a anunţat pripăşirea acelui porumbel. Charel Janssen s-a dus imediat şi a luat înapoi acel porumbel pe care îl va introduce la matcă şi-l va împerechea cu cea mai bună femelă. Acest porumbel va face în matcă o carieră extraordinară. În anii 1933 şi 1934 va fi împerecheat cu “Blauw van 1930” şi va da pe “Oude Witoger van 33” (Ochiul alb bătrîn din 33) şi “Grote Duivin” (Porumbiţa mare). “Oude Witoger van 33” a fost un zburător fantastic, iar când era angajat la concurs având pui de 10 zile, devenea invincibil. Acest porumbel a fost şi un mare reproducător, astfel deja în 1934 l-a dat pe “Rauwstraart”, care a reuşit performanţa ca la un zbor de la 2oo km, să câştige locul 1 cu un avans de 11 minute, ceea ce reprezenta ceva fantastic la concurenţa care exista. Perechea formată din “Schalieblauwe” şi “Blauw van 1930” au mai dat şi alţi câştigători de loc 1, cum ar fi “Grote Witoger” (Ochiul alb mare) şi “Late Witoger” (Ochiul alb tardiv). Toţi aceşti porumbei demonstrau că pot câştiga locuri de 1 cu avans mare, mai ales pe zăpuşeală şi vânt frontal. În anul 1935 “Schalieblauwe” a fost împerecheat cu porumbiţa “Goed Licht van 33” (Guta deschis din 33) care, ca şi “Blauw van 30”, provenea tot din vechii porumbei ai lui Drieske Janssen. Din această pereche va ieşi “Late van 35” (Tardivul din 35),cel mai mare campion interbelic pe care l-au avut Fraţii Janssen şi al cărui nume va fi rapid schimbat în “Rappe van 35” (Rapidul din 35). Acest porumbel a câştigat în 6 ani de 15 ori locul 1. Văzând rezultatele obţinute cu urmaşii lui “Schalieblauwe van 32”, la licitaţia lui Schoeters din 13 dec. 1936, Fraţii Janssen mai cumpără numerele 9 şi 13 din aceea licitaţie. Aceste numere reprezentau un mascul şi o femelă din matca lui Schoeters.

Adăposturile Fraţilor Janssen. Porumbeii din lotul de zbor sunt ţinuţi în podul casei, în nişte adăposturi simple, unde deasupra porumbeilor se afla direct ţigla acoperişului. Boxele erau concepute foarte simplu şi existau lăsate foarte multe locuri întunecoase pentru clocit, care păreau a fi foarte agreate de porumbei. În unele locuri chiar, printre ţigle se putea zări lumina, dar aceste spaţii asigurau şi o aerisire foarte bună. În pod erau amenajate patru compartimente. Pe lângă adăpostul din pod, mai exista un adăpost în grădină, unde erau ţinuţi de regulă porumbeii bătrîni. Acest adăpost având două compartimente, găzduia şi puii.

Metoda de zbor. “Dacă văduvia nu ar fi devenit metodă de zbor, până în ziua de astăzi am fi fost imbatabili”, declară Louis Janssen referindu-se la metoda de zbor. Jocul preferat al Fraţilor Janssen a fost naturalul. După cel de-al doilea război mondial, ei au zburat şi la văduvie, dar naturalul a fost întotdeauna metoda preferată. Fraţii Janssen erau convinşi că atât masculii cât şi femelele zburate inteligent la natural, pot surclasa foarte uşor văduvii. După părerea Fraţilor Janssen, poziţia ideală pentru masculii zburaţi la natural este cea pe pui de circa 12 zile sau când aceştia mână la cuib. Poziţia optimă pentru femelele zburate la natural este cea pe ouă de 15 zile, sau pe pui de 8 - 12 zile. Fraţii Janssen au semnalat că trebuie avut grijă în perioada când porumbeii se află pe pui mici şi au lapte în guşă, deoarece dacă zborul se face pe arşiţă, laptele se alterează foarte uşor iar porumbelul este deranjat şi se poate pierde.

Hrănirea porumbeilor. Fraţii Janssen au acordat o mare atenţie hrănirii. Ei obişnuiau ca în timpul iernii procentul de orz administrat să fie foarte ridicat, dar trebuie spus că şi în timpul sezonului ei administrau orz. În sezonul competiţional, amestecul avea aproximativ următoarea compoziţie: 50% porumb, 20% borceag, 10% mazăre, iar restul cuprindea orz, grâu şi mei. Hrana era depozitată în vase zincate pentru a preveni infestarea cu paraziţi şi era administrată porumbeilor în raţii mici de trei ori pe zi.

Caracteristicile porumbelului Janssen. Culoarea acestor porumbei este de obicei albastră sau gut deschis, dar pot fi de culoare schalie (marmorat-fumuriu) sau roşie. Porumbeii au o construcţie robustă, cu osatură puternică şi musculatură foarte dezvoltată. Această construcţie foarte robustă s-a menţinut până în anii ‘60, după care însă au început să aibă o construcţie mai fină. De asemenea, cu toate că în zilele noastre se întâlneşte tot mai rar, geana roşie este o caracteristică a porumbelului Janssen. Ochii tipici sunt cei albi cu pigment gri şi albastru, dar se pot întâlni şi exemplare valoroase cu ochii galbeni. La pigmentaţia gri însă,trebuie avut grijă ca printr-o bună cunoaştere a liniei, să ne asigurăm că este vorba de o pigmentaţie specifică şi nu de o depigmentare din anumite motive. O altă caracteristică importantă a porumbeilor Janssen este şi robusteţea picioarelor. În acest sens putem spune că nu sunt rare exemplarele care îmbătrânind, li se îngroaşă picioarele în aşa măsură că trebuie să li se taie inelul. Dar cea mai importantă caracteristică a porumbeilor Janssen este viteza şi simţul deosebit în orientare. Fraţii Janssen au fost nişte Quivrain-işti caracteristici, deoarece zborurile lor preferate erau cele de la Quivrain - 130 km şi Noyon - 210 km.

Generaţia campionilor postbelici. Numele “Wondervoske-45” (Vulpea minunată) B-411053/45,

va rămâne în întreaga istorie columbofilă strâns legat de cel al Fraţilor Janssen. Această femelă roşie a obţinut aşa rezultate extraordinare, că în perioada de după război în întreaga regiune nu se mai vorbea decât despre ea. Era o onoare deosebită pentru columbofilul care reuşea să câştige locul 1 la zborul la care participa şi “Wondervoske”, deoarece această femelă câştiga aproape întotdeauna locul 1. Unul dintre puţinii columbofili care au avut această onoare, a fost şi Albert van den Flaes din Ravels, dar şi atunci porumbelul care a câştigat, a fost un nepot al lui “Wondervoske”.

Tatăl acestei celebre porumbiţe este “Vos van 39” (Vulpioul din 39), care este un nepot al lui “Vos van 26”, care era unul din roşii luaţi direct de la Ceulemans. Mama sa este o gută, fiică a celebrei “Grote Duivin”, care este o soră a lui “Witoger van 33”. Urmaşii acestei porumbiţe roşii sunt şi astăzi foarte apreciaţi pentru calităţile lor.

“Blauwe van 48” (Albastrul din 48) B-6445161/48. Dacă ar fi să se realizeze o statistică a porumbeilor care se află la originea celor mai mulţi AS-i naţionali şi câştigători de locuri de 1, cu siguranţă că “Blauwe van 48” ar domina autoritar. Acest porumbel stă la baza mai multor porumbei celebrii ai Fraţilor Janssen, cum ar fi: “Geloger van 67”, “Raket”, “Oude Mercks” etc. Aceştia la rândul lor sunt baza mai multor AS-i naţionali. Acest porumbel se află şi la baza crescătoriei Grondelaers, al cărui “Chateauroux” (B-6107809/66) este un nepot al lui “Blauwe van 48”. Acest “Chateauroux”, care a câştigat locul 1 Naţional Chateauroux, împerecheat cu o femelă de la Cobut, a dat pe “Koninginneke” (B-5127592/71) care a câştigat locul 1 Naţional St.Vincent şi locul 1 Prov. Brive. Această femelă la rândul ei este mama lui B-5208031/76, care a câştigat locul 1 Naţional Limoges. Tatăl lui “Blauwe van 48” este un ne-pot al celebrului “Witoger van 33”.

“Bange van 51” (Speriosul din 51) B-6117447/51 este unul din reproducătorii de bază ai Fraţilor Janssen. Celebrul “Oude Mercks” este un produs de consangvinizare a liniilor “Blauwe van 48” şi “Bange van 51”. Tatăl său este “Vos van 49” (un fiu al celebrei “Wondervoske”), iar mama sa este “Viteske” (Vitezista) 453893/46, care după cum îi spune şi numele, a fost o extraordinară vitezistă.

“Bange van 59” B-6236207/59 este cel mai celebru fiu al lui “Bange van 51”. Mama sa este scoasă din “Blauwe van 48” şi “Schoon Licht van51” (Guta frumoasă din 51). Acest “Bange van 59” avea să devină bunicul celebrului “Oude Mercks”.

“Oude Mercks” (Bătrînul Mercks) B-6282031/67, este porumbelul care va duce faima Fraţilor Janssen în întreaga lume. Se pare că nu există crescător adevărat, indiferent pe ce continent s-ar afla, care să nu fi auzit de numele “Oude Mercks”. Acest porumbel va avea o carieră la fel de strălucită ca cea a lui Eddy Mercks, marele campion la ciclism din acei ani, al cărui nume îl şi poartă. Urmaşii lui “Oude Mercks” au adus gloria crescătoriilor lui Albert van den Flaes, Pieterse, Grondelaers, Verstraete, Henk van Boxtel, Wouters, Pouwels etc. Chiar şi Vanhee şi Raymund Hermes au obţinut rezultate extraordinare cu urmaşii săi. Tatăl său este “Donkere Stier”(Taurul gut închis) B-6510753/63, care este un fiu al lui “Stier van 55”. Acest “Stier van 55” provine din “Bange van51” şi “Blauwke van 54”. Trebuie amintit că “Blauwke van 54” a câştigat de 15 ori locul 1 şi provine din “Blauwke van 48” şi “Schoon Licht”. Mama lui “Donkere Stier” provine tot din liniile “Blauwe van 48” şi “Bange van 51”. Mama lui “Oude Mercks” este “Kleintije” (Micuţa) B-6524603/65 şi este o fiică a lui “Bange van 59” (acesta provine din “Bange van 51” şi o fiică a lui “Blauwe van 48”). Mama lui “Kleintije” este o nepoată a lui “Bange van 51” şi strănepoată a lui “Blauwe van 48”. Deci studiind pedigreul lui “Oude Mercks” se poate observa consangvinitatea avansată a acestui porumbel, pe cei doi AS-i din matcă: “Bange van 51” şi “Blauwe van48”. Acest porumbel a fost încă din tinereţe un AS neîntrecut la zbor, reuşind să câştige în cariere sa de 18 ori locul1. Cu timpul s-a dovedit că la reproducţie a fost şi mai valoros.

“Jonge Mercks” (Tânărul Mercks) B-624257/70, este cel mai celebru fiu al lui “Oude Mercks” şi a contribuit în foarte mare măsură prin urmaşii săi, la creearea renumelui tatălui său. Dar chiar şi el însuşi a fost un excelent zburător, reuşind să câştige de 15 ori locul1.



“019” B-6736019/73 a fost ultimul mare reproducător pe care l-au deţinut Fraţii Janssen. Acesta în cariera sa a câştigat de 18 x locul 1. Pe lângă aceste rezultate însă, el a fost şi un mare reproducător. Curios la acest porumbel era faptul că fii şi fiicele sale nu obţineau rezultate deosebite, în schimb nepoţii erau zburători senzaţionali. Din acest motiv, în anii ‘80, puii săi erau cei mai apreciaţi de către cunoscători. Şi “019” este un fiu al lui “Oude Mercks”.

“Oude Witoger van 65” (Ochiul alb din 65) B-6371177/65, este unul din porumbeii care alături de “Oude Mercks” şi-au pus amprenta cel mai mult, asupra porumbeilor Janssen contemporani. De-a lungul carierei sale de zburător, a obţinut de 10 x locul 1. Tatăl său este “Halve Fabry”, care provine dintr-un fiu al perechii “Blauwe van 48” cu “Schoon Licht van 54”, împerecheat cu o soră a celebrului “Porthos” al lui Fabry. Mama sa este “Schoonlicht van 62”. Cel mai celebru fiu al acestui porumbel a fost “Oude Raket van 73” (“Bătrînul rachetă din 73”) B-6276400/73. Mama acestuia este “Goede Duifke van 72” (Porumbiţa bună din 72), care este o fiică a lui “Jonge Mercks”.

“Oude Geeloger van 67” (Bătrînul Ochi Galben din 67). B-6282027/67. Aşa cum îi spune şi numele, acest porumbel are ochii galbeni, ceea ce nu este prea caracteristic porumbeilor Janssen. De asemenea el are un stern mai adânc şi foarte robust. În cariera sa de zburător, el a obţinut de 16 x locul1. Acest porumbel provine din liniile “Blauwe van 48” şi “Bange van 51”. Unul dintre cei mai celebrii fii ai săi este “Oude Geeloger van 74”, care a fost de asemenea şi un mare reproducător.

“Chantilly” B-6150123/89 a fost ultimul mare campion al Fraţilor Janssen. Acesta a câştigat cu mare avans în anul 1990, zborul belgiano-olandez de la Chantilly. Acest porumbel provine dintr-o împerechere tată-fiică. Tatăl său este un nepot al lui “Oude Witoger”. După acest succes, Fraţii Janssen au mai câştigat câteva locuri 1, dar într-o concurenţă mică, iar începând cu 1995 nu au mai participat la zborurui.

Este cunoscut de toată lumea faptul că Fraţii Janssen însoţeau porumbeii vânduţi, doar de titlul de proprietate fără a elibera însă pedigreu. Dar datorită extraordinarei lor valori ca reproducători şi a faimei acestor porumbei pe plan mondial, s-a ajuns chiar la falsificarea semnăturii Fraţilor Janssen şi a ştampilei pe care aceştia o aplicau pe titlurile de proprietate ale porumbeilor vânduţi. Cel mai cunoscut scandal în care s-a uzat de o astfel de fraudă, este cel din 1982, când s-au vândut în Marea Britanie 23 de porumbei cu acte falsificate, contra sumei de 700.000 franci belgieni.