ColecţIA: Dreptarul Ortodoxiei despre patima beţiei alcoolismul, o fiară care înghite

COLECŢIA: Dreptarul Ortodoxiei

DESPRE PATIMA BEŢIEI

Alcoolismul,

o fiară care înghite

bărbaţi, femei şi copii
DESPRE PATIMA BEŢIEI

Alcoolismul, o fiară care înghite bărbaţi femei şi copii

Se tipăreşte cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte

Ioan Episcopul Covasnei şi Harghitei


Comenzi la:

Tel: [phone]-507936

ISBN: 973-87053-3-9

Precuvântare

Motto:

„Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin." (Isaia 5:11)

Unul dintre păcatele care macină omenirea din vremurile străvechi este păcatul beţiei. La unii oameni acest păcat pare a fi de netămăduit şi totuşi este o robie de care se poate scăpa. Se ajunge la o asemenea stare datorită lipsei de credinţă, de rugăciune, de post, de spovedanie şi împărtăşanie, din pricina absenţei de la Sfânta Liturghie, a lipsei de voinţă sau a unor necazuri pe care omul nu poate să le depăşească de unul singur, fără ajutorul Bisericii.

Ce înseamnă cuvântul beţie? Cuvântul BEŢIE - A SE ÎMBĂTA - înseamnă consumarea peste măsură a băuturilor alcoolice ameţitoare (vin, ţuică etc), fapt ce devine uneori obişnuinţă şi apoi patimă. Beţia nu este vătămătoare numai trupului, îmbolnăvindu-1, ci şi sufletului şi de aceea se numără printre păcatele de moarte care exclud sufletele de la împărăţia lui Dumnezeu: „NU VĂ AMĂGIŢI: nici

3

desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, NICI BEŢIVII, nici batjocoritorii, nici răpitorii NU VOR MOŞTENI ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU."

(I Corinteni 6:9-10) Dar beţia, în sens figurat, este - după spusa vechilor comentatori - imaginea orgiilor şi a viciilor. Tâlcuind textul: „Cei ce dorm, noaptea dorm şi ce cei ce se îmbată, noaptea se îmbată" (I Tesaloniceni 5:7), Sfântul Ioan Gură de Aur (în Omilia XI) spune că beţie sunt şi toate viciile, căci şi bogăţia este o beţie a sufletului, ca şi pofta nesăţioasă de avuţii sau de desfrâu etc, toate fiind pierzătoare de suflet. «Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe slugi şi slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete, veni-va stăpânul slugii aceleia (Dumnezeu) în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi (adică la osândă, în iad)» (Luca 2:45-46).

alcoolul este o substanţă lichidă obţinută prin fermentarea fructelor, legumelor sau gr anelor. Este considerat a fi o substanţă psihotropă (care acţionează asupra creierului) - un drog din categoria halucinogenelor.

4

Cercetările efectuate de specialişti arată că alcoolul poate avea un efect benefic asupra organismului dacă este consumat în limite normale.

Consumul frecvent şi excesiv de alcool poate determina toxicomania alcoolică, adică intoxicaţia cronică voluntară, care duce la pierderea libertăţii de a te abţine de la un drog.

BEŢIA este starea psihofizică anormală în care se găseşte o persoană, din cauza efectelor pe care le au asupra organismului său şi asupra facultăţilor sale mintale anumite substanţe excitante sau narcotice, consumate de acea persoană.

Cea mai frecventă formă de beţie este intoxicaţia alcoolică sau etilică. Beţia provocată de alcool este denumită beţie caldă, iar beţia provocată de celelalte droguri (stupefiante) este denumită beţie rece.

SCURT ISTORIC

Alcoolul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri de către populaţia Asiei şi a Europei. Cele mai vechi dovezi asupra existenţei sale au fost aduse de antropologi, care consideră că descoperirea băuturilor fermentate de către triburile de păstori şi agricultori datează din epoca neolitică. Biblia relatează despre prima experienţă alcoolică acută a

5

lui Noe. Nu demult, în-Danemarca, s-au descoperit într-un mormânt datând din epoca de bronz 2 vase, unul umplut cu bere, altul cu o băutură numită „met".

Se apreciază că efectele fermentaţiei alcoolice au putut fi cunoscute de când oamenii au învăţat să cultive cerealele, adică atunci când a început să apară agricultura. Aceasta a permis trecerea de la viaţa nomadă la cea sedentară.

Cel mai vechi document care atestă cunoaşterea băuturilor fermentate este „Monumentul Blan" aparţinând civilizaţiei sumeriene şi care reprezenta ofranda adusă unei zeiţe.

Se pare că băuturile alcoolice erau deosebit de scumpe, din moment ce o femeie, producătoare de alcool, a putut să-şi construiască din veniturile realizate un oraş la 20 de km depărtare de Babilon şi să se intituleze regină.

în timpul desfăşurării marilor sărbători la babilonieni, în cinstea zeului Marduk, alături de preoţi, singurii laici care aveau dreptul de a participa erau producătorii de băuturi alcoolice.

Codul Hamurabi are între cele 360 de paragrafe, câteva prevederi care instituiau măsuri restrictive asupra consumului de bere.

Epopeea lui Ghilgameş, scrisă pe plăci de cărămidă arsă şî datând de acum 3000 de ani î. Hr., atestă că sumerienii, akkadienii, hitiţii şi alte popoare cunoşteau băuturile fermentate, şi anume vinul şi berea.

6

Producţia vinului a început şi în Egiptul antic, egiptenii observând că sucul de struguri se strică repede, dar că sucul fermentat (vinul) se păstrează.

în antichitatea greacă, alcoolul avea valoare simbolică rituală, semnificând bogăţia şi virilitatea; în acelaşi timp, alături de uleiul de măsline, vinul constituia la greci o monedă de schimb, dar şi un minunat dar al lui Dionysos. Cultul zeului Dionysos începe o dată cu cultura viţei de vie. Ritualurile dionisiace se confundă cu misterele fermentaţiei alcoolice. Vinul a însemnat pentru cultul zeilor Mithra, Dionysos şi Bacchus, în înşelarea lor păgână şi idolatră a oamenilor care nu cunoşteau înşelările şi vicleniile demonice, unirea cu divinitatea, nemurirea, calea pe care se ajunge spre „fericirea" veşnică.

Tracii şi dacii au cunoscut, de asemenea, consumul de băuturi alcoolice, în acest sens stând mărturie scrierile lui Herodot. Alchimiştii arabi au denumit produsul pe care-1 obţineau din distilarea vinului -,,al-cohof-" ceea ce etimologic înseamnă,, lucru subtil".

în cursul Evului Mediu, în Europa, alcoolul era considerat ca medicament şi se vindea în spiţerii. El a devenit important în societatea europeană şi a început să fie produs pe scară mai largă şi promovat de breasla de comercianţi care aveau controlul producţiei lui.

în jurul anulm 1300 a apărut o „industrie" a berii în Europa Centrală. In această perioadă vinul a continuat să crească în popularitate, apărând multe sortimente, denumite

7

după locul de origine. Deşi alcoolul a apărut iniţial din motive practice, utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Oamenii au început să încerce diferitele tipuri de alcool, iar consumul de băuturi alcoolice a devenit o parte din cultura europeană. Utilizarea lui a dus adesea la abuz. în jurul anului 1560, englezii au scos alcoolul din rândul medicamentelor.

BEŢIA CONDAMNATĂ ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ

Periculoasă patimă este beţia! Ea este izvorul a multe patimi josnice, păcate grele şi răutăţi ucigătoare sufletelor şi trupurilor omeneşti. „ Un mare batjocoritor e băutura beţivă, un zurbagiu alcoolul şi cine se lasă ademenit de acestea, e lipsit de înţelepciune. Nu fi printre cei care se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor, căci beţivii şi desfrânaţii sărăcesc; iar dormitul mereu te face să te porţi în zdrenţe... Ale cui sunt tulburările? Ale cui suspinurile? Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?... Ai acelora care zăbovesc pe lângă vin, şi ai acelora care aleargă să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar, el alunecă uşor, dar pe urmă

8

muşcă ca un şarpe, şi ca o viperă varsă venin. Ochii

tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi prostii.
Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om
adormit pe vârful unui catarg... Dar nu mă doare!
M-a bătut dar nu simt nimic. Când mă voi trezi, mai
vreau vin!" (Prov. S. 20,1; 23,20-21,29-45).

„Amărăciunea Sufletului e vinul (şi băuturile beţive), când se bea mult, sfezişi căderi face. Beţia înmulţeşte mânia celui fără de minte spre împiedicare, împuţinează virtutea şi agoniseşte dureri şi răni" (I. Sir. 31,34-35).

„Vai celor ce se scoală de dimineaţă şi aleargă după băuturi îmbătătoare! Vai de cei care până seara târziu se înfierbântă de vin! Vai de cei ce beau vin (băuturi îmbătătoare) la ospeţele lor, cu chitară, alăute, timpane, flaute, etc. şi nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mâinilor Lui. De aceea poporul Meu va fi dus în robie fără să bage de seamă, mai marii lor vor fi doborâţi de foame; iar gloata se va usca de sete! De aceea, iadul îşi deschide de două ori lăcomia sa, şi-şi cască gura peste măsură: acolo se vor pogorî toate mărimile Sionului, gloatele sale şi chiotele cele de veselie. Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi, cei mari smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate... Vai de cei viteji la băut vin şi de cei puternici în amestecarea băuturilor tari... Iată, şi aceştia se clatină de vin şi rătăcesc drumul din pricina băuturilor beţive. Preotul şi proorocul se poticnesc de băutură, sunt biruiţi de vin,

9

înnebuniţi de spirt, se înşeală în vedenii, şovăiesc în hotărâri. Toate mesele sunt pline de vărsături, nici un loc curat nu mai este. Şi totuşi, zic: „Pe cine vrea acesta să înveţe...?"

(îs. 5,5,22; 22,7-8)

„ Luaţi aminte de voi înşivă ca să nu se îngreuieze

inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia şi cu grijile
veacului acestuia (lumii deşarte) şi fără de veste să vină
asupra voastră ziua aceea. Căci ca o cursă va veni
peste toţi cei ce şed pe faţa a tot pământul. Privegheaţi,
dar, în toată vremea rugându-vă, ca să vă învredniciţi
a scăpa de toate cele ce vor să fie şi a sta înaintea
Fiului Omului. (Le. 21, 34-36)

„Oare cine este sluga cea credincioasă şi înţeleaptă, pe care 1-a pus Domnul său peste slugile sale (Păstorii peste păstoriţii lor, conducătorii peste popor, învăţătorii peste şcolari şi părinţii peste copiii lor) ca să le dea lor hrană, (învăţătură) la vreme? Fericită este sluga aceea, pe care venind Domnul său o va afla făcând aşa. Adevărat grăiesc vouă, că peste toate averile sale o va pune. Iar dacă zice acea slugă rea în inima sa: Zăboveşte Domnul meu a veni! Şi va începe a bate pe cei ce slujesc împreună cu el şi să mănânce şi să bea cu beţivii, veni-va Domnul slugii aceleia, în ziua în care nu-1 aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie. Şi-1 va tăia pe el în două, şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor." (Mt. 24,45-51)

Sfântul Apostol Pavel sfătuieşte pe creştini a se feri de beţii şi

10

de cortegiul lor de blestemăţii, zicând: „ Ca ziua cu bun chip să umblăm, nu în ospeţe şi în beţii, nu în curvii şi în fapte de ruşine, nu în priciri şi în pizmă; ci vă îmbrăcaţi în Domnul nostru îisus Hristos, şi purtarea de grijă a trupului să nu o faceţi spre pofte. "

(Rom. 13,13-14)

Nu vă faceţi idolatri, precum unii dintr-înşii, precum este

scris: „Şezut-apoporul de a mâncat şi a băut şi s-a
sculat de a jucat. " (I Cor. 10,7)

,^4m scris vouă, să nu vă amestecaţi, să n-aveţi legătură cu acela care, numindu-se frate (creştin), rămâne desfrânat, sau lacom, sau slujitor de idoli, sau grăitor de rău, sau beţiv, sau răpitor; cu unul ca acesta nici să nu mâncaţi împreună". (ICor. 5,11 Comp. Efs. 2.2-3;Filip4,19).

Beţia este începutul sclaviei

Dumnezeiasca Scriptură ne isto­riseşte că Noe şi fii săi, după scăparea din potop şi ieşirea din corabie, „s-a făcut lucrător de

pământ" în care semăna seminţe, ca să producă roade bune. El a sădit şi viţă de vie. Scăpat din potop şi împăcat cu Dumnezeu, Care 1-a binecuvântat, Noe cu cei trei feciori ai lui, trăiau în pace şi fericire. Ce s-a întâmplat după aceea? După ce s-au copt strugurii Noe a stors must din ei într-un vas. Odată, după ce a fiert mustul şi s-a făcut vin, necunoscându-i tăria, a băut mai mult, s-a îmbătat şi după aceea culcându-se a adormit. Pe când dormea, Noe s-a dezgolit. Ham, feciorul său, crud la minte, auzind de la fiul său Hanaan că tatăl său Noe s-a dezgolit, s-a dus şi văzându-1 aşa, a râs de goliciunea tatălui său, spunând aceasta şi celorlalţi fraţi ai săi: Sim şi Iafet. Aceştia fiind cinstitori de părinţi şi luminaţi la minte, au luat o haină şi mergând cu feţele îndreptate în altă parte, au acoperit cu ea goliciunea tatălui lor...

Noe trezindu-se, a cunoscut câte i-a făcut feciorul său cel mai tânăr (nepriceput) şi a zis: „Blestemat să fie Hanaan! Slugă să fie el fraţilor săi!" Apoi binecuvântându-i şi pe ceilalţi fii credincioşi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sim şi Hanaan să fie slugă lui! Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să locuiască el în locaşurile lui Sim şi Hanaan să fie slugă lui" (Fac. 9).

Iată ce a izvorât din beţie: greşeală, tulburare, blestem şi asuprire. Blestemul izvorât din beţia lui Noe, a rămas până azi pe spatele lumii. Pofta popoarelor şi a neamurilor

12

de a stăpâni, asupri şi robi unele pe altele, sunt roadele acestui blestem. Noe, al doilea Adam, părintele omenirii, s-a îmbătat o singură dată şi iată, urmările rele ale beţiei au rămas până în ziua de azi. Din boala beţiei ca şi atunci şi azi, ţâşnesc felurite nelegiuiri şi păcate grele: tulburări, ucideri, hule, mânii, urâciuni şi blesteme, ca dintr-o fântână spurcată. Clocoteşte lumea şi azi de blestemăţii, din cauza beţiilor! Blesteamă părinţii pe copii şi copiii pe părinţi, soţia pe soţ şi soţul pe soţie, frate pe frate şi om pe om. Geme lumea de blestemele izvorâte din beţii. Ea sparge case, căsnicii, frăţii şi prietenii, spulberând până şi bunăvoirea dintre oameni. Dracii din iad, n-au alte slugi mai credincioase şi harnice, pentru a atrage sumedenii de bărbaţi şi femei din toate ramurile societăţii, în gurile iadului lor vremelnic şi veşnic, ca băutura şi beţia, cu ajutorul căreia a pierdut şi pierde sumedenie de suflete omeneşti.

ALCOOLUL - COMBĂTUT DE SFEVŢD PĂRINŢI

„Beţia, demon de bună voie, băgat în suflete de către plăcere, beţia mamă a păcatului, vrăjmaşa virtuţii, face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat; nu ştie de dreptate, ucide chibzuinţă. După cum apa stinge focul, tot aşa şi vinul nemăsurat întunecă mintea".

„Beţia, distrugere a gândurilor, istovire a puterii, îmbătrânire înainte de vreme, moarte în scurtă vreme".

13

”Indrăcitul este vrednic de milă; beţivul, însă, care suferă ca şi îndrăcitul, nu-i vrednic nici de milă, că se luptă cu un demon pe care singur 1-a ales".

(Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omil. a XlV-a, VII, în PSB, voi. 17, p. 506)

„Intr-adevăr beţia este o îndrăcire de bună voie."

(Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. XXIX, V, în PSB, voi. 21, p. 3 71-3 72)

„Chiar dacă Domnul a prefăcut la nuntă apa în vin, totuşi n-a îngăduit beţia."

„Trebuie să vă feriţi de beţie ca de cucută, că amândouă

duc la moarte." (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea

II, Cap. VII, 56.3., în PSB, voi. 4, p. 263)

„Cumplit lucru, iubite, cumplit lucru e beţia! E în stare să betejească simţurile, să întunece mintea! Face mort şi fără de putere pe omul înzestrat cu raţiune, pe omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ, legându-1 cu lanţuri de nedezlegat. Dar mai bine spus omul beat e mai rău decât omul mort. Omul mort nu poate face nici rău, nici bine; omul beat, însă, bine nu poate face, ci numai rău; face de râs pe toţi: şi pe femeie şi pe copii şi chiar pe slugi. Prietenii se ascund şi se ruşinează, gândindu-se la ruşinea lui; duşmanii se bucură, îşi bat j oc de el, îl blestemă şi aproape că îi spun aceste cuvinte: «Trebuie, oare, să mai trăiască? Vita! Porcul!». Se rostesc şi alte cuvinte mai grele ca acestea. Beţivii sunt într-o stare mai rea decât cei

14

ce se întorc din bătălii cu mâinile mânjite de sânge şi purtaţi pe sus. Probabil că pe aceia mulţimea îi laudă din pricina trofeelor, a victoriilor, a rănilor şi a loviturilor de moarte primite; pe beţivi, însă, îi nefericesc, îi numesc ticăloşi şi-i blestemă în fel şi fel de chipuri. Poate fi, oare, om mai ticălos ca beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutură, care toarnă vin în el în fiecare zi, de-şi strică judecata gândurilor?

„ (...) voi, beţivilor, sunteţi mai răi chiar decât animalele cele necuvântătoare; nu numai oamenii treji vă socotesc aşa, ci chiar voi înşivă. Că voi înşivă vă socotiţi mai răi decât câinii şi măgarii se va vedea din cele ce voi spune. Pe animalele acestea nu le sileşti să mănânce peste măsură; iar dacă cineva te-ar întreba: Pentru cel, i-ai răspunde: Ca să nu se îmbolnăveascăl De tine însă n-ai niciodată această purtare de grijă! Vezi că te socoteşti a fi de mai puţin preţ decât animalele acelea? N-ai nici o grijă de tine, deşi eşti necontenit în mijlocul furtunii. Nu te simţi rău din pricina beţiei numai în ziua în care te-ai îmbătat, ci şi a doua zi. Şi după cum unui om, care scapă de friguri, îi mai rămâne în trup slăbiciunea pricinuită de friguri, tot aşa şi ţie, după ce ţi-a trecut beţia, se mai învârte în sufletul şi trupul tău mahmureala pricinuită de beţie".

„Unul ca acesta nu se deosebeşte de un îndrăcit: este tot atât de neruşinat, tot atât de furios. De îndrăcit ne este milă, pe acesta îl urâm, îi întoarcem spatele.

15

• 
  Pentru ce?
  
• 
  Pentru că de buna lui voie aduce asupra sa nebunia
  asta şi face canaluri de hazna din gură, din ochi, din nas,
  într-un cuvânt, din toate mădularele sale. Dacă ai putea să
  te uiţi acum şi înăuntrul lui, ai vedea că sufletul lui e îngheţat
  şi amorţit ca în vreme de iarnă şi de ger, iar din pricina
  furtunii prea mari cârma sufletului nu-i mai poate fi de vreun
  folos. Mă ruşinez să spun câte rele suferă - bărbaţi şi femei
  - din pricina beţiei şi a îmbuibării; o las pe seama conştiinţei
  acelora care cunosc, pe propria lor piele, relele acestea.
  Ce poate fi mai ruşinos decât o femeie beată sau numai
  ameţită? Cu cât vasul e mai slab, cu atât şi naufragiul e mai
  mare, fie că e femeie liberă, fie că e roabă. Femeia liberă
  se face de râs în faţa cetelor ei de roabe; roaba iarăşi la
  fel, între roabe. Şi fac - şi una şi alta - să fie hulite de
  oamenii fără de minte darurile lui Dumnezeu."
  

„Şi după cum o corabie, naufragiată de furtună, după ce a trecut furtuna, rămâne cu paguba pricinuită de furtună, tot aşa şi cu beţivul. Şi după cum corăbierii, în timpul furtunii, aruncă în mare mărfurile din corabie, aşa şi beţivul aruncă de la el toate faptele lui bune. De-ar fi cu trupul şi cu sufletul curat, de-ar fi ruşinos, priceput, blând, smerit, beţia le aruncă pe toate acestea în oceanul fărădelegii. Dar după ce a fost aruncat totul afară, nu mai este nici o asemănare între corabie şi beţiv. Corabia se uşurează după ce a aruncat încărcătura, dar beţivul se îngreuiază şi mai mult. în locul

16

bogăţiei aceleia primeşte nisip, apă sărată şi toate gunoaiele beţiei, care îneacă îndată corabia cu călător şi cu cârmaci cu tot".

„Nu poţi vedea împărăţia cerurilor dacă eşti beţiv. Nu vă înşelaţi, spune Pavel, nici beţivii, nici hulitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Dar pentru ce vorbesc eu de împărăţia cerurilor? Dacă eşti beţiv nu poţi vedea nici lucrurile de pe lumea asta. Beţia face din zi noapte şi din lumină întuneric. Beţivii au ochii deschişi, dar nu văd nici ceea ce le stă înaintea picioarelor. Grozăvia nu-i numai atâta, ci, pe lângă asta, beţivii mai îndură o altă pedeapsă şi mai cumplită: sunt trişti fără pricină, furioşi, bolnavi, luaţi necontenit în râs şi ocărâţi. Ce iertare mai pot avea aceşti oameni, care îşi pricinuiesc singuri atâtea nenorociri? Nici una!".

"Unde-i beţie, acolo-i diavolul".

(Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXX, IV, în PSB,vol.23,p.809)

„Că ochii (beţivului), mişcaţi necontenit de căldura yvinului, văd multiplicată imaginea unui singur obiect. Beţivul nu face deosebire dacă vederea'i se mişcă sau dacă obiectul se mişcă; dar în amândouă cazurile vederea are aceeaşi senzaţie, pentru că vederea, din pricina tulburării produse de vin, nu poate percepe exact obiectele. Mersul beţivului este tremurat, ca şi cum ar fi purtat de un şuvoi de apă; apoi se pornesc sughiţurile, vărsăturile şi nebuniile.

17

Şi după cum spune tragedia:

«Tot omul beat

Este biruit de mânie şi-i lipsit de minte.

Ii place ca limba să spună multe în zadar

Şi să audă fără de voie acelea pe care le grăieşte rău»" (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea II, Cap. II, 24.1., în PSB, voi. 4,p. 243-244)

„Măsura cea mai bună pentru băutul vinului este trebuinţa trupului. Dacă vei depăşi hotarele acestei măsuri, a doua zi te vei scula cu capul greu, neodihnit, ameţit, cu gura plină de miros greu de vin; ţi se va părea că toate se învârt în jurul tău, că toate se clatină. Beţia aduce somn, fratele morţii, dar şi o veghere, care se aseamănă cu visurile."

„Beţia nu primeşte pe Domnul; beţia alungă Duhul Sfânt. Fumul alungă albinele, beţia alungă harurile duhovniceşti".

„Beţia, demon de bună voie, băgat în suflete de către plăcere, beţia mamă a păcatului, vrăjmaşa virtuţii, face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat; nu ştie de dreptate, ucide chibzuinţă. După cum apa stinge focul, tot aşa şi vinul nemăsurat întunecă mintea".

„Pe măsură ce băutul se prelungeşte, au loc întreceri, dispute, lupte, silindu-se fiecare să întreacă pe celălalt în beţie. Arbitrul lor este diavolul, iar premiul victoriei, păcatul. Cel care toarnă în el mai mult vin, acela învinge pe ceilalţi".

18

„Beţia, distrugere a gândurilor, istovire a puterii, îmbătrânire înainte de vreme, moarte în scurtă vreme".

„Vinul îneacă raţiunea şi mintea; şi, ca un roi de albine, aţâţă patimile şi plăcerile. Care trăsură, fără vizitiu, trasă de mânji este purtată cu atâta neorânduială? Care corabie, lipsită de cârmaci şi purtată la întâmplare de valuri, nu este mai în mare siguranţă decât un beţiv?" (Sf. Vasile celMare, Omilii şi cuvântări, Omil. aXIV-a, VII, înPSB, voi 17, p. 506,507)

„Beţivii, spune Pavel, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Poate fi, oare, o mai mare ticăloşie decât aceea de a fi izgonit din pridvoarele împărăţiei pentru o plăcere vătămătoare şi de scurtă durată?".

„Beţia întunecă mintea mai cumplit decât îndrăcirea şi lipseşte pe omul beat de orice judecată. Adeseori când vedem pe un îndrăcit avem milă de el, suferim pentru el şi-i arătăm multă simpatie; cu beţivul, însă, ne purtăm cu totul altfel; ne revoltă, ne supărăm, îl blestemăm în fel şi chip. Pentru ce? Pentru că un om chinuit de demonul cel rău face fără voia lui ceea ce face; merită iertare fie de izbeşte cu picioarele, fie de-şi sfâşie hainele, fie de rosteşte cuvinte de ruşine; beţivul, însă, nu merităiertare pentru ceea ce face; este învinuit cumplit şi de rude şi de prieteni şi de vecini, de toţi, pentru că de bună voie a ajuns aşa de rău, pentru că de bună voie s-a dat în mâinile beţiei".

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. XXIX, V, în PSB, voi. 21, p. 371-372)

19

„Când se întâmplă astfel de beţii, aud pe mulţi spunând: Să nu mai fie vin. Ce nesocotinţă! Ce nebunie! învinuieşti darurile lui Dumnezeu pentru că păcătuiesc alţii? Aceasta însă e curată nebunie! Nu-i vinul de vină, ci neînfrânarea celor care se folosesc rău de vin. Spune, dar, Să nu fie beţie! Să nu fie îmbuibare!; dar dacă spui: Să nu fie vini, vei spune, păşind înainte puţin câte puţin: Să nu fie cuţitl, din pricina ucigaşilor; 5a nu fie noaptel, din pricina hoţilor; Să nu fie lumină], din pricina clevetirilor; Să nu fie femeiel, din pricina desfrânărilor; şi, ca să spun pe scurt, ai desfiinţat tot ce e pe lume.

Dar să nu faci aşa! Gândul acesta vine de la diavol. Nu huli vinul, ci beţia! Ia pe beţiv, când este treaz; zugrăveşte-i toată hidoşenia beţiei şi spune-i: Vinul a fost dat ca să ne veselim, nu ca să ne facem de ocară; ca să râdem, nu ca să fim de râs; ca să ne însănătoşim, nu ca să ne îmbolnăvim; ca să îndreptăm slăbiciunea trupului, nu ca să surpăm tăria sufletului. Dumnezeu te-a cinstit când a dat pe pământ acest dar, vinul. Pentru ce te faci de ocară cu necumpătarea ta? Ascultă ce spune Pavel: Foloseşte-te de puţin vin pentru stomacul tău şi pentru desele tale suferinţe. Dacă Timotei, sfântul acela, care era bolnav şi suferea de nenumărate boli, n-a băut vin până ce nu i-a îngăduit Pavel, dascălul lui, ce iertare mai putem avea noi care, sănătoşi fiind, ne îmbătăm? Aceluia Pavel îi spunea: Foloseşte-te de puţin vin pentru stomacul tău; iar acelora dintre voi, care vă îmbătaţi, vă spune: Folosiţi-vă de puţin vin pentru