Produse aprilie 2014

Ceai de papadie

Păpădia face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu o tulpină cilindrică, goală în interior, fără noduri, terminată cu o inflorescenţă. Frunzele sunt lanceolate, cu marginea inegal scobită, iar florile mari şi galbene se închid seara şi se deschid dimineaţa. Originară din Europa şi Asia, păpădia este o plantă cunoscută şi folosită de mii de ani pentru tratarea diferitelor boli. Astfel, medicina tradiţională arabă o utilizează pentru tratarea afecţiunilor ficatului şi splinei, iar în medicina tradiţională chineză este asociată cu alte plante pentru tratamentul hepatitei. Se mai numeşte crestăţea, floarea-broaştei, flori galbene, lăptucă, lilicea, etc.

Contribuie la

• 
  producerea şi eliminarea bilei
  - normalizarea secreţiilor digestive: gastrice, pancreatice şi intestinale
  - creşterea poftei de mâncare
  - eliminarea lichidelor reţinute în exces în corp
  - accelerarea tranzitului intestinal
  - detoxifierea organismului
  - protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
  

Păpădie (Taraxacum officinale), frunze.

INTERN:
- pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
- macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 2-3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
- infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

Contraindicatii

alergie la păpădie.

50 gr

4.85

Ceai de pufulita cu flori mici

Pufuliţa face parte din familia Onagraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze ovat-lanceolate şi flori roşii-purpurii. Originară din Europa, Asia şi Africa, creşte în locuri umede, mlăştinoase, crânguri, zăvoaie, pe lângă izvoare, pârâuri, lacuri sau râuri. Se utilizează în medicina tradiţională, pentru tratarea afecţiunilor prostatei, în special a adenomului de prostată. Se mai numeşte răscoage, sburătoare, limbricaş.

Contribuie la

• 
  menţinerea sănătăţii prostatei
  - funcţionarea normală a sistemului urinar, prin ameliorarea diurezei.
  

Pufuliță-cu-flori-mici (Epilobium parviflorum), părți aeriene.

INTERN:
- pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
- macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă rece, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
- infuzie – se prepară dintr-o lingură cu  plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

Contraindicatii

Sarcină, alăptare, alergie la pufuliţă-cu-flori-mici.

50 gr

4.85

Ceai de roinita

Roiniţa face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, heliofilă, cu frunze ovate şi flori albe-liliachii. Cunoscută încă din antichitate datorită proprietăţilor terapeutice deosebite, a fost menţionată de Plinius şi Dioscoride, care afirmau că frunzele de roiniţă înmuiate în vin şi aplicate extern se foloseau pentru vindecarea rănilor, a muşcăturilor veninoase şi înţepăturilor de scorpion. În Evul Mediu, medicul şi alchimistul elveţian Paracelsus, utiliza planta în tratamentul bolilor de inimă. În medicina tradiţională se întrebuinţează ca remediu pentru reglarea psiho-emoţională, normalizarea funcţiei cardiace şi ameliorarea proceselor cognitive. Se mai numeşte alămâiţă, buruiana-stupului, busuiocul-stupului, iarba-albinelor, melisă, roişte, etc.

Contribuie la

INTERN:
- armonizarea stării psiho-emoţionale
- funcţionarea în condiţii optime a memoriei
- protejarea organismului împotriva stresului, contribuind la eliminarea disconfortului ce poate apare la nivelul aparatului cardiovascular şi stomacului
- funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
      - reducerea spasmelor intestinale
      - stimularea producerii şi eliminării de bilă
      - reducerea stărilor de greaţă
      - creşterea poftei de mâncare.

EXTERN:
Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii.

Roiniță (Melissa officinalis), părți aeriene.

• 
  INTERN:
  - pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
  - macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă rece, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează  3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  - infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  

EXTERN:
- se aplică local sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă, sau cataplasme care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

Contraindicatii

hipotiroidie, alergie la roiniţă.

50 gr

4.85