Pr prof dr. George remete curs de dogmatică

Harul, harismele şi darurile Sf. Duh

Harul divin este unic şi unitar după fiinţa sa, însă prin lucrările şi efectele pe care le produce în persoanele umane el ia înfăţişări şi manifestări diferite.

Manifestările sau lucrările diferite care apar din colaborarea harului divin cu omul se numesc daruri.

Diversificarea harului divin, prin colaborarea cu omul, care duce la apariţia darurilor, este prezentată de Sfântul Apostol Pavel astfel: „darurile sunt felurite, dar Duhul este acelaşi … Şi lucrările sunt felurite, dar e acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi. Căci unuia i se dă Duhul, cuvânt de înţelepciune şi altuia cuvântul cunoştinţei, după acelaşi Duh … unuia darul facerii de minuni, altuia al proorociei, iar altuia feluri de limbi, iar altuia tălmăcirea limbilor …” (I Corinteni 12,4-11).

Darurile Duhului Sfânt sunt nu numai lucrări ale Sfântului Duh, ci şi efectele acestor lucrări, prin colaborarea omului cu harul. Felul în care efectul acestei colaborări constituie esenţa darurilor, o exprimă teologul Vladimir Lossky: „harul, pătrunzând fiinţa interioară a omului, manifestându-se în persoana noastră însăşi, până ce voinţa noastră rămâne în acord cu voia divină, conlucrează cu ea, dobândind harul, făcându-l al nostru”.

De fapt, tocmai această transformare interioară în om, această împropriere umană sau umanizare a harului constituie darurile Sfântului Duh. Darurile sunt expresia bogăţiei nesfârşite a harului divin care, deşi unic în firea sa, se manifestă divers în lucrările şi efectele sale. Altfel spus, harul divin se arată prin daruri ca o unitate în diversitate. De fapt, deşi diversificat, Duhul unifică pe cei ce posedă aceste daruri diferite.

Astfel, Sfântul Vasile cel Mare arată: „Duhul ţine legate între ele mădularele (credincioşii) prin darurile care se intercondiţionează. Toate mădularele înzestrate cu daruri diferite completează prin aceasta trupul lui Hristos şi, în unitatea Duhului, transmit unii altora bunătăţile acestor daruri care le sunt necesare tuturor”.

De fapt, fiecare credincios are nevoie de ceilalţi, dar totodată e şi responsabil faţă de ei. Darul este o calitate, o virtute sau o putere mai mare, mai deosebită pe care Duhul o dă unui membru al Bisericii. El are o dimensiune verticală (adică e primit în dar de sus) şi totodată, o dimensiune orizontală, adică este dat spre folosul tuturor- În acest sens, posesorul darului devine un slujitor. Tot Sfântul Vasile cel Mare arată că orice dar este, de fapt, obligaţie faţă de ceilalţi.