Părintele Dan Bădulescu

„Păcatul” menstruaţiei

Un cititor: Vă rog să mă ajutaţi să o conving pe prietena mea să vină la biserică. Motivul principal pentru care nu vine – să nu râdeţi – este că zice că Dumnezeu nu poate fi misogin. Adică de ce nu au voie femeile să intre în biserică la menstruaţie? Sunt murdare? Ea crede în Dumnezeu şi se roagă acasă. Ce să îi spun? Mi-a zis cineva că în revista Patriarhiei, „Vestitorul Ortodoxiei”, scria un părinte că femeia poate intra în biserică la menstruaţie…

Prietena ta nu este singura persoană de sex feminin care stă departe de biserică pentru că nu înţelege care ar fi motivul pentru care menstruaţia este considerată de unii preoţi – în special de ieromonahi – o problemă atât de mare. Şi asta nu e doar o chestie care le frământă pe femei. Sunt şi bărbaţi care stau departe de biserică pentru că li se pare depăşită o astfel de viziune antropologică…

Dacă aş fi fost sfânt, ţi-aş fi dat răspunsul cel bun. Nefiind, mă aflu în situaţia în care merg pe bâjbâite… Da, vreau să mă lămuresc şi eu, dar până acum nu m-am lămurit în întregime… Am citit şi eu mai multe materiale pro şi contra. După ce am stat de vorbă cu mai mulţi preoţi şi cu creştini pe care i-am iscodit pe acest subiect, am ajuns la următoarea concluzie: există duhovnici iscusiţi care spun că femeia nu poate intra în biserică la menstruaţie, există duhovnici iscusiţi care spun că poate intra. Duhovnicii modernişti spun că poate intra fără probleme, dar ar putea greşi şi în această privinţă, aşa cum greşesc şi în multe altele.

Dacă, într-adevăr, pe această temă învăţătura Sfinţilor Părinţi ar fi cea pe care o mărturisesc „tradiţionaliştii”, atunci ne vom însuşi explicaţiile date de aceşti sfinţi. Dacă totul nu este decât o problemă de igienă şi Sfinţii Părinţi nu au tratat problema la nivel teologic, lucrurile trebuie lămurite încă şi mai repede, pentru că explicaţiile nu necesită prea mult efort³⁵.

Am citit şi eu poziţia părintelui Constantin Bălăucă expusă pe larg în Vestitorul Ortodoxiei. (Oricum, nu tot ce scrie acolo reprezintă poziţia oficială a Bisericii, sunt şi păreri personale ale celor care scriu…) Am citit şi disputa pe această temă din Lumea credinţei. Părintele Constantin Necula zicea într-o conferinţă: „Aţi văzut cât caz a făcut un articol al lui Cristian Tabără din Lumea credinţei, când a spus: «Domnule, interdicţia aceea cu femeia care intră în biserică şi în perioada aceea lunară nu-i desuetă. Nu putem s-o numim aşa, că ne sar canoniştii în cap. Dar trebuie gândită, regândită, reaşezată…». M-am întâlnit la Bucureşti cu Cristian Tabără şi i-am zis: «Răspunsul era în istoria modei, măi!». Şi-apoi, vorba Maicii Siluana, care era de faţă atunci când am vorbit: «Cine se apucă acum să le caute? Tot conştiinţa lor le cenzurează până la urmă»³⁶. Doar nu stă cineva la intrare în biserică şi le întreabă: «Tu cum eşti? Ia stai, să văd!». Atâta atenţie acordată acestei igiene femeieşti şi nici un fel de atenţie acordată igienei bărbăteşti. Nu e un pic schizofrenică biserica ce începe să predice asta? Să fim serioşi! (…) Biserica nu-i aberantă! Hristos nu-i aberant!”³⁷

Cât le cenzurează conştiinţa pe femei, nu ştiu. După ce, într-o conferinţă ţinută într-un centru studenţesc, am prezentat la partea cu întrebări şi răspunsuri poziţia tradiţionalistă, o preoteasă mi-a atras atenţia după conferinţă că marea majoritate a femeilor din biserică nu sunt de acord cu această perspectivă. Deci, această conştiinţă lucrează diferit. Nu îmi e teamă că voi supăra pe cineva spunând adevărul, dar în acelaşi timp îmi e teamă ca nu cumva în această problemă să înţeleg lucrurile superficial.

Şi totuşi, de ce îţi scriu? Pentru că sunt de părere că prietena ta ar trebui să meargă la biserică, cu toate nelămuririle ei. Şi chiar să intre în biserică în fiecare săptămână, dacă conştiinţa nu o opreşte. Important este ca ea să înţeleagă rostul Bisericii, rostul rugăciunii, rostul spovedaniei, rostul postului…³⁸

Şi, după o vreme petrecută în biserică, atunci când va ajunge la duhovnic, va găsi de la acesta lămurirea problemei legate de aşa-zisa necurăţie lunară…

Dar, dacă va sta ani de zile departe de biserică doar pentru că nu poate înţelege o anumită rânduială, nu se va folosi cu nimic. Să vină, deci, la Hristos. Să vină, să nu mai stea departe de El. Pentru că numai El este Calea, Adevărul şi Viaţa…

*

Un cititor: „Eu nu cred că prietena tânărului stă departe de biserică numai pentru asta. E uşor să se mintă pe ea, să îl mintă şi pe el. De multe ori găsim tot felul de pretexte pentru a justifica faptul că stăm departe de Hristos. Asta e şi părerea mea³⁹. Şi eu aveam câteva clişee prin care îmi adormeam conştiinţa. Dar a venit vremea în care m-am săturat de ele. Să fie mai sinceră fata, şi va veni în biserică. Şi, orice i-ar spune duhovnicul, să intre sau nu în perioada respectivă, ea tot se va bucura, pentru că va şti că se află pe calea mântuirii. Da, sunt mici neclarităţi, sunt probleme, dar neimportante. Unor sfinţi din Rusia le plăceau anumite icoane necanonice, care nu erau deci pictate după rânduială. Şi, cu toate astea, au ajuns sfinţi. Eu nu spun că trebuie să părăsim rânduielile. Nu, pentru că sunt de la Duhul Sfânt. Dar uneori putem fi mai îngăduitori. Mai ales când e vorba de primirea unui suflet în biserică”.

Eu cunosc un caz: o fată îşi programase nunta, vorbise cu preotul să o spovedească înainte de nuntă – pentru că trăise o vreme cu viitorul soţ. Dar, înainte de spovedanie, a avut o mare ispită: a fost acuzată că a furat o sumă mare de bani. Din cauza şocului, i-a venit ciclul menstrual. Preotul a spus că nu o mai spovedeşte aşa. A plecat după nuntă în luna de miere şi apoi a tot amânat spovedania. Mă întreb: oare nu era mai bine ca totuşi părintele să o fi spovedit? Mai ales că ea nu avea cum să prevadă această dereglare biologică neaşteptată…⁴⁰ Într-un articol din Vestitorul Ortodoxiei, părintele Bălăucă observa că, oricum, nici un preot nu refuză căsătoria unei mirese din acest motiv. Oare era chiar o greşeală ca părintele să o fi spovedit atunci pe fată? Poate că ea nu va mai veni la spovedanie decât peste ani de zile… Nu mă grăbesc să spun că era firesc să o spovedească. Spun doar că o astfel problemă este foarte delicată şi nu trebuie tratată mecanic, în stil inchizitorial…

Oricum, nu cred că un astfel de subiect merită o tratare exhaustivă. Îi rog pe cititori să mă ierte că nu am fost mai explicit, dar voi reveni asupra acestei teme într-un articol viitor… După cercetările de rigoare…⁴¹

Mă rog lui Dumnezeu ca oamenii care stau departe de biserică pentru că diavolul le pune în minte tot felul de pretexte meşteşugite să scape din cursa în care se află şi să ajungă la cunoaşterea Adevărului…