Povestea creionului

POVESTEA CREIONULUI...

“Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce e greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, însă ceea ce este neapărat nevoie este să ne menţinem pe drumul cel drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta. “

(Paulo Coelho)

Copiii învaţă ceea ce trăiesc

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.

Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.

Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.

Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.

Dacă trăiesc în încurajare,copiii învaţă să fie încrezători.

Dacă trăiesc în toleranţa, copiii învaţă răbdarea.

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.

Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă de ce este bine să ai un ţel.

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.

Dacă trăiesc în bunăvoinţa şi consideraţie, copiii învaţă respectul.

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi.

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume

Împotriva furiei, frustrării...

PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA FURIEI, NEMULŢUMIRII, AGRESIVITĂŢII, IRITĂRII, FRUSTRĂRII
Atunci când apare această problemă, se citeşte zilnic, dimineaţa şi seara înainte de culcare, şi ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei!!!
„Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
„Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut.”
„Pot suporta să mi se întâmple aşa ceva, deşi nu îmi doresc şi nu îmi place.”
„Pot tolera ceea ce simt, chiar dacă nu simt ceva plăcut.”
„Pot să suport prezenţa acestui gând, deşi nu îmi place.”
„Pot accepta că am făcut asta chiar dacă preferam să nu o fac.”
„Pot accepta comportamentul celorlalţi, chiar dacă aceştia nu fac întotdeauna ce mi-aş dori eu.”
Capcana comportamentelor
"... Era odată un sat atacat deseori de mistreţi. În fiecare zi, aceştia intrau în sat şi provocau mari distrugeri în încercarea lor de a-şi găsi hrana. Sătenii au încercat diferite metode pentru a-i îndepărta sau a-i vâna, dar fără prea mult noroc.
Într-o zi, un înţelept dintr-un sat vecin a venit să-i sfătuiască pentru a scapa de mistreţi. El le-a cerut sătenilor să îi asculte întocmai sfaturile şi instrucţiunile. Pentru că deja încercaseră până atunci tot ce le stătuse în puteri, sătenii au acceptat. Înţeleptul le-a spus acestora să adune mâncare pentru mistreţi din toate gospodăriile şi să o pună în mijlocul unui câmp.
Ei i-au urmat sfatul şi îndată au văzut sute de mistreţi apropiindu-se de locul unde fusese aşezată mâmcarea. Mistreţii s-au arătat mai întâi îngrijoraţi, dar odată ce au luat primele înghiţituri au prins curaj şi s-au întors în acel loc şi în zilele următoare.
În fiecare zi, sătenii puneau cât mai multă mâncare… iar mistreţii veneau acolo să mănânce. După un timp, înţeleptul le-a cerut oamenilor să ridice patru stâlpi mari care să marcheze locul. Mistreţii erau prea preocupaţi de mâncare şi n-au observat.
După câteva săptămâni, mistreţii aveau deja obiceiul de a veni să mănânce mâncarea pusă de săteni fără să mai dea atenţie locului unde ea se găsea aşezată. Înţeleptul a pus apoi oamenii să împrejmuiască cu un gard câmpul şi să facă o poartă mare pe unde să poată intra mistreţii să mănânce. În cele din urmă, sătenii au reuşit să termine gardul şi atunci au închis poarta, prinzând mistreţii înăuntru. Mistreţii fuseseră învinşi!
Morala:
Comportamentele pe care le dezvoltăm au un sens, o utilitate într-un anumit context. Pe de o parte, economisim energie şi timp folosindu-le. Pe de altă parte…din păcate de prea multe ori continuăm să folosim comportamentele deja învăţate şi atunci când contextul se schimbă, şi astfel obiceiurile pe care le avem se transformă în capcane.
Unul dintre lucrurile care îi deosebesc pe oamenii de succes de ceilalţi oameni este acuitatea: capacitatea de a observa prompt schimbările contextului în care evoluează. Ca urmare, ei pot acţiona de fiecare dată în consecinţă, fără a lăsa obiceiurile pe care le au să se transforme în capcane..."