Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Regatul Spaniei Capitala : Madrid (3 mil. loc.)

Limba oficială: spaniola

Suprafaţa: 505.000 Km2 (inclusiv Canarele)

Locuitori: 39 mil. (78 loc./Km2)

Religia: catolicism cca. 97%; islamism Moneda: peseta

Ziua naţională: 12 octombrie (ziua hispanităţii)

Geografia: S. este aşezată în Europa de sud-vest, ocupând cea mai mare parte din Pen. Iberică. Mai cuprinde: ins. Baleare din M. Mediterană, ins. Canare din Oc. Atlantic. Limite: Franţa, Andorra (N), M. Mediterană (E şi S), Portugalia (V), Oc. Atlantic (V şi N) . G. Fizică: Relieful S. reprezintă un vast podiş muntos (Messeta Central), înconjurat de lanţuri muntoase: Cordiliera Cantabrică (N), Picos de Europa, 2.648 m. alt., Cordiliera Iberică (NE), Cordiliera Betică (SE) cu vf. Mulhacen, 3.478 m din Sierra Nevada. Pod. este străbătut de lanţuri muntoase, Cordiliera Centrală: Sierra de Guadarama (la N de Madrid), Sierra de Gredos, Sierra de Gata (V), care împart Messeta în diverse platouri: Vechea Castilie (NV),

0. 
   m alt. max.; Noua Castilie (la SE de Madrid). 700 m alt. max. În NE Pen. Iberice sunt Munlii Pirinei (m-ţii. Maladeta), pe graniţa cu Franţa; cu vf. Pico d'Aneto, 3.404 m. Câmpiile Andaluziei în S şi Aragonului, în NE. Reţeaua hidrografică este săracă; vara apele au un debit scăzut (Messeta împiedică influenţa M. Mediterane şi a Oc. Atlantic), iar iarna; ridicat, producând inundaţii; Taho (în centru), Ebru (NE), Duero (NV). O excepţie este Guadal­quivirul, care este alimentat de gheţarii din Sierra Nevada (cei mai sudici gheţari din Europa); se varsă în Oc. Atlantic. Ebru se varsă în M. Mediterană. În Oc. Atlantic, la 100 km de coasta Africii sunt ins. Canare / Islas Canarias Gran Canaria, Tenerife, Gomera, Hierro, La Palma etc. muntoase de origine vulcanică (3.718 m alt. max.): 7.300 Km2. Ins. Baleare/Islas Baleares (Mallorca, Menorca, Ibiza, Formentera), la 200 km de ţărmul spaniol: 5.000 km2, în M. Mediterană. Relief muntos, ţărmul crestat. Clima: este temperat-oceanică în NV, cu precipitaţii bogate; mediteraneană în E şi S., cu veri calde şi uscate în Messeta Central. Zidul muntos ce înconjoară podişul împiedică influenţa marină. Temp. medie anuală: în ianuarie pe coasta sudică şi Andaluzia peste 10°C; alte coaste 6°-10°C; Spania centrală 2°-6°C; zona montană sub 2°C; în iulie: Alicante şi Andaluzia: peste 27°C, sudul S. şi bazinul Ebru: 22°- 27°C; munţii din N şi Galicia sub 8°C. Precipitaţii: Messeta in nord, bazinul Ebru sub 400 mm/an; Galicia, Asturias, Ţara Bascilor pe coastă peste 760 mm/an. Floră şi faună: Meseta Central are o vegetaţie de stepă cu ierburi sărace dar şi savană. În munţi, păduri de foloase şi de conifere (10%; din terit.). Pe coasta Mării Mediterane vegetaţie specifică: tufişuri de maquis sau citrice, migdali, castanul dulce, stejarul de plută. Fauna corespunzătoare acestor formaţii vegetale. Populaţia: majoritatea spanioli, care după provinciile istorice sunt: castilieni peste 70%, catalani cca. 20%, galicieni 6%, basci 1,5% etc. Cca. 4 mil. de spanioli trăiesc peste graniţă. Concentrarea max. a pop. pe coastă: în reg. M. Mediterane: Catalonia (NE), în Andaluzia, Valencia şi în Castilia Nouă. Zonele din interior, Castilia Veche, Es­tremadura şi pe înălţimi au pop. mai puţin densă. Rata natalităţii: 9,8%; a mortalităţii: 9,3%. Pop. urbană: 77%. Resurse şi economie: Una din ţările cele mai dezvoltate ale Europei; o ec. industrial-agrară. Ind. prelucrătoare foarte diversificată; ind. tradiţionale: textilă, pielărie, încălţăminte (Cordoba), ind. alimentară (ulei de măsline; locul I pe glob); tutun, zahăr, vin (locul III pe glob). Şi-a dezvoltat: electronica şi informatica; metalurgia feroasă (Oviedo Bilbao), neferoasă (Voladolid, Barcelona, Cartagena), constr. de maşini (autovehicule, nave maritime, avioane), rafinarea petrolului, chimică, sticlărie, materiale de construcţii. Ind. energetică se bazează pe numeroase hidrocentrale, termocentrale pe cărbune şi centrale atomoelectrice. Agric. este o ramură de bază a econ.; S. este un mare producător european de măsline, fructe şi legume. Se cultivă: bumbac, tutun, orez în zonele mediteraneene de pe coastă şi în Câmpia Andaluziei; cereale: grâu, porumb; sfeclă de zahăr în Messeta Central şi Câmpia Aragonului; creşterea bovinelor în NV, unde este umed şi răcoare; pescuitul pe coaste şi în insule. Turismul foarte dezvoltat (numărul de turişti anual este cu mult mai mare decât al pop. S.); staţiuni balneoclimaterice pe coasta Mediteranei, ins. Baleare şi Canare trăiesc din turism; în general sfera serviciilor foarte dezvoltată. Transporturi şi comunicaţii: S. are o flotă comercială importantă; căi ferate; autorute. Aeroporturi la: Madrid, Malaga (S), Sevilla (SV), Alicante (E), Valencia (E), Barcelona (E). Oraşe: Barcelona (E), Valencia (E), Sevilla (SV), Zaragoza (NE), Malaga (S), Bilbao (N): Există cca. 13 universităţi; cea mai veche fiind Salamanca (1230). Istoria: S. era locuită din epoca de piatră (peşterile pictate de la Altamira). În mileniul I invazia celţilor peste vechea pop. iberică dă naştere pop. celtiberice. Colonizarea coastei sudice de către fenicieni (sec. XI-X î, Hr.) şi greci (sec. VII î. Hr.); Cartaginezii conduşi de Harnilcar Barca vor cuceri coloniile feniciene şi vor ocupa partea sudică a pen. (sec. III-I î. Hr.). Roma transformă S. în provincie romană: Hispania (sec. II-I î. Hr.), în urma câştigării celui de al doilea răzb. punic (218-201 î. Hr.); provincia- Hispania devine un centru al culturii Romane; se răspândeşte creştinismul. În sec. V năvălesc vandalii, vizigoţii (triburi germanice). În 711-718 S. este cucerită de arabi; devine emirat; din 929-1031, califat omeyyad, independent cu reşedinţa la Cordoba, splendid centru cultural. Se fac lucrări de irigaţii, se introduc culturi noi şi meşteşuguri, înfloreşte comerţul. Din nordul creştin, din Asturia, începe din sec. VIII Reconquista; se eliberează terit. ce vor deveni regatele Leon, Castilia, Aragon, Navarra şi Portugalia. În 1479 se uneşte Aragonul cu Castilia, prin căsătoria Isabelei de Castilia cu Ferdinand de Aragon şi se constituie Regatul Spaniei. Grenada este ultima cucerită de la arabi (1492). În sec. XIII-XIV, S. cucereşte: Ins. Baleare, Sicilia, Sardinia devenind o mare putere continentală şi maritimă. În sec. XV şi XVI Spania şi Portugalia fac descoperirile geografice: descoperă Lumea Nouă. În 1519 Carol Quintul, care era şi rege al S. (Carol I), devine, împărat al Imp. Romano-German şi moştenitor al posesiunilor habsburgice, S. devenind cea mai mare putere europeană, mai cuprinzând: Regatul Neapolelui, Milano, Ţările de Jos, America Centrală şi Meridională, temporar Portugalia. În a doua jumătate a sec. XVI, sub Filip II, începe declinul puterii S.; în 1881 Olanda îşi proclamă independenţa; în 1588 „Invincibila Armada" este distrusă de englezi, în 1640 pierde Portugalia, 1700; stingerea dinastiei de Habsburg. Începe Războiul pentru Secesiune al S. Prin Pacea de la Utrecht (1713), S. i se iau posesiunile europene; Gibraltarul trece sub stăpânire britanică. Prin Tratatul de la Paris (1763) S. câştigă Louisiana şi pierde Florida, recâştigată mai târziu. În 1808 Franţa lui Napoleon cucereşte S.; se declanşează un război de eliberare naţională sprijinit de englezi. În 1810-1826 emanciparea coloniilor spaniole din America Latină urmează seria războaielor civile din sec. XIX, care slăbesc S.; în 1873 prima proclamare a republicii spaniole. S. este învinsă în războiul hispano-american (1898) şi pierde: Cuba, Puerto Rico, Filipinele, ins. Guam în favoarea SUA. Urmează o perioadă de anarhie şi de mişcări naţionaliste (bascii, catalonii). În 1931, victoria în alegeri a partidelor republicane; este proclamată republică şi noul guvern reformează viaţa politică: se introduce votul universal, se separă biserica de stat; secularizarea averilor mânăstireşti. 1936: victoria în alegeri a Frontului Popular şi insurecţia militară şi naţionalistă a generalului Franco; se declanşează un război civil (1936-1939) sângeros: 600.000 de morţi. În acest război civil, Franco este susţinut de Germania şi Italia, puteri fasciste, iar republicanii de către URSS, Mexic şi brigăzile internaţionale. Franco devine şef al statului pe viaţă („caudilo”) cu un partid unic şi un regim dictatorial. După al doilea război mondial; în care S. a fost nonbeligerantă, duce o politică filoamericană şi prosperă. După moartea lui Franco (1975), este proclamat rege Juan Carlos de Burbon, care conduce ţara de la regimul dictatorial spre democraţie. Este dizolvat partidul lui Franco (Mişcarea Naţională) şi sunt legalizate partidele de stânga; se fac alegeri pentru Cortesuri (Parlamentul), câştigate de Uniunea Centrului Democratic (prim-ministru Adolfo Suarez); sunt eliberaţi deţinuţii politici (1977). În 1978 se adoptă o nouă Constituţie care restabileşte instituţiile reprezentative şi formează guverne reprezentative în cele 17 regiuni ale ţării. În 1981, regele Juan Carlos dezamorsează o tentativă de putsch militar. În 1982 S. intră în NATO; în 1986, prin referendum, se confirmă adeziunea S. pentru intrarea în CEE. Trei legislaturi (1986, 1989 şi 1993) P. Socialist Muncitoresc câştigă alegerile; guvern monocolor. În 1997 alegerile sunt câştigate de dreapta creştin-democratică, Maria Aznar. Statul: este monarhie constituţională, regat ereditar, con­form Constituţiei din 1978. Puterea legislaxivă este exercitată de Cortesuri (Parlament) compuse din Senat şi Congresul Deputaţilor; durata mandatului: 4 ani; cea executivă de rege şi de Consiliul de Miniştri, numit de Suveran, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.
   

Sri Lanka (Ceylon)

Denumirea oficială: Republica Democratică Socialistă Sri Lanka Capitala: Colombo/Kolamba (615.0001oc.)

Limba oficială: singhaleza şi tamila Suprafaţa: 66.000 km2 Locuitori: 18,58 mil. (282 loc./km2)

Religia: budismul 70%; hinduism 15%; islamism 8%; creştinism Moneda: rupia Sri Lanka Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 4 februarie

Geografie: S.L. este o insulă în Oc. Indian, în Asia de Sud. G. fizică: S. L. este o insulă în formă de pară, cu câmpii litorale înguste, la S subcontinentului indian, despărţită de India prin Strâmtoarea Palk (50 km) şi prin Golful Mannar. Relieful este format dintr-un masiv central (9002.134 m) înconjurat de coliere de platouri. În S, munţii Pidurutalagala (alt. 2.529 m). În N, peninsula Jaffna şi insula Mannar. Râuri scurte cu potenţial energetic. Râul cel mai mare este Mahaveli-Ganga, care izvorăşte din V şi traversează Nordul şi Estul (330 km), ca să se verse trecând prin Depresiunea Orientală Koddiyar. Alte râuri: Kelaniganga (144 km), Aruvi- Aru (166 km) şi Kala-Oya (155 km). Clima: este tropical musonică; caldă tot timpul anului, cu o temp. medie de 27°C, care în regiunile înalte scade la 17°C. În timpul musonilor din NE, ciclonii tropicali sunt o ameninţare pentru populaţie. Precipitaţiile sunt bogate în reg. din SV (1.890-2.540 mm/an) şi în reg. înalte; mai reduse în N, (630-1.260 mm/an) unde anotimpul uscat durează 1/2 de an. Floră şi faună: 20% din terit. este acoperit cu vegetaţie forestieră (junglă); lemn preţios: santal, mahon. Fauna este bogată în păsări (cca. 400 specii) şi mamifere (cca. 100 specii) printre care: leoparzi, urşi, elefanţi. Populaţia: este formată din: singhalezi, tamili, indieni, tamili ceylonezi, maori. Concentrarea max. a pop. în SV (zona Colombo peste 2500 loc./km2); în N şi E pop. este sub medie, cu excepţia pen. Jaffna (N). În agric. lucrează 55% din pop. activă. Mulţi emigrează în Orientul Apropiat (îşi trimit veniturile în ţară). Rata natalităţii: 19%; a mortalităţii: 5,8%. Pop. urbană: 22%. Resurse şi economie: Economia se bazează pe agric. (55% din pop. activă): orez (pentru corisum), cocotieri, arbori de cauciuc şi, pe terasele muntoase, ceai (printre primele locuri pe glob). Resurse minerale: metale rare: titan, zirconiu; pietre preţioase; sare marină, caolin, grafit. Creşterea animalelor: bovine, bivoli, caprine, elefanţi. Ind.: textilă, ceramică, hârtie, ciment, zahăr. Export: ceai, nuci şi ulei de cocos, fibre textile, perle. Zonă liberă investiţiilor străine. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, şosele, vehicule, flotă comercială. Oraşe: Dehiwala-Mount Lavinia, Kandy, Moratuwa, Jaffna, Galle. Există o Universitate cu 5 campusuri. Istoria: În mileniul II­

1. 
   î. Hr. pop. singhaleză (de origine indo-europeană); în sec. V î. Hr. se formează un regat cu cap. la Anuradhapura. Din sec. III î. Hr. în insulă sosesc din India triburi tamile; se răspândeşte civilizaţia budistă. Arabii introduc islamismul (sec. VIII d. Hr.) şi controlează comerţul până la venirea portughezilor (1505); ins. trece sub control olandez în 1602. În 1796 intră sub control britanic; în 1802 devine colonie britanică. În 1912 obţine autonomie internă, iar la 4 februarie 1948, Ceylonul devine stat independent, cu statut de dominion în cadrul Commonwelth-ului. În 1972 se proclamă rep. sub denumirea naţională (singhaleză) de Sri Lanka. Se inaugurează o nouă Constituţie; rupe legăturile cu Londra; republica rărnâne în Commonwealth. Conflictele interetnice între singhalezi şi tamili începute în 1978 se transformă într-un sângeros război civil, în care sunt ucişi zeci de mii de oameni; atentate, terorism. Este ameninţată unitatea ţării. India intervine cu forţe militare (1987-1990) în acord cu Sri Lanka pentru a stinge conflictul, dar eşuează. În 1993 preşedintele este asasinat. Conflictul legat de separatismul tamil nu este stins. Statul: este republică prezidenţială, conform Constit. din 1978. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea
   

Naţională de Stat; cea executivă de un cabinet numit de preşedintele ales prin direct. Multipartitism.

Statele Unite ale Americii

Denumirea oficială: Statele Unite ale Americii

Capitala: Washington (600.000 loc.) peste 3 mil. în aria metropolitană Limba oficială: engleza americană Suprafaţa: 9.364.000 km2 Locuitori: 265,765 mil. (28 loc./km2)

Religia: protestantism 60%; catolicism 25%, mozaism, ortodoxism ş.a.

Moneda: dolarul

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 4 iulie

Geografie: S.U.A. sunt aşezate în partea centrală a Americii de Nord, între ţărmurile Oc. Atlantic (E) şi Oc. Pacific (V); plus Alaska şi Insulele Aleutian (în nord-vestul continentului) şi Hawaii (în Oc. Pacific). Limite: Canada (N), Oc. Atlantic (E), G. Mexic şi Mexic (S), Oc. Pacific (V). Teritorii dependente: Guam; Porto Rico, Marianele de Nord, Samoa Americane, Ins. Virgine Americane şi diverse insuliţe în Pacific. G. fizică: SUA sunt al 4-lea stat din lume ca suprafaţă, însumând un relief foarte variat şi mult diferenţiat. Pornind de pe coasta estică spre cea vestică: Munţii Apalaşi (Appalachian Mountains) se întind aproape paralel cu ţărmul Oc. Atlantic; pe o lungime de 2.500 km (din Noua Anglie până în Alabama Centrală); sunt munţi vechi, tociţi, orientaţi de la NE spre SV, cu o alt. max. 2.037 (Mt. Mitchell din lanţul Allegheny). În V, paralel cu ţărmul Oc. Pacific se desfăşoară masivul Munţilor Stâncoşi (Rocky Mountains), care ating alt. max. 6.194 m (Mount McKinley) în Alaska şi cu Mt. Elbert 4.399 m alt. (în Colorado). Masivul Munţilor Stâncoşi se întinde sub forma unor lanţuri paralele: în E, lanţul Munţilor Stâncoşi de Nord şi al Munţilor Stâncoşi de Sud; în V: şirul munţilor Cascade (Cascade Range) cu Muntele Rainier, 4.302 m şi Sierra Nevada cu Mt. Withney (4.418 m alt.). Aceste două lanţuri închid podişuri interioare vaste: Platoul Columbia, Marele Basin (Great Basin) cu Valea Morţii; Platoul Colorado, cu alt. de 1.500-2.000 m. Munţii Stâncoşi domină Marile Câmpii (Midwestul), care se desfăşoară spre E până la Munţii Apalaşi, având o lăţime de 1.000 km (întrerupte numai de Munţii Ozark (Statul Missouri). La poalele Munţilor Stâncoşi aceste câmpii urcă până la 1.500 m alt. (podişurile Missouri şi Nebraska); la E, spre M-ţii Apalaşi, alt. scade până spre 450 in. Câmpia litorală a Atlanticului (Marile Câmpii - Great Plains - sunt drenate în mare parte de Mississippi) este despărţită de lanţul Munţilor Apalaşi printr-o zonă de piemont, străbătută de râuri ce formează căderi de apă. Coasta Atlanticului este adânc crestată. Mari deşerturi în S. Nevadei, SE Californiei şi V. Arizonei. În afara continentului este arh. Hawaii, în Oc. Pacific; alt. max. vulcanul Mauna Kea 4.205 m. Reţeaua hidrografică este bogată: marele bazin al fl. Mississippi (6.019 km) ocupă tot centrul terit., având mulţi afluenţi: Missouri, Kansas, Arkansas, Ohio; se varsă în Golful Mexic. În V, în Oc. Pacific se varsă râuri lungi: Columbia, Colorado, Yukonul în Marea Bering; în E, în Oc. Atlantic, râuri scurte: James, Potomac, Roanoke, Neuse etc. La graniţa cu Canada sunt Marile Lacuri Americane: Superior, Michigan, Huron, Erie, Ontario, unul dintre cele mai mari rezervoare de apă dulce de pe glob.

Clima: cunoaşte o mare varietate: temperată în jumătatea de nord; temperat-oceanică pe coasta nord-atlantică şi nord-pacifică; subtropicală în S. Precipitaţiile, sunt foarte reduse la V de Mississippi, cu excepţia feţei de la Oc. Pacific, caldă şi umedă pe marginea Golfului Mexic; în N, în jurul Marilor Lacuri este cu mult mai frig decât în S. Temp. medie anuală în ianuarie şi iulie: New York City: 0°C şi 24°C; Chicago: -3°C şi 23°C; Nashville: 4°C-26°C; New Orleans: 12°C şi 27°C; Denver: -1°C şi 22°C; SV Arizonei: 13°C şi 33°C; Los Angeles: 11°C şi 22°C; Seattle: 4°C şi 18°C. Precipitaţii: New York: 1.070 mm/an; Chicago: 840 mm/an; Nashville: 1.190 mm/an; New Orleans: 1.520 mm/an; Denver: 360 mm/an; Deşertul Arizona: 80 mm/an; Las Angeles: 380 mm/an; Seattle: 810 mm/an. Floră şi faună: 25% din teritoriul SUA (exceptând Alaska şi Hawaii) este acoperit cu păduri; în E, păduri amestecate, conifere şi foioase; în reg. centrale, prerii (Marile Prerii cu ierburi nu prea înalte) şi câmpiile centrale cu ierburi înalte; în Pod. Marelui Bazin; vegetaţie xerofită; vegetaţie subtropicală în S. În V, în Munţii Stâncoşi, păduri de conifere. fauna este foarte bogată, specifică mai ales zonei temperate, dar şi arctice, subtropicale şi tropicale. Numeroase parcuri naţionale şi zone de prezervare a florei şi faunei, dintre care: P.N. Yellowstone (la S de râul Yellowstone); P.N. al Munţilor Olimpici (N), P.N. al gheţarilor (N), P.N. al Marelui Canyon (pe râul Colorado) etc. Populaţia: SUA ocupă locul III, pe glob, ca număr de locuitori. Populaţia este formată din 87% albi, l2% negri şi mulatri, amerindieni, japonezi, chinezi, filipinezi. Concentrarea max. a pop. în: reg. de la E de fl. Mississippi (70% din pop.), cu precădere în NE, unde există cel mai mare megalopolis din lume; în zona Marilor Lacuri, pe coasta Californiei şi a Golfului Mexic. Serviciile ocupă peste 60% din pop. activă: industria mai puţin de 30%, agric.: 3%. Rata natalităţii: 14,7%; a mortalităţii: 8,7%. Pop. urbană: 76%. Resurse şi economie: SUA reprezintă prima putere economică a lumii. Se numără printre primii trei mari producători mondiali în numeroase domenii: petrol, gaze naturale, cărbune şi electricitate (sectorul energetic este deficitar, însă în hidrocarburi); cereale (grâu, porumb); soia, fructe tropicale, creşterea animalelor; culturi de tutun, bumbac; siderurgie şi metalurgie neferoasă (aluminiu); constr. de automobile şi aeronautice; chimie şi electronică; informatică, telecomunicaţii, cercetări spaţiale, energie atomică. Alte resurse: fosfaţi naturali, uraniu, aur, molibden, bauxită, sare; lemn; peşte. Agric. diversificată şi extrem de performantă, se caracterizează prin câteva mari centre (centuri) specializate ca: „corn belt” (centura porumbului) în N, la sudul Marilor Lacuri) „cotton belt” (centura bumbacului) în S, „livestock-forest belt” (centura bovinelor şi a lemnului) în NV, „dairy belt” (centura laptelui) în NE ş.a. Firmele nord- americane sunt adesea cele mai puternice din lume şi au ramificaţii în ţările dezvoltate şi în lumea a treia. Unele produse ca: autovehicule, nave, produse electronice ş.a. sunt puternic concurate de Japonia, Germania, Franţa. SUA beneficiază de puterea dolarului, a cărui fluctuare, în mare parte dictată de politica americană, se repercutează asupra ansamblului economiei mondiale. Transporturi şi comunicaţii: reţea de căi ferate, căi rutiere, flotă comercială maritimă şi fluvială; transport în spaţiul cosmic. Aeroport la: New York, Houston, Los Angeles, San Francisco, Seattle, Chicago, Detroit ş.a. Oraşe: Peste 200 de oraşe care au mai mult de 100.000 loc.; cca. 30 de oraşe, multe dintre ele porturi, cu milioane de locuitori (cu ariile metropolitane) printre care: New York (7,3 mil.), Los Angeles (3,4 mil.), Chicago (2,7 mil.), Houston, Philadelphia (port), San Diego, Detroit; Dallas, Indianopolis, Baltimore (port), San Francisco, Jacksonville, Milwaukee, Boston, Seattle, Cleveland, New Orleans ş.a. Există peste 2.600 de uni­versităţi şi colegii: cea mai veche: Harvard (1636). Istoria: Nordul Americii a fost descoperit în jurul anului 1000 de vikingi (Leif Erikson), dar a rămas necunoscut până la călătoria lui Columb, în 1492. Existau, probabil, 1.500.000 amerindieni. În 1565, spaniolii fondează aici prima aşezare europeană permanentă în Florida: Sf. Augustin. Compania Londoneză începe în 1607 colonizarea Lumii Noi. Până în 1733, pe coasta de E a Oc. Atlantic, apar 13 colonii engleze. La începutul sec. XVII sunt aduşi sclavi negri din Africa pe plantaţiile de bumbac şi tutun din statele sudice. Conflicte de interese între Franţa, Spania şi Anglia (spaniolii colonizează Florida; francezii, Canada). În 1733 este fondată Georgia, ca un fort militar britanic împotriva francezilor şi spaniolilor şi ca un refugiu al deţinuţilor debitori. Coloniile atrag un număr mare de europeni, mai ales pe cei care fug de persecuţiile religioase sau politice. Indienii sunt împinşi spre vest. Măsurile discriminatorii ale metropolei faţă de coloniile nord-americane declanşează mişcări antibritanice, care duc la Războiul de Independentă (1775-1783). La 4 iulie 1776, cele 13 colonii adoptă „Declaraţia de Independenţă” a Congresului şi rup legăturile cu Marea Britanie. În 1787 este adoptată Constituţia SUA (care viază şi astăzi), prin care se proclamă SUA ca stat federal cu un regim prezidenţial. George Washington este primul preşedinte ales în 1789. Cucerirea vestului continuă. În 1803 este cumpărată Louisiana de la francezi şi Florida (1819) de la spanioli. În 1823, preşedintele James Monroe declară „doctrina Monroe” prin care nu se mai permite revenirea puterilor coloniale pe continentul american. În 1848-1848: războiul cu Mexico: sunt cucerite Texas, New Mexico şi California, graniţa cu Mexicul fiind pe Rio Grande. SUA atinge coasta Pacificului, iar în 1867 cumpără Alaska de la Rusia. În 1861-1865: Războiul de Secesiune; între sudul care este adeptul sclavajului şi nordul care cere abolirea sclaviei. Nordul câştigă; în decursul câtorva decenii SUA devine prima putere industrială a lumii. Prin Pacea de la Paris (1898), SUA anexează ins. Filipine, Puerto Rico, Guam, îşi extinde controlul asupra Cubei şi Hawaii-ului. În 1903: controlul asupra Canalului Panama. În primul război mondial, SUA sunt alături de Antantă. Prohibiţia alcoolului favorizează gangsterismul. În 1921-1932: întărirea protecţionismului. În 1929 crachul bursier al Wall Street-ului („joia neagră”). Se declanşează o criză econ. (de supraproducţie) şi socială, fără precedent. 1933-1945: preşedintele Franklin D. Roosvelt cu politica sa New Deal încearcă să redreseze situaţia econ. prin măsuri dirijate. În 1941-1945, SUA intră în al doilea război mondial: face un uriaş efort econ. şi militar. În 1945 SUA ratifică carta ONU. 1945-1953 (preşedinte Truman), SUA se opune expansiunii sovietice, exportului de ideologie comunistă; începe războiul rece, care va caracteriza perioada postbelică. Confruntarea între cele două mari puteri: SUA şi URSS intensifică cursa înarmărilor şi lupta pentru extinderea sferelor de influenţă. În 1948 este adoptat Planul Marshall. În 1949 SUA semnează Tratatul Atlanticului de Nord; strâng legăturile cu puterile occidentale. 1950-1953 războiul din Coreea în care SUA angajează forţe americane. 1953-1961, preşedintele Eisenhower practică o politică dinamică în Orientul Mijlociu. 1961-1969 preşedintele Kennedy (asasinat în 1963) şi Johnson se angajează în lupta împotriva sărăciei şi a segregaţiei rasiale. În 1962, criza Cubei. În 1964, SUA intervin direct în Vietnam. 1969-1974, preşedintele Richard Nixon se apropie spectaculos de China (călătorie la Beijing) şi ameliorează relaţiile cu URSS (acordul SALT). În 1973, SUA îşi retrag trupele din Vietnam; scandalul Watergate îl obligă pe preşedinte să demisioneze. În 1977-1981 preşedintele Jimmy Carter. În 2979 membrii ambasadei americane din Teheran sunt făcuţi ostateci, gest luat ca semn al politicii slabe duse de preşedinte. Mediază acordurile de pace israeliano-egiptene. Urmează Ronald Reagan (1981-1989), care redă politicii externe o aliură ofensivă (intervenţia militară în Grenada 1983); relansează economia americană, printr-o politică liberală fermă. Accelerează cursa înarmărilor; este reales în 1984. 1985-1986 se reia dialogul cu URSS (întâlnirea Reagan-Gorbaciov). În 1987 Scandalul „Irangate” (vânzarea secretă de arme Iranului). Se semnează la Washington de către Reagan şi Gorbaciov acordul asupra demantelării focoaselor rachetelor cu rază medie de acţiune în Europa. 1989-1993 preşedintele George Bush duce o politică de deschidere şi dialog cu URSS, paralel cu Secretarul de Stat James Baker; o intervenţie militară fermă în Panama. La 21.XI.1990, SUA (George Bush) semnează la Paris „Carta pentru o nouă Europă” prin care confruntarea Est-Vest ira sfârşit oficial. În 1991, SUA conduc forţele multinaţionale care intervin cu succes în Iraq (ianuarie) şi eliberează Kuwait-ul (februarie). La iniţiativa SUA se ţine conferinţa de pace asupra Orientului Apropiat. 1993-1994 Bill Chnton redă prioritatea politicii interne: i~elansare ecoll., reforma sistemului de sănătate, lupta împotriva criminalităţii şi limitarea intervenţiilor în străinătate pentru apărarea intereselor vitale ale Statele Unite. În 1994 intră în vigoare acordul de liber schimb semnat în 1992 cu Mexic şi Canada. Statul: este republică federală, regim prezidenţial, conform Constituţiei adoptate în 1787. SUA au 50 de state şi districtul Columbia (Washington). Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Congres (Senat, 100 membri, aleşi pentru 6 ani, câte doi de fiecare stat şi Camera Reprezentanţilor; 1.435 de membri aleşi pentru 2 ani); cea executivă, de un cabinet numit şi condus de preşedinte, şef al statului şi al guvernului; un vi­cepreşedinte care îl înlocuieşte pe preşedinte în caz de deces sau de dificultăţi majore. Multipartitism.

Sudan