Produse peliculogene utilizate în construcţii şi riscurile pentru securitate şi săNĂtate pe care le presupune expunerea lucrăT
Yüklə 180,05 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Valoarea limită de expunere profesională
|
Riscurile cauzate de expunerea la produse peliculogene în construcţiile civile Tamara MORARIU, Ştefan Gelu CONSTANTIN paints and varnishes for buildings and risk prevention related to exposure to hazardous chemical agents associated with them
It details the generic composition of paint and the potential risks determined by different constituents. There are, as well, mentioned the advantages the paints based on water present for the workers’ safety and health, as compared to those based on solvents. The article also presents the legal provisions on the identification and the assessment of the chemical risks, on the measures of diminishing those risks and on the training and the health surveillance of the personnel/workers executing painting operations.
În construcţiile civile se folosesc diverse materiale: lemn, metal, beton, cărămidă etc. Pentru protejarea lor faţă de atacul factorilor atmosferici (ploaie, zăpadă, raze solare etc.), mecanici (abraziune, lovire etc.) dar şi din considerente estetice, cele mai multe suprafeţe se acoperă cu produse peliculogene (Tab. 1). O vopsea este un preparat fluid (lichid, pastă sau pulbere) care poate fi aplicat sub formă de peliculă pe diverse tipuri de materiale (denumite suport sau substrat) pentru a forma, după uscare (reticulare, întărire), o acoperire subţire (peliculă, strat) aderent şi rezistent, cu rol protector şi/sau decorativ. Patru clase principale de substanţe sunt, în general, prezente în compoziţia vopselelor (Fig. 1):
Fig. 1 Compoziţia unei vopsele (% volumice)
Vopselele emulsionate se folosesc frecvent în construcţii civile la vopsirea plafoanelor, pereţilor, tâmplăriei (de lemn sau metalică), pavimentelor, faţadelor etc. Tabel 1
s = vopsele pe bază de solvenţi a = vopsele pe bază de apă * latex = emulsie butadien-stirenică
În compoziţia oricărui tip de vopsea intră: lianţi, solvenţi, pigmenţi, materiale de umplutură şi aditivi [2]. În plus, vopselele pe bază de apă conţin: agenţi de coalescenţă (vopselele emulsionate), agenţi de neutralizare (vopselele emulsionate şi solubilele) agenţi de conservare în ambalaj (vopselele emulsionate).
Este un produs macromolecular de origine naturală (uleiuri sicative, răşini naturale) sau sintetică (derivaţi de cauciuc, de celuloză, produşi vinilici, acrilici, poliesterici, poliepoxidici etc.). Clasificarea produselor peliculogene se face după tipul preponderent de răşină care intră în compoziţia lor.
Sunt solide pulverulente cu granulometrie foarte fină (în general < 1 μm) minerale sau organice, insolubile în mediul de dispersie. Pigmenţi minerali de grupează pe culori, cei mai utilizaţi fiind:
Oxidul de titan TiO2 Litopon BaSO4, ZnS Oxid de zinc ZnO
Ultramarin ~Na7Al6Si6S2O24 sulfosilicat de aluminiu Ferocianură ferică Fe4[Fe(CN)6]3 Albastru de Prusia
Oxidul de crom Cr2O3 (oxidant, toxic, corosiv, cancerigen categoria 1)1 Verde de hidroxid de crom Cr2O3 . 2H2O verdele lui Guignet
Galbenul de cadmiu CdS (toxic, cancerigen categoria 3) + ZnS Galben de crom PbCrO4.nPbSO4 Galben de zinc 4ZnO, 4CrO3, K2O, 3H2O Oxid de fier FeO(OH)
Portocaliu de crom xPbCrO4 (cancerigen categoria 3, toxic pentru reproducere de categoria 1 şi 3), yPbO Portocaliu de molibden xPbCrO4, yPbMoO4, zPbO
Roşu de cadmiu CdS, CdSe Roşu de molibden PbCrO4, PbMoO4, PbO Oxid de fier αFe2O3
Oxid de fier γFe2O3
Oxid de fier Fe3O4 Aceşti pigmenţi sunt utilizaţi în toate tipurile de vopsele. Pigmenţii organici au diverse formule chimice. Cei mai folosiţi pigmenţi organici în compoziţia vopselelor sunt:
2.3. Materialele de umplutură Dacă la început materialele de umplutură au fost utilizate numai din motive economice ca înlocuitoare parţiale ale pigmenţilor, astăzi sunt folosite şi pentru ameliorarea unor caracteristici ale peliculelor. Cele mai utilizate materiale de umplutură sunt:
2.4. Substanţele care reglează viscozitatea Facilitează dispersia pigmenţilor şi măreşte stabilitatea la stocaj a vopselelor. De asemenea, influenţează proprietăţile de aplicare. Principalii agenţi de reglare a viscozităţii sunt:
2.5. Solvenţii Sunt lichide care adăugate în vopsele permit scăderea viscozităţii acestora pentru a înlesni aplicarea. Aceste produse se evaporă ulterior uşor pentru a permite formarea peliculelor de vopsea. Funcţia unui solvent în compoziţia unei vopsele este tranzitorie. Este o parte vitală a oricărei vopsele lichide dar o părăseşte pe măsură ce pelicula se întăreşte iar răşina reticulează. Solvenţii se împart în două mari categorii: organici şi apa, care, de altfel, împart şi vopselele în două mari clase. Solvenţii organici pot fi: derivaţi petrolieri, hidrocarburi clorurate, compuşi cu oxigen (alcooli, eteri, esteri), terpeni etc. Prin definiţie, o emulsie este o dispersie stabilă a două lichide nemiscibile, dar răşinile din emulsie au proprietăţile solidelor. Dacă o cantitate de apă se evaporă din pelicula formată dintr-o vopsea emulsionată, emulsia este ruptă iar particulele de răşină se unifică într-o structură definită. Restul de apă se evaporă de la interfaţă şi tensiunea superficială obligă ca particulele de pigment să se unifice într-o peliculă continuă (Fig.2). 2.6. Agenţii de coalescenţă şi cosolvenţii Intră numai în compoziţia vopselelor pe bază de apă. Aceleaşi substanţe joacă ambele roluri iar scopul final este scăderea temperaturii de formare a filmului. Se adaugă în jur de 3% în greutate din totalul vopselei. În general sunt hidrocarburi sau derivaţi glicolici: white-spirit, xilen, decalină, solvent nafta (cancerigen categoria 2), etanol, izopropanol, n-butanol, izobutanol, propilenglicol, metilglicol, etilglicol, butilglicol, acetat de butilglicol, acetat de etilglicol (cancerigen categoria 2), metil diglicol, metoxipropanol, acetat de metilglicol (cancerigen categoria 2), acetat de metoxipropanol etc. 
Fig. 2 Uscarea peliculelor de vopsele emulsionate [3] 2.7. Agenţii de neutralizare Vopsele emulsionate folosesc în general amoniac şi amine (în general, substanţe iritante) menite să le îmbunătăţească stabilitatea. Proporţia în care se introduc depinde de natura vopselei (pH), masa moleculară, volatilitatea, solubilitatea şi de natura liantului din vopsea. 2.8. Aditivi Numiţi şi adjuvanţi, aditivii conferă diverse proprietăţi vopselelor lichide sau peliculei. Sunt introduşi în cantităţi de ~1% în greutate din totalul vopselei:
Vopsirea elementelor de construcţii civile se poate face:
3.1. Vopsirea cu pensula Este cea mai sigură metodă când este executată corect. Este simplă, nefiind necesare utilaje şi instalaţii speciale. Procedeul are însă o productivitate scăzută, nu se poate folosi pentru aplicarea materialelor de vopsire cu uscare rapidă şi necesită un consum mare de muncă calificată. Vopseaua trebuie adusă la viscozitatea optimă aplicării prin adaos de solvent, astfel încât în momentul întinderii pe suprafaţa obiectului, aceasta să părăsească pensula prin apăsare. 3.2. Vopsirea cu rola Procedeul este aplicabil în cazul suprafeţelor netede şi mari. Prezintă, în general, aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi vopsirea cu pensula. 3.3. Pulverizarea cu aer comprimat Este un procedeu de vopsire prin care materialul peliculogen este depus pe suport sub formă de particule fin divizate, care în final se unesc din nou şi formează pelicula. Dimensiunile particulelor variază între 5 si 15 m. În general, o instalaţie de vopsire prin pulverizare cu aer comprimat se compune dintr-un compresor, un separator de ulei şi apă, un rezervor de vopsea şi pistolul de pulverizare. Calitatea unei vopsiri prin pulverizare cu pistolul depinde de calificarea operatorului precum şi de o serie de parametri.
Distanţa de pulverizare (distanţa dintre pistol şi suprafaţa de vopsit) pentru jeturi plate aplicate la vopsirea suprafeţelor mari trebuie să fie de 25-30 cm, iar pentru jeturi rotunde aplicate la vopsirea suprafeţelor mici, aceasta trebuie să fie de 40-45 cm. În funcţie de configuraţia suprafeţei de vopsit şi de respectarea parametrilor de lucru, pierderile de vopsea sub formă ceaţă pot fi de până la 50 %.
Riscurile prezentate de pigmenţi, răşini, materiale de umplutură şi aditivi sunt aceleaşi indiferent dacă vopseaua este pe bază de apă sau de solvent organic. În cazul vopselelor care folosesc drept solvent numai produşi organici, apar în plus riscurile toxicologice şi de incendiu induse de aceştia. Bineînţeles, nivelul riscului depinde şi de prodeul de aplicare. Tabelul 3 prezintă sintetic riscurile care apar la aplicarea vopselelor.
Riscurile toxicologice se pot datora ingestiei, inhalării sau contactului cutanat [4]. Riscuri mai mari apar la aplicarea prin pulverizare si în fazele de şlefuire. La aplicarea prin pensulare sau roluire, riscurile sunt mai puţin importante; constau în general în afecţiuni cutanate (iritaţii sau alergii) şi, uneori, respiratorii. Tabelul 3
* I = Incendiu, Tinh = toxicitate prin inhalare, Tcut = toxicitate cutanată ** N = nul, S = Slab, M = mediu, R = ridicat Lianţii Majoritatea răşinilor nu prezintă a toxicitate deosebită. Au fost semnalate efecte iritante (cutanate sau alergenice) ale răşinilor epoxidice şi aldehidei formice [5]. Riscul prezentat de izocianaţi nu există în cazul vopselelor pe bază de apă, ci numai a celor poliuretanice. Solvenţii Aceste materiale sunt cele mai periculoase pentru organismul uman. Volatilitatea lor ridicată permite pătrunderea în organism cu destulă uşurinţă prin intermediul plămânilor. Multe substanţe organice irită ochii şi căile respiratorii, iar inhalarea prelungită a solvenţilor poate produce astm. Suplimentar solvenţii au o influenţă narcotică, care se poate manifesta prin dureri de cap, ameţeli şi simptome asemănătoare cu intoxicaţiile alcoolice. Unii solvenţi pot provoca boli ale sângelui, debilitate nevrotică, boli de ochi, boli ale ficatului şi ale altor organe. Cei mai periculoşi solvenţi sunt hidrocarburile aromatice, în special benzenul, şi hidrocarburile clorurate, ca de exemplu tricloretilena, percloretilena şi clorura de metilen. Benzenul, inhalat câteva minute, produce intoxicaţie cronică, care poate conduce la deces. După ce s-au determinat aceste proprietăţi nocive, benzenul a fost interzis în cele mai multe utilizări. Hidrocarburile clorurate se utilizează numai pentru decapare şi degresare în condiţii de ventilaţie bună. Alţi solvenţi care se folosesc în vopsele, ca de exemplu white-spirit (cu conţinut redus de aromate), terpentină, esteri, cetone, alcooli (cu excepţia metanolului) sunt, în general netoxice. Chiar aceste produse, în circumstanţe nefavorabile, pot provoca îmbolnăviri sau stări alergice. Pentru cei mai muţi au fost stabilite valori limită de expunere profesională. Atunci când acestea există, nivelul de expunere la agenţii chimici periculoşi nu trebuie, în nici un caz, să le depăşească. În plus, angajatorul este obligat să încerce imperativ şi sistematic să coboare nivelul de expunere la cel mai scăzut nivel ce se poate realiza din punct de vedere tehnic. Tabelul 4
În opinia publică, vopselele emulsionate nu prezintă nici un risc deoarece proporţia mare de apă din compoziţia lor le face neagresive pentru sănătate. Se pierde din vedere însă că acest tip de vopsele conţine încă în procentaje variabile solvenţi, pigmenţi, materiale de umplutură şi adjuvaţi care sunt surse de risc. Prin urmare este important să se evalueze riscurile toxicologice şi de incendiu şi în cazul vopselelor pe bază de apă şi să se stabilească masuri de prevenire la utilizarea lor. Pigmenţii şi materialele de umplutură Pigmenţii minerali sunt responsabili de patologii specifice elementelor metalice pe care le conţin:
Agenţii de coalescenţă şi cosolvenţii Sunt prezenţi în compoziţia tuturor vopselelor dar în proporţii diferite. În general sunt alcooli sau eteri de glicol. Până în 1982, eterii de glicol utilizaţi erau, în marea majoritate, derivaţi obţinuţi pornind de la oxidul de etilenă (eteri de glicol din seria E) şi mai ales metilglicol şi etilglicol şi acetaţii lor. Aceste substanţe provoacă iritaţii ale pielii dar pot provoca şi modificări ale celulelor sanguine şi de reproducere. De aceea, o parte dintre ei au fost clasificaţi ca toxici pentru reproducere [7]. Tendinţa actuală este de înlocuire a acestor derivaţi cu derivaţi de oxid de propilenă (eteri de glicol de serie P) deoarece studiile au arătat că metabolismul este diferit şi toxicitatea este mai scăzută. Aminele de neutralizare Aminele alifatice sunt substanţe foarte iritante şi sensibilizante pentru piele şi căi respiratorii. În compoziţia vopselelor emulsionate se adaugă câteva procente, astfel încât riscurile sunt reduse. 4.2. Riscul de incendiu Pentru a analiza riscul de foc prezentat de vopsele, trebuie luate în considerare trei proprietăţi ale materialelor şi anume: punctul de inflamabilitate, punctul de autoaprindere şi riscul de explozie [4]. Punctul de inflamabilitate este temperatura minimă la care vaporii materialului inflamabil se vor aprinde în prezenţa unei flăcări sau a unei scântei. Clasificarea vopselelor în funcţie de punctul de inflamabilitate este:
Vopsele emulsionate, datorită conţinutului mic în solvent prezintă un punct de inflamabilitate mai mare de 55 oC. Prin urmare ele sunt clasificate ca neinflamabile. Totuşi, dacă acest tip de vopsele sunt implicate într-un incendiu, vor întreţine arderea. Singurii solvenţi care se aprind spontan, în absenţa flăcării sau a scânteii, la temperaturi mai reduse, sunt eterul şi sulfura de carbon, care au temperaturi de autoaprindere de 180 oC şi respectiv 120 oC. Dacă combustia unui material decurge cu o viteză mare, ea devine explozivă. Materialul nu trebuie să fie sub formă de gaz, ci poate fi prezent ca picături mici sub formă de aerosoli sau ceaţă. Amestecul de produs inflamabil şi aer nu este exploziv în orice condiţii. Dacă concentraţia substanţei inflamabile este prea joasă sau prea ridicată, amestecul nu este exploziv. Există astfel limite inferioare şi superioare de explozie pentru amestecurile de gaze inflamabile şi aer. Aceste informaţii se găsesc în Fişele tehnice de securitate ale produselor. Tabelul 5
5. Prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale Vopsirea este un proces de muncă care prezintă pericole. Cel mai mare pericol îl reprezintă substanţele periculoase care intră în compoziţia produselor peliculogene. Alte pericole, care depind de procedeul de aplicare şi de tipul de vopsea, sunt:
Substanţele periculoase sunt acele substanţe care folosite sau depozitate la locul de muncă pot produce accidente sau îmbolnăviri. Conform prevederilor legale, produsele periculoase sunt amestecuri care conţin substanţe chimice periculoase, clasificate astfel în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase şi cu H.G. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase [8]. După cum s-a menţionat anterior, foarte multe dintre substanţele care intră în compoziţia vopselelor pot afecta grav sănătatea. Dacă expunerea nu e controlată corespunzător, efectele asupra sănătăţii pot fi:
Efectele pe termen scurt pot fi:
În conformitate cu prevederile Titlului VI, Capitolele I şi II din Normele Generale de Protecţie a Muncii ediţia 2002, angajatorii care manipulează agenţi chimici periculoşi au obligaţia să:
Angajaţii au obligaţia să:
Conform principiilor de prevenire, pentru controlul riscurilor prezente la un loc de muncă, trebuie urmaţi următorii patru paşi: 
Fig. 3 Principalii paşi ai managementului agenţilor chimici periculoşi Evaluarea riscurilor trebuie desfăşurată cu consultarea angajaţilor prin crearea cadrului organizatoric care să faciliteze prezentarea diverselor puncte de vedere şi schimbul de informaţii între angajatori şi angajaţi sau reprezentanţii lor. Deşi responsabilitatea pentru deciziile legate de securitatea muncii rămâne a angajatorilor, consultarea asigură contribuţii folositoare cu sugestii bazate pe experienţa angajaţilor. Consultarea angajaţilor poate conduce la luarea unor decizii mai bine documentate şi la rezolvarea problemelor. Când angajaţii sunt consultaţi, problemele pot fi evitate sau, adesea, se pot rezolva punctual. Consultarea ajută şi la conştientizarea şi implicarea angajaţilor în respectarea măsurilor de prevenire. Angajaţii şi reprezentanţii lor trebuie să participe în toate cele patru etape ale managementului riscului şi la deciziile privind instruirea. Aceştia trebuie, de asemenea, consultaţi înainte de orice modificare introdusă la locul de muncă. Consultarea trebuie să înceapă chiar din etapa de planificare a modificării şi trebuie să continue până la introducerea acesteia în practică. În acest fel aspectele legate de securitatea şi sănătatea muncii pot fi incorporate în modificare şi consecinţele periculoase pot fi evitate [9]. 5.1. Identificarea riscurilor Riscurile trebuie identificate atunci când:
Identificarea riscurilor se bazează pe:
O substanţă sau preparat chimic periculos poate fi identificat după datele cuprinse în etichetă şi în Fişa tehnică de securitate (FTS) [10]. Angajaţii trebuie să se asigure că:
Etichetele pot deveni ilizibile prin scurgerea de vopsea sau alte deteriorări. De aceea angajaţii trebuie:
Fig. 4 Pe etichetă se găsesc informaţii despre frazele de risc şi conţinut Dacă conţinutul unui container nu este cunoscut, trebuie marcat corespunzător, de exemplu: „Atenţie! A nu se utiliza: substanţă necunoscută”. Un astfel de recipient trebui depozitat izolat până când poate fi identificat şi etichetat sau transformat în deşeu conform prevederilor legale în vigoare. Când o vopsea sau un solvent sunt turnate dintr-un recipient în altul care nu este utilizat imediat, acesta trebuie etichetat cu numele produsului şi frezele de risc şi de securitate. Frazele de risc şi de securitate sunt informaţii standardizate pentru caracterizarea unei substanţe/produs periculos care apar pe etichete, în FTS sau în alte documentaţii. De exemplu: iritant pentru ochi, sensibilizant, explodează la uscare etc. [11]. Angajatorii trebuie să obţină FTS pentru toate substanţele/ produsele periculoase utilizate [12]. Conform prevederilor legale în vigoare, furnizorul este responsabil de etichetarea corectă a produsului şi de punerea la dispoziţia cumpărătorului a informaţiilor privind protecţia muncii în FTS sau în orice alt mod. Aceste informaţii trebuie furnizate:
Angajatorul trebuie să ţină la zi un dosar despre toate substanţele manipulate sau produse la locul de muncă. Acesta trebuie să conţină cel puţin o listă cu agenţii chimici periculoşi utilizaţi în unitate şi un exemplar din toate FTS. Angajaţii, reprezentanţii lor, serviciile de urgenţă şi autorităţile publice competente trebuie să aibă acces imediat la acest dosar. Vânzătorii cu amânuntul nu au obligaţia de a furniza FTS. Dacă substanţa/ produsul chimic periculos sunt cumpărate în acest mod şi FTS nu sunt disponibile, atunci trebui solicitată o copie de la producător sau importator sau procurată în oricare alt mod. Dacă substanţele/produsele periculoase sunt produse la locul de muncă, de exemplu prin amestecare şi nu este disponibilă o FTS, angajatorii trebuie să obţină informaţii despre efectele asupra sănătăţii, precauţiile necesare pentru utilizarea şi manipularea în siguranţă a substanţelor. Aceste informaţii trebuie furnizate angajaţilor şi reprezentanţilor lor. Folosirea anumitor substanţe în compoziţia vopselelor, cum ar fi benzenul, carbonatul bazic de plumb (ceruza), sulfatul de plumb şi toate produsele ce conţin acest pigment, este interzisă în orice lucrare de vopsire cu excepţia podurilor de cale ferată (NGPM2 art. 474). Este interzisă vopsirea prin pulverizare cu oxid (miniu) de plumb. Întotdeauna trebuie să se verifice în FTS dacă în compoziţia vopselei intră astfel de substanţe, mai ales dacă sunt produse importante. În timpul inspecţiei locului de muncă, trebuie avut în vedere că:
Riscurile legate de echipamentul individual de protecţie (EIP) sunt asociate de întreţinerea necorespunzătoare, depozitarea defectuoasă şi utilizarea improprie. Următoarele practici pot fi aplicate:
5.2. Evaluarea riscurilor Riscul reprezintă probabilitatea ca un pericol să producă un stricăciune. Angajatorii, consultându-se cu angajaţii, trebuie să evalueze riscurile identificate. Scopul acestei acţiuni este determinarea nivelului riscului şi a eficienţei controlului acestor riscuri. Evaluarea presupune determinarea riscului reprezentat de fiecare produs periculos în parte. Nivelul riscului depinde de natura riscului şi de modul în care lucrătorii vin în contact cu riscul. Expunerea poate avea loc pe diferite căi de pătrundere în organism: inhalarea, pielea, ingestia, ochi. În funcţie de substanţă, severitatea riscului poate fi de la minor la major, de exemplu, de la iritarea pielii la cancer pulmonar. Substanţele periculoase pot fi inhalate odată cu deschiderea unui container. La riscul toxicologic se mai adaugă, pentru unele vopsele, cel de incendiu datorat solvenţilor. Modul în care lucrătorii vin în contact cu riscul presupune stabilirea:
Persoanele care fac evaluarea trebuie să aibă cunoştinţe şi abilităţi suficiente despre activităţile de vopsire şi reglementările legale privind substanţele periculoase şi securitatea muncii. Angajatorii pot face evaluarea singuri în consultare cu angajaţii sau pot să delege pentru această sarcină unul sau mai mulţi angajaţi cu pregătire adecvată. Dacă este necesar, pot apela la alţi specialişti. În cazul vopsirii construcţiilor civile, aceleaşi produse periculoase pot fi folosite în mai multe locuri de muncă. În acest caz se poate elabora o evaluare generică. Aceasta înseamnă că evaluarea este făcută astfel încât să acopere diferite locuri de muncă sau zone de lucru. Angajatorul este responsabil pentru validitatea evaluării generice pentru fiecare loc sau zonă de muncă. 5.3. Măsuri de diminuare şi control al riscului În conformitate cu principiile generale de prevenire, ierarhia măsurilor de prevenire care trebuie implementate este:
În unele situaţii este potrivit să se folosească o combinaţie de două sau mai multe măsuri pentru a asigura eliminarea sau reducerea riscului. Eliminarea, în cazul vopsirii construcţiilor civile poate însemna renunţarea la utilizarea anumitor substanţe, aplicarea produsului peliculogen prin pensulare sau roluire în loc de pulverizare şi, în orice caz, renunţarea la orice produs care are interdicţii la utilizare. Substituirea presupune înlocuirea unei substanţe periculoase cu alta mai puţin periculoasă.
Pentru a determina mărimea zonei izolate şi a duratei după care accesul este permis, trebuie avuţi în vedere următorii factori:
Odată zona stabilită, trebui aplicate o serie de proceduri:
Pentru vopsirile interioare, se poate folosi ventilaţia naturală prin crearea de curenţi prin uşi, ferestre sau alte deschideri ale clădirii. În unele cazuri se pot folosi exhaustoare locale pentru suplimentarea ventilaţiei naturale dacă substanţele sau modul de aplicare a vopselei sunt riscante. Angajatorii trebuie să asigure o ventilare bună şi absenţa oricărei surse de aprindere în zona de preparare a vopselelor, respectiv, diluarea până la viscozitatea prescrisă sau nuanţarea acestora. Zona trebuie precis desemnată şi folosită exclusiv pentru această operaţie. Înainte de turnarea lichidelor inflamabile dintr-un recipient în altul, ambele containere trebuie legate la pământ şi de preferat legate între ele printr-un cablu cu crocodili pentru a preveni formarea scânteilor într-o zonă în care există vapori de solvenţi uşor volatili (Fig. 5). 
Fig. 5 Turnarea lichidelor inflamabile dintr-un container în altul [8] 5.3. Revizuirea măsurilor de prevenire Periodic trebuie verificat dacă măsurile de prevenire sunt aplicate efectiv, dacă îşi menţin eficienţa şi dacă pot fi îmbunătăţite. Aceasta presupune reexaminarea împreună cu angajaţii a celor patru paşi ai managementului agenţilor chimici periculoşi. Pentru revizuirea măsurilor de prevenire trebuie stabilită o procedură prin care să stabilească frecvenţa acestor verificări, cui revine responsabilitatea efectuării lor, cum pot fi corectate eventualele defecte, criteriile de apreciere a performanţelor măsurilor şi înregistrările, documentele care se întocmesc cu aceste ocazii. Angajatorii trebuie să verifice că implementarea măsurilor de prevenire şi control nu creează alte riscuri. 6. Concluzii
BIBLIOGRAFIE [1] Blaga, A., Robu, Ctin., Tehnologia acoperirilor organice, vol. 1, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981. [2] Charretton, M., Falcy, M., Triolet, J., Peintures en phase aqueuse (ou peintures à l’eau). În: Cahiers de notes documentaires - Hygiène et sécurité du travail – No 182, 1er trimestre 2001, pag. 5-16. [3] Roobol, N.R., Industrial Painting: principles and Practices, Hanser Gardner Publications, 1997. [4] Blaga, A., Robu, Ctin., Tehnologia acoperirilor organice, vol. 2, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983. [5] ***, Modul de curs agenţi chimici elaborat în cadrul proiectului de twinnig România – Suedia RO-IB-99-CO-01. [6] ***, Ghid pentru clasificarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor periculoase elaborat de FEPACHIM, 2002. [7] *** Glycols, Cram Bourgogne et Franche- Compté, XL, 2000. [8] ***, Modul de curs elaborat în cadrul proiectului de Twinnig in the Field of Chemicals RO 2002 /IB/EN/01. [9] ***, National Guidance Material for Spray Painting, National Occupational Health and Safety Commission, Sydney, 1999. [10] *** Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni, mutageni şi toxici pentru reproducere, editat de Inspecţia Muncii cu sprijinul INRS Franţa, 2002. [11] *** Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici, editat de Inspecţia Muncii cu sprijinul INRS Franţa, 2002. Pe site-ul INCDPM: www.protectiamuncii.ro. [12] Tamara MORARIU, Nicolae VOINOIU, Gabriela CHIRIGIU, Ion Roşioru, INTERNETUL – MIJLOC DE INFORMARE DESPRE AGENŢII CHIMICI PERICULOşI. Pe site-ul Inspecţiei Muncii: www.inspectmun.ro. Dr.ing. Tamara MORARIU, inspector de muncă, Inspecţia Muncii Bucureşti Dr.ing. Ştefan Gelu CONSTANTIN, inspector de muncă, Inspecţia Muncii Bucureşti 1 Agenţii chimici clasificaţi drept cancerigeni, mutageni sau toxici pentru reproducere de categoriile 1 şi 2 sunt cuprinşi în anexa nr. 2 a H.G. 347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase. 2 Norme Generale de Protecţie a Muncii, ediţia 2002 Yüklə 180,05 Kb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
ip vopsea