Pr. Emil Jurcan, Lumea religioasă contemporană

Mimamsa sau Purva Mimamsa se limitează doar la interpretarea textelor vedice. Această şcoală a fost întemeiată de JAIMINI (circa 400 î.Hr.), care au alcătuit lucrarea Purva-Mimamsa-Sutra. Ea se concentrează asupra cercetării dharmei, a legii imuabile divine.

Cea mai importantă şcoală este Vedanta, nume care înseamnă “sfârşitul Vedelor”, care se axează pe cercetarea textelor upanishadice. Principalul reprezentant al şcolii Vedantei este Shankara (780 – 820 d.Hr.). pentru Shankara lumea nu este decât o iluzie, ea neexistând în realitate. Adevărata realitate este Brahman, singurul, spre care omul trebuie să se raporteze. Modalitatea de apropiere de această realitate este cunoaşterea. Când sufletul său ajunge la jnana (cunoaşterea) că el este una cu Brahman, el se eliberează de ciclul reîncarnărilor.

Yoga ca filozofie religioasă şi practică de recuperare psiho-somatică.

Este oare nevoie de yoga în

societatea românească ?

Cuvântul “yoga” provine de la sanscritul “yog” care înseamnă în primul rând “înhămare”. În textele vedice acest termen este utilizat referitor la carul lui Indra sau al lui Surya (soarele), care erau trase de cai, numiţi yukta. Însă termenul de “yog” mai înseamnă şi “jug” de unde înrudirea cu latinescul jugum, cuvânt tot de origine indo-europeană. Deci yoga ar desemna ideea de disciplină şi control asupra minţii şi a trupului pentru a atinge starea de desăvârşire.

Originile yogăi sunt destul de arhaice. Descoperirile arheologice din Valea Indusului au scos la iveală o plăcuţă de lut ars, pe care este reprezentat un om în poziţia de “tăietor”, poziţie caracteristică sistemului yoga. De la această reprezentare s-ar putea crede că încă din cadrul civilizaţiei Mohenjo-Daro/Harrapa. Această afirmaţie este desigur o supoziţie, deoarece referiri clare despre acest sistem întâlnim doar în Bhagavad-Gita, redactată probabil prin secolul al V-lea îHr.

În ceea ce priveşte sistemul filosofic al lui Yoga, ne vom opri în primul rând asupra concepţiei despre lume. Există în gândirea yoghină o mulţime de lumi, numite în sanscrită “loka”. Noi putem să distingem patru tipuri de lumi:

• 
  lumea în care trăim, Terra, care include viaţa vegetală şi pe cea animală;
  
• 
  lumea geniilor bune sau rele (îngerii sau demonii, Yakşa şi Rakşasa). Viaţa pe această lume este mai lungă, facultăţile senzoriale sunt mult mai dezvoltate (geniile văd orice punct de pe această lume şi se pot deplasa cu viteza fulgerului);
  
• 
  lumea zeilor este locul beatitudinii, unde străluceşte lumina veşnică. Aici domnesc sufletele virtuoase şi divinităţile pe care sufletele le-au adorat în viaţa terestră.
  
• 
  Lumea lui Brahman, brahma-loka, care nu poate fi definită, deoarece este dincolo de limite, în afara fiinţei şi a nefiinţei.
  

Primele trei lumi sunt tranzitorii, în vreme ce lumea lui Brahman este definitivă şi imuabilă.

Trupul este considerat o temniţă care ţine sinele uman în legea transmigraţiei, a lui samsara. Sinele, atman este identic, în sistemul yoga, cu Atmanul universal. De-a lungul trupului există nenumărate canale energetice (72.000), denumite nadi sau “râu”, după numele celor mai importante râuri din India: Indus, Gange, Iamuna, Sarasvati, etc. Cele mai importante canale sunt în cele din urmă trei, denumite Suşumna, Ida şi Pingala. Suşumna este canalul central, în partea stângă se află Ida, iar în dreapta Pingala, care se încolăcesc în jurul canalului central. Cele două canale (Ida şi Pingala) se încolăcesc în jurul lui Suşumna, având ca punct de plecare baza trunchiului iar ca punct de ieşire sau de intrare, cele două nări. Suşumna pleacă de la baza trunchiului şi se sfârşeşte în creştetul capului. Prin cele două canale intră prana sau suflul vital, care trezeşte energia kundalini, care urcă de-a lungul canalului Suşumna.

Energia de la baza trupului, care se află în şezutul lui, se numeşte kundalini, şi este reprezentată ca un foc (mula-agni). Ea este reprezentată de asemenea ca un şarpe, care doarme şi care trebuie trezit. Odată trezită, energia kundalini, urcă prin cele şapte chakre sau centre ale energiei. Aceste centre sunt:

1. 
   Muladhara-chakra, aflată la baza trupului, în zona anusului.
   
2. 
   Svadiştana-chakra se află puţin mai sus
   
3. 
   Manipura-chakra, care se află în zona buricului.
   
4. 
   Anahita-chakra se află în zona plexului şi a inimii.
   
5. 
   Visuddha-chakr se află în zona gâtului
   
6. 
   Ajna-chakra este punctul dintre sprâncene, denumit şi “al treilea ochi”. Aici se află centrul de comandă al manasului şi a inteligenţei umane.
   
7. 
   Lotusul cu o mie de petale sau chakra din creştet, numită sahasrara-chakra. Este locul în care sinele iese spre brahman. În momentul în care energia kundalini ajunge la acest punct omul intră de fapt în starea de moksha, de eliberare totală.
   

Yoga lui Patanjali, cel care a teoretizat pentru prima dată acest sistem, ne propune opt trepte pe care trebuie să le împlinească omul pentru a intra în starea de eliberare totală. Acestea privesc la început trupul şi disciplinarea lui iar ulterior aceste trepte au în vedere mai mult ideea de concentrare pentru a ridica energia spre chakra sahasrara. Iată care sunt cele opt “membre” ale lui Yoga lui Patanjali.