Produse peliculogene utilizate în construcţii şi riscurile pentru securitate şi săNĂtate pe care le presupune expunerea lucrăT

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 180.05 Kb.
tarix17.01.2019
ölçüsü180.05 Kb.


Riscurile cauzate de expunerea la produse peliculogene în construcţiile civile

Tamara MORARIU, Ştefan Gelu CONSTANTIN

paints and varnishes for buildings and risk prevention related to exposure to hazardous chemical agents associated with them
The paper presents different types of paints recommended for the covering of various materials used in civil engineering.

It details the generic composition of paint and the potential risks determined by different constituents. There are, as well, mentioned the advantages the paints based on water present for the workers’ safety and health, as compared to those based on solvents.

The article also presents the legal provisions on the identification and the assessment of the chemical risks, on the measures of diminishing those risks and on the training and the health surveillance of the personnel/workers executing painting operations.
Cuvinte cheie: vopsire, construcţii civile, riscuri chimice, protecţia muncii.



  1. Introducere

În construcţiile civile se folosesc diverse materiale: lemn, metal, beton, cărămidă etc. Pentru protejarea lor faţă de atacul factorilor atmosferici (ploaie, zăpadă, raze solare etc.), mecanici (abraziune, lovire etc.) dar şi din considerente estetice, cele mai multe suprafeţe se acoperă cu produse peliculogene (Tab. 1).

O vopsea este un preparat fluid (lichid, pastă sau pulbere) care poate fi aplicat sub formă de peliculă pe diverse tipuri de materiale (denumite suport sau substrat) pentru a forma, după uscare (reticulare, întărire), o acoperire subţire (peliculă, strat) aderent şi rezistent, cu rol protector şi/sau decorativ.

Patru clase principale de substanţe sunt, în general, prezente în compoziţia vopselelor (Fig. 1):



  • Răşina, denumită şi liant, vehicul sau polimer, formează pelicula de vopsea;

  • Pigmentul conferă peliculei culoarea şi puterea de acoperire;

  • Solventul este un lichid volatil care dizolvă lianţii;

  • Aditivii sunt adăugaţi pentru a conferi proprietăţi speciale vopselelor în stare umedă sau uscată [1].

Fig. 1 Compoziţia unei vopsele (% volumice)
Vopselele pe bază de solvenţi conţin solvenţi organici pentru obţinerea soluţiei sau dispersiei de lianţi. Vopselele pe bază de apă conţin un amestec de apă (până la 60-80 % din partea lichidă) şi solvenţi organici. Dacă liantul este în emulsie în acest amestec, este numită vopsea hidrodiluabilă sau vopsea emulsionată, iar dacă liantul este în soluţie în acest amestec, este clasificată drept vopsea solubilă.

Vopselele emulsionate se folosesc frecvent în construcţii civile la vopsirea plafoanelor, pereţilor, tâmplăriei (de lemn sau metalică), pavimentelor, faţadelor etc.


Tabel 1


Tip vopsea
Suport

Vopsele de ulei

Alchidice

Acrilice

Derivaţi celulozici

Epoxi-dice

Poli-uretanice

Vinilice

Latex*

Ureo-formalde-hidice

Clorcau-ciuc

Lemn

s

s

a







s

a










Suprafeţe tencuite




s

s, a










s, a

a







Pardoseli de lemn
















s

s




s




Pardoseli de beton










s










s, a




s

Cărămidă




a







s







a




s

Plăci aglomerate, beton, azbociment




s, a









s





a




s

Ţigle ceramice sau sticlă




s, a

s, a




s







a







Fier




s

s

s

s

s

s

s




s

Oţel zincat




s

s

s

s
















Cupru/bronz










s

s

s

s










Tâmplărie de aluminiu




s

s




s







s







s = vopsele pe bază de solvenţi

a = vopsele pe bază de apă


* latex = emulsie butadien-stirenică

  1. Constituenţi

În compoziţia oricărui tip de vopsea intră: lianţi, solvenţi, pigmenţi, materiale de umplutură şi aditivi [2].

În plus, vopselele pe bază de apă conţin: agenţi de coalescenţă (vopselele emulsionate), agenţi de neutralizare (vopselele emulsionate şi solubilele) agenţi de conservare în ambalaj (vopselele emulsionate).
2.1. Răşina
Funcţia liantului este de a asigura forţele care menţin legătura între toţi constituenţii şi aderenţa peliculei la substrat. De acesta depind modul de uscare şi de formare a peliculei dar şi caracteristicile fizico-chimice ale peliculei.

Este un produs macromolecular de origine naturală (uleiuri sicative, răşini naturale) sau sintetică (derivaţi de cauciuc, de celuloză, produşi vinilici, acrilici, poliesterici, poliepoxidici etc.).

Clasificarea produselor peliculogene se face după tipul preponderent de răşină care intră în compoziţia lor.
2.2. Pigmenţii
Sunt responsabili de puterea de acoperire şi de culoarea vopselei. Au o influenţă considerabilă asupra consistenţei vopselei şi implicit asupra proprietăţilor de aplicare. Pigmenţii sunt în acelaşi timp importanţi pentru rezistenţa peliculei la atacul extern, influenţând parţial duritatea, rezistenţa la abraziune şi la intemperii.

Sunt solide pulverulente cu granulometrie foarte fină (în general < 1 μm) minerale sau organice, insolubile în mediul de dispersie.


Pigmenţi minerali de grupează pe culori, cei mai utilizaţi fiind:

  • alb

Oxidul de titan TiO2

Litopon BaSO­4, ZnS

Oxid de zinc ZnO


  • albastru

Ultramarin ~Na7Al6Si6S2O24 sulfosilicat de aluminiu

Ferocianură ferică Fe4[Fe(CN)6]3 Albastru de Prusia



  • verde

Oxidul de crom Cr2O3 (oxidant, toxic, corosiv, cancerigen categoria 1)1

Verde de hidroxid de crom Cr2O3 . 2H2O verdele lui Guignet



  • galben

Galbenul de cadmiu CdS (toxic, cancerigen categoria 3) + ZnS

Galben de crom PbCrO4.nPbSO4

Galben de zinc 4ZnO, 4CrO3, K2O, 3H2O

Oxid de fier FeO(OH)



  • Portocaliu

Portocaliu de crom xPbCrO4 (cancerigen categoria 3, toxic pentru reproducere de categoria 1 şi 3), yPbO

Portocaliu de molibden xPbCrO4, yPbMoO4, zPbO



  • Roşu

Roşu de cadmiu CdS, CdSe

Roşu de molibden PbCrO4, PbMoO4, PbO

Oxid de fier αFe2O3


  • Brun

Oxid de fier γFe2O3

  • Negru

Oxid de fier Fe3O4

Aceşti pigmenţi sunt utilizaţi în toate tipurile de vopsele.

Pigmenţii organici au diverse formule chimice. Cei mai folosiţi pigmenţi organici în compoziţia vopselelor sunt:


  • derivaţi de ftalocianină: albastru şi verde;

  • derivaţi azoici (benzidină, toluidină, dinitroanilină). Culorile variază de la galben la roşu;

  • pigmenţi de cuvă (derivaţi de antrachinonă, de indantronă sau de perilenă). Pot fi galbeni, portocalii, roşii, violeţi, albaştri sau bruni;

  • pigmenţi de chinacridonă: violet, roşu;

  • pigmenţi de dioxazină: violet, roşu.


2.3. Materialele de umplutură
Dacă la început materialele de umplutură au fost utilizate numai din motive economice ca înlocuitoare parţiale ale pigmenţilor, astăzi sunt folosite şi pentru ameliorarea unor caracteristici ale peliculelor. Cele mai utilizate materiale de umplutură sunt:

  • carbonaţi (cretă, calcită, dolomită);

  • sulfaţi ( de bariu, de calciu);

  • silicaţi (caolină, ardezie, talc, mică);

  • oxizi şi hidroxizi (de siliciu, aluminiu, magneziu).


2.4. Substanţele care reglează viscozitatea
Facilitează dispersia pigmenţilor şi măreşte stabilitatea la stocaj a vopselelor. De asemenea, influenţează proprietăţile de aplicare.

Principalii agenţi de reglare a viscozităţii sunt:



  • derivaţi de celuloză

  • poliacrilaţi

  • poliuretani

  • geluri de silice


2.5. Solvenţii
Sunt lichide care adăugate în vopsele permit scăderea viscozităţii acestora pentru a înlesni aplicarea. Aceste produse se evaporă ulterior uşor pentru a permite formarea peliculelor de vopsea. Funcţia unui solvent în compoziţia unei vopsele este tranzitorie. Este o parte vitală a oricărei vopsele lichide dar o părăseşte pe măsură ce pelicula se întăreşte iar răşina reticulează.

Solvenţii se împart în două mari categorii: organici şi apa, care, de altfel, împart şi vopselele în două mari clase.

Solvenţii organici pot fi: derivaţi petrolieri, hidrocarburi clorurate, compuşi cu oxigen (alcooli, eteri, esteri), terpeni etc.

Prin definiţie, o emulsie este o dispersie stabilă a două lichide nemiscibile, dar răşinile din emulsie au proprietăţile solidelor. Dacă o cantitate de apă se evaporă din pelicula formată dintr-o vopsea emulsionată, emulsia este ruptă iar particulele de răşină se unifică într-o structură definită. Restul de apă se evaporă de la interfaţă şi tensiunea superficială obligă ca particulele de pigment să se unifice într-o peliculă continuă (Fig.2).


2.6. Agenţii de coalescenţă şi cosolvenţii
Intră numai în compoziţia vopselelor pe bază de apă. Aceleaşi substanţe joacă ambele roluri iar scopul final este scăderea temperaturii de formare a filmului. Se adaugă în jur de 3% în greutate din totalul vopselei. În general sunt hidrocarburi sau derivaţi glicolici: white-spirit, xilen, decalină, solvent nafta (cancerigen categoria 2), etanol, izopropanol, n-butanol, izobutanol, propilenglicol, metilglicol, etilglicol, butilglicol, acetat de butilglicol, acetat de etilglicol (cancerigen categoria 2), metil diglicol, metoxipropanol, acetat de metilglicol (cancerigen categoria 2), acetat de metoxipropanol etc.

Fig. 2 Uscarea peliculelor de vopsele emulsionate [3]
2.7. Agenţii de neutralizare
Vopsele emulsionate folosesc în general amoniac şi amine (în general, substanţe iritante) menite să le îmbunătăţească stabilitatea. Proporţia în care se introduc depinde de natura vopselei (pH), masa moleculară, volatilitatea, solubilitatea şi de natura liantului din vopsea.
2.8. Aditivi
Numiţi şi adjuvanţi, aditivii conferă diverse proprietăţi vopselelor lichide sau peliculei. Sunt introduşi în cantităţi de ~1% în greutate din totalul vopselei:

  • substanţele antioxidante se adaugă în vopselele care formează peliculă prin oxido-polimerizare ca să micşoreze tendinţa de formare a unei pieliţe în ambalaj - ciclohexanoxima, butiraldoxima, metiletilcetoxima etc.;

  • substanţele care împiedică depunerea pigmenţilor la depozitare - polifosfat de sodiu, copolimeri acrilici, silice, bentonită, copolimeri acrilici, derivaţi celulozici etc.;

  • sicativii se adaugă pentru obţinerea unui timp de uscare acceptabil - naftenaţi sau octoaţi de cobalt, magneziu, calciu etc.;

  • agenţii de etalare îmbunătăţesc „udarea” suportului si permit obţinerea unei pelicule perfect orizontale - alcooli superiori, eteri glicolici, ciclohaxanonă, uleiuri de silicon, tensioactivi cu fluor etc.;

  • agenţii matizanţi sunt responsabili pentru aspectul mat sau lucios al peliculei - silicaţi sau bioxid de siliciu, polimeri etc.;

  • agenţii absorbanţi ai razelor ultraviolete protejează pelicula de efectul razelor solare - derivaţi de benzofenonă, derivaţi de benzotrialzol, salicilaţi etc.;

  • agenţii conservanţi (biocidele) împiedică atacarea vopselelor emulsionate şi vopselelor solubile în apă de către bacterii şi ciuperci. Ca biocide se folosesc substanţe anorganice ca oxidul de zinc, clorura de zinc, metaboratul de sodiu, florurile alcaline, acidul boric, oxidul cupros, oxidul mercuric, arsenitul de cupru sau substanţe organice (pentaclorfenolatul de sodiu, cloracetamida, tioftalimida, tioftalimida etc.);

  • substanţele antispumante se adaugă pentru evitarea formării spumei în fazele de fabricare, condiţionare sau aplicare a vopselelor pe bază de apă - uleiuri minerale, white-spirit, solvent nafta, uleiuri siliconice.




  1. Aplicare

Vopsirea elementelor de construcţii civile se poate face:



  • cu pensula

  • cu rola

  • prin pulverizare cu aer comprimat

  • prin pulverizare air-less


3.1. Vopsirea cu pensula
Este cea mai sigură metodă când este executată corect. Este simplă, nefiind necesare utilaje şi instalaţii speciale. Procedeul are însă o productivitate scăzută, nu se poate folosi pentru aplicarea materialelor de vopsire cu uscare rapidă şi necesită un consum mare de muncă calificată.

Vopseaua trebuie adusă la viscozitatea optimă aplicării prin adaos de solvent, astfel încât în momentul întinderii pe suprafaţa obiectului, aceasta să părăsească pensula prin apăsare.


3.2. Vopsirea cu rola
Procedeul este aplicabil în cazul suprafeţelor netede şi mari. Prezintă, în general, aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi vopsirea cu pensula.
3.3. Pulverizarea cu aer comprimat
Este un procedeu de vopsire prin care materialul peliculogen este depus pe suport sub formă de particule fin divizate, care în final se unesc din nou şi formează pelicula. Dimensiunile particulelor variază între 5 si 15 m.

În general, o instalaţie de vopsire prin pulverizare cu aer comprimat se compune dintr-un compresor, un separator de ulei şi apă, un rezervor de vopsea şi pistolul de pulverizare.

Calitatea unei vopsiri prin pulverizare cu pistolul depinde de calificarea operatorului precum şi de o serie de parametri.
Tabelul 2

Timpul de scurgere prin cupa STAS  4 mm (sec)

Diametrul duzei
(mm)

Presiunea aerului
(atm)

30-35

2,2

3-4

25-35

1,4-1,8

3-4

18-22

1,2-1,5

2,5-3

15-20

0,8-1,2

2,5-3

Distanţa de pulverizare (distanţa dintre pistol şi suprafaţa de vopsit) pentru jeturi plate aplicate la vopsirea suprafeţelor mari trebuie să fie de 25-30 cm, iar pentru jeturi rotunde aplicate la vopsirea suprafeţelor mici, aceasta trebuie să fie de 40-45 cm.

În funcţie de configuraţia suprafeţei de vopsit şi de respectarea parametrilor de lucru, pierderile de vopsea sub formă ceaţă pot fi de până la 50 %.
3.4. Vopsirea air-less
Vopsirea prin pulverizare fără aer (pulverizarea hidraulică) este un procedeu mai eficient prin care pulverizarea materialelor peliculogene se realizează cu ajutorul unor pompe hidraulice la presiune ridicată (180-200 atm). Se utilizează pistoale de vopsit prevăzute cu duze speciale prin care vopseaua iese cu viteză mare şi, datorită diferenţei de presiune, aceasta se pulverizează foarte fin, îndreptându-se înspre suprafaţa care trebuie acoperită. În urma frecării cu aerul, viteza particulelor fine de vopsea scade, ceea ce conduce la o uşoară aşezare a acestora pe obiectul de vopsit, înlăturându-se în acest fel posibilitatea ricoşării şi formării „ceţii de vopsea” întâlnite la pulverizarea cu aer comprimat. Prin acest procedeu se realizează o economie de vopsea (pierderile sunt de până la 25 %) şi, prin urmare, un mediu de muncă mai puţin nociv. Productivitatea este ridicată, mai ales în cazul suprafeţelor netede şi mari.



  1. Riscuri

Riscurile prezentate de pigmenţi, răşini, materiale de umplutură şi aditivi sunt aceleaşi indiferent dacă vopseaua este pe bază de apă sau de solvent organic. În cazul vopselelor care folosesc drept solvent numai produşi organici, apar în plus riscurile toxicologice şi de incendiu induse de aceştia. Bineînţeles, nivelul riscului depinde şi de prodeul de aplicare. Tabelul 3 prezintă sintetic riscurile care apar la aplicarea vopselelor.




    1. Riscuri toxicologice

Riscurile toxicologice se pot datora ingestiei, inhalării sau contactului cutanat [4]. Riscuri mai mari apar la aplicarea prin pulverizare si în fazele de şlefuire. La aplicarea prin pensulare sau roluire, riscurile sunt mai puţin importante; constau în general în afecţiuni cutanate (iritaţii sau alergii) şi, uneori, respiratorii.

Tabelul 3

Operaţia

Originea riscului

Natura riscului*

Evaluarea riscului**

Pe bază de solvent

Pe bază de apă

Depozitare, transport

  • Creşterea temperaturii

  • Scurgeri (deplasarea capacului, deteriorarea ambalajului)

  • Depozitarea de butoaie pline pe jumătate

I

Tcut

I


M

M

M



N

N

N



Aplicare prin:

  • pulverizare




  • pensulă, trafalet

  • Solvenţii



Tcut, Tinh, I

Tinh, I

R
R

S
S


Uscare

  • Solvenţii

  • Aminele

Tinh, I

Tinh



R

N


S

S


Curăţare

  • Solvenţii

Tinh, I

R

N

* I = Incendiu, T­inh = toxicitate prin inhalare, Tcut = toxicitate cutanată

** N = nul, S = Slab, M = mediu, R = ridicat


Lianţii
Majoritatea răşinilor nu prezintă a toxicitate deosebită. Au fost semnalate efecte iritante (cutanate sau alergenice) ale răşinilor epoxidice şi aldehidei formice [5].

Riscul prezentat de izocianaţi nu există în cazul vopselelor pe bază de apă, ci numai a celor poliuretanice.


Solvenţii
Aceste materiale sunt cele mai periculoase pentru organismul uman. Volatilitatea lor ridicată permite pătrunderea în organism cu destulă uşurinţă prin intermediul plămânilor. Multe substanţe organice irită ochii şi căile respiratorii, iar inhalarea prelungită a solvenţilor poate produce astm. Suplimentar solvenţii au o influenţă narcotică, care se poate manifesta prin dureri de cap, ameţeli şi simptome asemănătoare cu intoxicaţiile alcoolice. Unii solvenţi pot provoca boli ale sângelui, debilitate nevrotică, boli de ochi, boli ale ficatului şi ale altor organe.

Cei mai periculoşi solvenţi sunt hidrocarburile aromatice, în special benzenul, şi hidrocarburile clorurate, ca de exemplu tricloretilena, percloretilena şi clorura de metilen. Benzenul, inhalat câteva minute, produce intoxicaţie cronică, care poate conduce la deces. După ce s-au determinat aceste proprietăţi nocive, benzenul a fost interzis în cele mai multe utilizări.

Hidrocarburile clorurate se utilizează numai pentru decapare şi degresare în condiţii de ventilaţie bună.

Alţi solvenţi care se folosesc în vopsele, ca de exemplu white-spirit (cu conţinut redus de aromate), terpentină, esteri, cetone, alcooli (cu excepţia metanolului) sunt, în general netoxice. Chiar aceste produse, în circumstanţe nefavorabile, pot provoca îmbolnăviri sau stări alergice. Pentru cei mai muţi au fost stabilite valori limită de expunere profesională. Atunci când acestea există, nivelul de expunere la agenţii chimici periculoşi nu trebuie, în nici un caz, să le depăşească. În plus, angajatorul este obligat să încerce imperativ şi sistematic să coboare nivelul de expunere la cel mai scăzut nivel ce se poate realiza din punct de vedere tehnic.


Tabelul 4

Solventul

Valoarea limită de expunere profesională

Clasificarea conform Anexa 2 la H.G. 490/2002 [6]


Durata unui schimb de muncă (mg/mc)

Termen scurt - 15 min. (mg/mc)

Toluen

100

200

F, Xn

Xilen

221

442

Xn

Metanol

260

-

F, T

Etanol

1900

9500




Butanol

100

200




Etilenglicol monoetileter

52

104




Metiletilcetona

200

300




Acetat de etil

400

500




Acetal de butil

715

950




Nitroetan

100

150




Dicloretan

30

70




Tricloretilena

100

150

Xn, cancerigen categoria 3

Percloetilena

50

100



În opinia publică, vopselele emulsionate nu prezintă nici un risc deoarece proporţia mare de apă din compoziţia lor le face neagresive pentru sănătate. Se pierde din vedere însă că acest tip de vopsele conţine încă în procentaje variabile solvenţi, pigmenţi, materiale de umplutură şi adjuvaţi care sunt surse de risc. Prin urmare este important să se evalueze riscurile toxicologice şi de incendiu şi în cazul vopselelor pe bază de apă şi să se stabilească masuri de prevenire la utilizarea lor.


Pigmenţii şi materialele de umplutură
Pigmenţii minerali sunt responsabili de patologii specifice elementelor metalice pe care le conţin:

  • cromaţii pot provoca iritaţii ale pielii şi mucoaselor, alergii cutanate sau respiratorii (astm, dispnee asmatiformă). Derivaţii de crom hexavalent pot provoca cancer bronhopulmonar;

  • plumbul şi derivaţii săi pot provoca saturnism care afectează diverse organe (ficat, rinichi, sistem nervos) şi pot dăuna produsului de concepţie. Se acumulează;

  • compuşii cu cadmiu afectează la acumulare progresivă plămânii, tubul digestiv, rinichii, sistemul osos;

  • compuşii cu cobalt sunt sensibilizanţi pentru piele şi căi respiratorii (eczeme şi astm);

  • pigmenţii organici sunt responsabili de iritaţii şi de sensibilizări cutanate şi respiratorii. Este cazul derivaţilor azoici. În plus, anumite amine aromatice (derivaţi de benzidină şi de o-toluidină) pot provoca tumori ale vezicii;

Agenţii de coalescenţă şi cosolvenţii


Sunt prezenţi în compoziţia tuturor vopselelor dar în proporţii diferite. În general sunt alcooli sau eteri de glicol. Până în 1982, eterii de glicol utilizaţi erau, în marea majoritate, derivaţi obţinuţi pornind de la oxidul de etilenă (eteri de glicol din seria E) şi mai ales metilglicol şi etilglicol şi acetaţii lor. Aceste substanţe provoacă iritaţii ale pielii dar pot provoca şi modificări ale celulelor sanguine şi de reproducere. De aceea, o parte dintre ei au fost clasificaţi ca toxici pentru reproducere [7]. Tendinţa actuală este de înlocuire a acestor derivaţi cu derivaţi de oxid de propilenă (eteri de glicol de serie P) deoarece studiile au arătat că metabolismul este diferit şi toxicitatea este mai scăzută.
Aminele de neutralizare
Aminele alifatice sunt substanţe foarte iritante şi sensibilizante pentru piele şi căi respiratorii. În compoziţia vopselelor emulsionate se adaugă câteva procente, astfel încât riscurile sunt reduse.
4.2. Riscul de incendiu
Pentru a analiza riscul de foc prezentat de vopsele, trebuie luate în considerare trei proprietăţi ale materialelor şi anume: punctul de inflamabilitate, punctul de autoaprindere şi riscul de explozie [4].

Punctul de inflamabilitate este temperatura minimă la care vaporii materialului inflamabil se vor aprinde în prezenţa unei flăcări sau a unei scântei. Clasificarea vopselelor în funcţie de punctul de inflamabilitate este:



  • p.i.  21oC: vopsele foarte inflamabile;

  • 21oC < p.i.  55oC: vopsele inflamabile;

  • p.i. > 55oC: vopsele clasificate ca neinflamabile dar care pot fi combustibile.

Vopsele emulsionate, datorită conţinutului mic în solvent prezintă un punct de inflamabilitate mai mare de 55 oC. Prin urmare ele sunt clasificate ca neinflamabile. Totuşi, dacă acest tip de vopsele sunt implicate într-un incendiu, vor întreţine arderea.
Singurii solvenţi care se aprind spontan, în absenţa flăcării sau a scânteii, la temperaturi mai reduse, sunt eterul şi sulfura de carbon, care au temperaturi de autoaprindere de 180 oC şi respectiv 120 oC.
Dacă combustia unui material decurge cu o viteză mare, ea devine explozivă. Materialul nu trebuie să fie sub formă de gaz, ci poate fi prezent ca picături mici sub formă de aerosoli sau ceaţă. Amestecul de produs inflamabil şi aer nu este exploziv în orice condiţii. Dacă concentraţia substanţei inflamabile este prea joasă sau prea ridicată, amestecul nu este exploziv. Există astfel limite inferioare şi superioare de explozie pentru amestecurile de gaze inflamabile şi aer. Aceste informaţii se găsesc în Fişele tehnice de securitate ale produselor.

Tabelul 5



Vapori

% de volume în aer

Limita inferioară

Limita superioară

Acetonă

2,6

13

N – Butilacetat

1,7

15

Etanol

3,3

19

Metanol

5,5

21

Metiletilcetonă

1,8

6

White-spirit

1,0

,2

Toluen

1,3

7,0

Xilen

1,0

5,3


5. Prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale
Vopsirea este un proces de muncă care prezintă pericole. Cel mai mare pericol îl reprezintă substanţele periculoase care intră în compoziţia produselor peliculogene. Alte pericole, care depind de procedeul de aplicare şi de tipul de vopsea, sunt:

  • manipularea manuală;

  • sursele de aprindere;

  • lucrul la înălţime;

  • instalaţia de pulverizare;

  • zgomotul;

  • mediul de muncă (organizarea, ventilaţia, curăţenia etc.);

  • spaţiile închise etc.

Substanţele periculoase sunt acele substanţe care folosite sau depozitate la locul de muncă pot produce accidente sau îmbolnăviri.

Conform prevederilor legale, produsele periculoase sunt amestecuri care conţin substanţe chimice periculoase, clasificate astfel în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase şi cu H.G. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase [8].

După cum s-a menţionat anterior, foarte multe dintre substanţele care intră în compoziţia vopselelor pot afecta grav sănătatea. Dacă expunerea nu e controlată corespunzător, efectele asupra sănătăţii pot fi:



  • astm profesional;

  • dermatite de contact;

  • cancer pulmonar;

  • afectarea sistemului de reproducere;

  • afecţiuni ale rinichilor şi ficatului etc.

Efectele pe termen scurt pot fi:



  • iritaţii ale pielii sau ochilor;

  • eczeme;

  • stare de vomă sau diaree;

  • iritarea nasului, gâtului şi plămânilor;

  • dureri de cap, ameţeli, oboseală etc.

În conformitate cu prevederile Titlului VI, Capitolele I şi II din Normele Generale de Protecţie a Muncii ediţia 2002, angajatorii care manipulează agenţi chimici periculoşi au obligaţia să:



  • consulte angajaţii;

  • procure informaţii şi să instruiască angajaţii;

  • să identifice agenţii chimici periculoşi utilizaţi sau depozitaţi la locul de muncă;

  • sa evalueze riscurile datorate prezenţei agenţilor chimici periculoşi la locurile de muncă;

  • să ia măsuri pentru monitorizarea acestor riscuri;

  • să asigure efectuarea determinărilor de noxe şi supravegherea medicală, după caz;

  • să păstreze evidenţele aferente activităţilor susmenţionate.

Angajaţii au obligaţia să:

  • respecte în timpul desfăşurării oricărei activităţi măsurile de securitate a muncii stabilite;

  • să comunice imediat conducătorului locului de muncă orice aspect care în opinia lor ar constitui abatere de la măsurile de securitate a muncii legate de agenţii chimici periculoşi.

Conform principiilor de prevenire, pentru controlul riscurilor prezente la un loc de muncă, trebuie urmaţi următorii patru paşi:


Fig. 3 Principalii paşi ai managementului agenţilor chimici periculoşi

Evaluarea riscurilor trebuie desfăşurată cu consultarea angajaţilor prin crearea cadrului organizatoric care să faciliteze prezentarea diverselor puncte de vedere şi schimbul de informaţii între angajatori şi angajaţi sau reprezentanţii lor. Deşi responsabilitatea pentru deciziile legate de securitatea muncii rămâne a angajatorilor, consultarea asigură contribuţii folositoare cu sugestii bazate pe experienţa angajaţilor. Consultarea angajaţilor poate conduce la luarea unor decizii mai bine documentate şi la rezolvarea problemelor. Când angajaţii sunt consultaţi, problemele pot fi evitate sau, adesea, se pot rezolva punctual. Consultarea ajută şi la conştientizarea şi implicarea angajaţilor în respectarea măsurilor de prevenire.

Angajaţii şi reprezentanţii lor trebuie să participe în toate cele patru etape ale managementului riscului şi la deciziile privind instruirea. Aceştia trebuie, de asemenea, consultaţi înainte de orice modificare introdusă la locul de muncă. Consultarea trebuie să înceapă chiar din etapa de planificare a modificării şi trebuie să continue până la introducerea acesteia în practică. În acest fel aspectele legate de securitatea şi sănătatea muncii pot fi incorporate în modificare şi consecinţele periculoase pot fi evitate [9].


5.1. Identificarea riscurilor

Riscurile trebuie identificate atunci când:



  • se înfiinţează o firmă care are ca obiect de activitate vopsirea;

  • se schimbă locul de muncă;

  • se foloseşte o nou metodă de vopsire sau un produs nou;

  • dacă au apărut informaţii noi provenite de la patronate, cercetare, Inspecţia Muncii, din cataloagele producătorilor etc.

Identificarea riscurilor se bazează pe:

  • instrucţiunile şi avertismentele producătorilor de echipamente sau de produse peliculogene;

  • inspecţia locului de muncă şi discuţii cu angajaţii;

  • analiza dinamicii accidentelor de muncă, incidentelor periculoase şi îmbolnăvirilor profesionale în domeniu.

O substanţă sau preparat chimic periculos poate fi identificat după datele cuprinse în etichetă şi în Fişa tehnică de securitate (FTS) [10]. Angajaţii trebuie să se asigure că:

  • toate substanţele prezente la locul de muncă sunt corect etichetate;

  • informaţiile legate de protecţia muncii, inclusiv FTS au fost obţinute de la furnizor, importator sau producător.

Etichetele pot deveni ilizibile prin scurgerea de vopsea sau alte deteriorări. De aceea angajaţii trebuie:



  • instruiţi să citească etichetele înainte de deschiderea recipientelor;

  • să ia pe cât posibil măsuri să nu împrăştie conţinutul astfel încât să distrugă eticheta. Orice etichetă care nu mai e lizibilă trebuie înlocuită;

  • nu trebuie permis nimănui să îndepărteze sau să modifice o etichetă corectă.




Fig. 4 Pe etichetă se găsesc informaţii despre frazele de risc şi conţinut

Dacă conţinutul unui container nu este cunoscut, trebuie marcat corespunzător, de exemplu: „Atenţie! A nu se utiliza: substanţă necunoscută”. Un astfel de recipient trebui depozitat izolat până când poate fi identificat şi etichetat sau transformat în deşeu conform prevederilor legale în vigoare.

Când o vopsea sau un solvent sunt turnate dintr-un recipient în altul care nu este utilizat imediat, acesta trebuie etichetat cu numele produsului şi frezele de risc şi de securitate.

Frazele de risc şi de securitate sunt informaţii standardizate pentru caracterizarea unei substanţe/produs periculos care apar pe etichete, în FTS sau în alte documentaţii. De exemplu: iritant pentru ochi, sensibilizant, explodează la uscare etc. [11].

Angajatorii trebuie să obţină FTS pentru toate substanţele/ produsele periculoase utilizate [12].

Conform prevederilor legale în vigoare, furnizorul este responsabil de etichetarea corectă a produsului şi de punerea la dispoziţia cumpărătorului a informaţiilor privind protecţia muncii în FTS sau în orice alt mod. Aceste informaţii trebuie furnizate:



  • înainte sau odată cu prima livrare;

  • la orice modificare a FTS;

  • la cererea cumpărătorului sau potenţialului cumpărător.

Angajatorul trebuie să ţină la zi un dosar despre toate substanţele manipulate sau produse la locul de muncă. Acesta trebuie să conţină cel puţin o listă cu agenţii chimici periculoşi utilizaţi în unitate şi un exemplar din toate FTS. Angajaţii, reprezentanţii lor, serviciile de urgenţă şi autorităţile publice competente trebuie să aibă acces imediat la acest dosar.

Vânzătorii cu amânuntul nu au obligaţia de a furniza FTS. Dacă substanţa/ produsul chimic periculos sunt cumpărate în acest mod şi FTS nu sunt disponibile, atunci trebui solicitată o copie de la producător sau importator sau procurată în oricare alt mod.

Dacă substanţele/produsele periculoase sunt produse la locul de muncă, de exemplu prin amestecare şi nu este disponibilă o FTS, angajatorii trebuie să obţină informaţii despre efectele asupra sănătăţii, precauţiile necesare pentru utilizarea şi manipularea în siguranţă a substanţelor. Aceste informaţii trebuie furnizate angajaţilor şi reprezentanţilor lor.

Folosirea anumitor substanţe în compoziţia vopselelor, cum ar fi benzenul, carbonatul bazic de plumb (ceruza), sulfatul de plumb şi toate produsele ce conţin acest pigment, este interzisă în orice lucrare de vopsire cu excepţia podurilor de cale ferată (NGPM2 art. 474). Este interzisă vopsirea prin pulverizare cu oxid (miniu) de plumb. Întotdeauna trebuie să se verifice în FTS dacă în compoziţia vopselei intră astfel de substanţe, mai ales dacă sunt produse importante.


În timpul inspecţiei locului de muncă, trebuie avut în vedere că:

  • electricitatea statică poate apărea la transvazarea vopselei dintr-un vas în altul;

  • depozitarea incorectă a materialelor inflamabile reprezintă o sursă de risc;

  • orice depozit de reziduuri de vopsea creat în zona de lucru constituie, de asemenea, un pericol. Lavetele îmbibate cu vopsea sau solvent se pot aprinde dacă nu sunt uscate şi depozitate într-un container special după utilizare;

  • motoarele cu combustie nu trebuie să funcţioneze în zona de vopsire;

  • pot apărea defecţiuni la instalaţia de pulverizare;

  • surse de risc pot fi iluminatul ineficient, lipsa de curăţenie (posibilitatea de alunecare pe petele de vopsea), lucrul la înălţime, temperatura, lipsa mijloacelor de primul ajutor sau a locurilor de odihnă şi servit masa.

Riscurile legate de echipamentul individual de protecţie (EIP) sunt asociate de întreţinerea necorespunzătoare, depozitarea defectuoasă şi utilizarea improprie.

Următoarele practici pot fi aplicate:



  • EIP fiind prin definiţie personal trebuie marcat cu numele deţinătorului;

  • trebuie zilnic curăţat şi verificate eventualele defecte;

  • trebuie depozitat într-un spaţiu separat de hainele de stradă;

  • cartuşele trebuie datate şi schimbate la perioada stabilită, după caz;

  • înlocuirea trebuie să se poată face uşor;

  • operatorii trebuie să fie bine instruiţi;

  • operatorii trebuie să fie raşi pentru a se putea asigura etanşarea.


5.2. Evaluarea riscurilor
Riscul reprezintă probabilitatea ca un pericol să producă un stricăciune. Angajatorii, consultându-se cu angajaţii, trebuie să evalueze riscurile identificate. Scopul acestei acţiuni este determinarea nivelului riscului şi a eficienţei controlului acestor riscuri.

Evaluarea presupune determinarea riscului reprezentat de fiecare produs periculos în parte. Nivelul riscului depinde de natura riscului şi de modul în care lucrătorii vin în contact cu riscul. Expunerea poate avea loc pe diferite căi de pătrundere în organism: inhalarea, pielea, ingestia, ochi. În funcţie de substanţă, severitatea riscului poate fi de la minor la major, de exemplu, de la iritarea pielii la cancer pulmonar. Substanţele periculoase pot fi inhalate odată cu deschiderea unui container.

La riscul toxicologic se mai adaugă, pentru unele vopsele, cel de incendiu datorat solvenţilor.

Modul în care lucrătorii vin în contact cu riscul presupune stabilirea:



  • numărului de lucrători care pot fi expuşi;

  • durata şi frecvenţa expunerii;

  • dacă metodele de control al riscurilor pentru fiecare tip de pericol în parte sunt adecvate.

Persoanele care fac evaluarea trebuie să aibă cunoştinţe şi abilităţi suficiente despre activităţile de vopsire şi reglementările legale privind substanţele periculoase şi securitatea muncii. Angajatorii pot face evaluarea singuri în consultare cu angajaţii sau pot să delege pentru această sarcină unul sau mai mulţi angajaţi cu pregătire adecvată. Dacă este necesar, pot apela la alţi specialişti.

În cazul vopsirii construcţiilor civile, aceleaşi produse periculoase pot fi folosite în mai multe locuri de muncă. În acest caz se poate elabora o evaluare generică. Aceasta înseamnă că evaluarea este făcută astfel încât să acopere diferite locuri de muncă sau zone de lucru. Angajatorul este responsabil pentru validitatea evaluării generice pentru fiecare loc sau zonă de muncă.


5.3. Măsuri de diminuare şi control al riscului
În conformitate cu principiile generale de prevenire, ierarhia măsurilor de prevenire care trebuie implementate este:

  • eliminarea pericolelor;

  • înlocuirea cu soluţii mai puţin periculoase;

  • izolarea proceselor periculoase;

  • măsuri tehnice;

  • măsuri organizatorice; şi

  • utilizarea echipamentelor individuale de protecţie.

În unele situaţii este potrivit să se folosească o combinaţie de două sau mai multe măsuri pentru a asigura eliminarea sau reducerea riscului. Eliminarea, în cazul vopsirii construcţiilor civile poate însemna renunţarea la utilizarea anumitor substanţe, aplicarea produsului peliculogen prin pensulare sau roluire în loc de pulverizare şi, în orice caz, renunţarea la orice produs care are interdicţii la utilizare.

Substituirea presupune înlocuirea unei substanţe periculoase cu alta mai puţin periculoasă.
Izolarea presupune semnalizarea locurilor în care se execută operaţii de vopsire cu riscuri mari. Metoda nu protejează lucrătorii ci numai alte persoane care s-ar putea afla în zona de lucru.

Pentru a determina mărimea zonei izolate şi a duratei după care accesul este permis, trebuie avuţi în vedere următorii factori:



  • natura produselor folosite;

  • mediul de lucru, inclusiv viteza vântului, temperatura şi umiditatea aerului;

  • amplasarea altor persoane.

Odată zona stabilită, trebui aplicate o serie de proceduri:



  • bariere fizice pentru a împiedica intrarea persoanelor neprotejate;

  • interzicerea accesului persoanelor neprotejate până când concentraţia substanţelor periculoase în aer nu a scăzut la o valoare sigură. Această perioadă poate fi stabilită în timpul procesului de evaluare;

  • îndepărtarea substanţelor periculoase care nu sunt imediat necesare în procesul de lucru, pentru a reduce riscul de expunere, de incendiu sau explozie;

  • îndepărtarea reziduurilor, ca de exemplu lavetele îmbibate cu solvent sau vopsea, resturile de vopsea;

  • îndepărtarea surselor de aprindere etc.

Pentru vopsirile interioare, se poate folosi ventilaţia naturală prin crearea de curenţi prin uşi, ferestre sau alte deschideri ale clădirii. În unele cazuri se pot folosi exhaustoare locale pentru suplimentarea ventilaţiei naturale dacă substanţele sau modul de aplicare a vopselei sunt riscante.

Angajatorii trebuie să asigure o ventilare bună şi absenţa oricărei surse de aprindere în zona de preparare a vopselelor, respectiv, diluarea până la viscozitatea prescrisă sau nuanţarea acestora. Zona trebuie precis desemnată şi folosită exclusiv pentru această operaţie.

Înainte de turnarea lichidelor inflamabile dintr-un recipient în altul, ambele containere trebuie legate la pământ şi de preferat legate între ele printr-un cablu cu crocodili pentru a preveni formarea scânteilor într-o zonă în care există vapori de solvenţi uşor volatili (Fig. 5).




Fig. 5 Turnarea lichidelor inflamabile dintr-un container în altul [8]

5.3. Revizuirea măsurilor de prevenire
Periodic trebuie verificat dacă măsurile de prevenire sunt aplicate efectiv, dacă îşi menţin eficienţa şi dacă pot fi îmbunătăţite. Aceasta presupune reexaminarea împreună cu angajaţii a celor patru paşi ai managementului agenţilor chimici periculoşi. Pentru revizuirea măsurilor de prevenire trebuie stabilită o procedură prin care să stabilească frecvenţa acestor verificări, cui revine responsabilitatea efectuării lor, cum pot fi corectate eventualele defecte, criteriile de apreciere a performanţelor măsurilor şi înregistrările, documentele care se întocmesc cu aceste ocazii.

Angajatorii trebuie să verifice că implementarea măsurilor de prevenire şi control nu creează alte riscuri.


6. Concluzii


  • Construcţiile civile folosesc o mare diversitate de materiale.

  • Din considerente estetice şi/sau de protecţie cele mai multe suprafeţe se vopsesc.

  • Vopselele sunt produse chimice periculoase sau produse care conţin substanţe chimice periculoase.

  • Vopselele pe bază de apă au aceleaşi componente ca şi vopselele pe bază de solvenţi, cu deosebirea că proporţia de solvent este mai mică, motiv pentru care sunt totuşi mai puţin periculoase.

  • Vopsirea prin pensulare sau roluire prezintă mai puţine riscuri decât vopsirea prin pulverizare dar are productivitate mai mică.

  • Vopsirea prin pulverizare air-less prezintă mai puţine riscuri decât pulverizarea clasică dar necesită investiţii mai mari şi este rentabilă numai pentru suprafeţe mari.

  • Pentru că vopsirea presupune manipularea de produse chimice periculoase sau de produse care conţin substanţe chimice periculoase, pentru operaţia de vopsire trebuie să facă evaluarea riscurilor chimice conform legislaţiei în vigoare chiar dacă se utilizează vopsele pe bază de apă.


BIBLIOGRAFIE
[1] Blaga, A., Robu, Ctin., Tehnologia acoperirilor organice, vol. 1, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.

[2] Charretton, M., Falcy, M., Triolet, J., Peintures en phase aqueuse (ou peintures à l’eau). În: Cahiers de notes documentaires - Hygiène et sécurité du travail – No 182, 1er trimestre 2001, pag. 5-16.

[3] Roobol, N.R., Industrial Painting: principles and Practices, Hanser Gardner Publications, 1997.

[4] Blaga, A., Robu, Ctin., Tehnologia acoperirilor organice, vol. 2, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.

[5] ***, Modul de curs agenţi chimici elaborat în cadrul proiectului de twinnig România – Suedia RO-IB-99-CO-01.

[6] ***, Ghid pentru clasificarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor periculoase elaborat de FEPACHIM, 2002.

[7] *** Glycols, Cram Bourgogne et Franche- Compté, XL, 2000.

[8] ***, Modul de curs elaborat în cadrul proiectului de Twinnig in the Field of Chemicals RO 2002 /IB/EN/01.

[9] ***, National Guidance Material for Spray Painting, National Occupational Health and Safety Commission, Sydney, 1999.

[10] *** Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni, mutageni şi toxici pentru reproducere, editat de Inspecţia Muncii cu sprijinul INRS Franţa, 2002.

[11] *** Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici, editat de Inspecţia Muncii cu sprijinul INRS Franţa, 2002. Pe site-ul INCDPM: www.protectiamuncii.ro.

[12] Tamara MORARIU, Nicolae VOINOIU, Gabriela CHIRIGIU, Ion Roşioru, INTERNETUL – MIJLOC DE INFORMARE DESPRE AGENŢII CHIMICI PERICULOşI. Pe site-ul Inspecţiei Muncii: www.inspectmun.ro.


Dr.ing. Tamara MORARIU, inspector de muncă, Inspecţia Muncii Bucureşti

Dr.ing. Ştefan Gelu CONSTANTIN, inspector de muncă, Inspecţia Muncii Bucureşti



1 Agenţii chimici clasificaţi drept cancerigeni, mutageni sau toxici pentru reproducere de categoriile 1 şi 2 sunt cuprinşi în anexa nr. 2 a H.G. 347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase.

2 Norme Generale de Protecţie a Muncii, ediţia 2002


Dostları ilə paylaş:
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə