Proiect cofinanţat drin Fondul European de Dezvoltare Regională

N.B.: Organizarea acestui raport

Capitolele rămase din această strategie se axează pe aspectele legate de atenuare și respectiv adaptare la schimbările climatice. Această împărțire este realizată pentru ușurința comunicării în baza organizării sectoriale a instituțiilor guvernamentale. Totuși, trebuie să fie observate legăturile dintre cele două componente ale politicii privind schimbările climatice și acestea să fie luate în calcul la analizarea acțiunilor impulsionate de obiective dintr-unul din cele două abordări. Un exemplu îl constituie sectorul agriculturii unde nevoile de adaptare, respectiv nevoile de pompare și irigare aflate în creștere, ar putea să intre în conflict cu obiectivele de reducere a emisiilor de GES din acest sector.

PARTEA II: REDUCEREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ȘI CREȘTEREA CAPACITĂȚII NATURALE DE ABSORBȚIE A CO2 DIN ATMOSFERĂ

5.Reducerea emisiilor GES din România

5.1 Urgența acțiunilor de atenuare a schimbărilor climatice: contextul internațional, european și național

Ca stat membru al Uniunii Europene, România și-a luat angajamentul de a reduce emisiile GES așa cum rezultă din calitatea sa de membru, în conformitate cu obligațiile europene.. Toate instalațiile mari consumatoare de energie din România trebuie să participe la mecanismul UE de tranzacționare sau schema europeană de comercializare a certificatelor de emisii (Schema ETS). Instalațiile mai mici și cele din sectoarele cu consum de energie mai scăzut sunt confruntate şi ele cu țintele asumate pentru întreaga ţară, respectiv că emisiile din sectoarele care nu pot fi cotate pe schema europeană de comercializare nu pot fi decât cu 19% mai mari în 2020 față de 2005. În plus, România s-a angajat ca, până în anul 2020, 24% din consumul final de energie brut în România să fie din surse regenerabile (până la 18% în 2005).

România are un potențial semnificativ de reducere a emisiilor și ar trebui să evalueze oportunitățile de valorificare a acestui potențial într-un mod care să fie benefic pentru creșterea economică. În sectorul energetic, deși România prezintă o cotă relativ ridicată, şi aflată în creștere, a resurselor regenerabile utilizate pentru producţia de energie electrică (în principal datorită dezvoltării hidroenergiei și energiei eoliene), aprovizionarea cu energie primară este dominată de combustibilii fosili, iar peste o treime din aprovizionarea cu energie primară se bazează pe cărbune și petrol, și o altă treime pe gaze. Ultima treime este împărțită aproape egal între energia nucleară și biocombustibili. În același timp, România are cele mai bune resurse eoliene din Europa care, combinate cu prețul redus al energiei eoliene creează o oportunitate de reducere. De asemenea, resursele bioenergetice sunt semnificative și ar trebui utilizate valorificând tehnologii cu emisii mai scăzute (factorul de emisii al bioenergiei este mai mic decât jumătate din cel al cărbunelui).

În cadrul procesului de reducere a schimbărilor climatice, considerate în prezent de comunitatea internațională drept o amenințare ireversibilă pentru societate și planeta noastră, adoptarea măsurilor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu obiectivele Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbărilor climatice și ale Protocolului de la Kyoto, reprezintă o componentă fundamentală a politicii naționale privind schimbările climatice.

Drept rezultat, este necesară adoptarea măsurilor care contribuie la reducerea emisiilor GES, astfel încât concentrația maximă a GES din atmosferă să nu depășească nivelul începând de la care fenomenul de încălzire globală să poată cauza modificări ireversibile sistemului climatic. Deoarece multe politici și măsuri referitoare la reducerea emisiilor GES implică unele costuri economice mai mari și necesită schimbarea numeroaselor aspecte legate de sistemele existente de producție și consum, există multe dificultăți în adoptarea obiectivelor de reducere reale. În același timp, există și avantaje economice majore pentru adoptarea imediată a acțiunilor necesare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru introducerea elementelor caracteristice unei economii cu un consum redus de carbon. Un aspect important, reducerea emisiilor GES contribuie la îmbunătățirea calității aerului, sănătății oamenilor, securității energetice etc. și oferă diferite oportunități legate de piețele energiei.

5.2 Contribuția sectorială la GES în România

Contribuția României la schimbările climatice prin emisiile sale GES a indicat o reducere semnificativă ca urmare a încetinirii creșterii economice începând cu 1989. Emisiile totale de CO₂ echivalent fără LULUCF pentru România au fost de 123 milioane de tone 2011, reprezentând 2,7% din emisiile UE totale. Tabelul 1 prezintă contribuțiile sectoriale la emisiile GES în 2011. Totuşi, în termeni globali, contribuția României la emisiile din întreaga lume sunt foarte mici - în 2011 au fost de 0,4% din total.
La nivel intersectorial, energia contribuie cu aproximativ 58% din emisiile GES și fără îndoială este sectorul prioritar pentru reducere. Sectorul transporturilor, deși i se atribuie până în prezent numai 12% din emisiile totale GES, a crescut rapid — până la 36% începând cu 1990. Această tendință ascendentă este posibil să continue în viitor și acest sector, în special transportul rutier, merită atenție în ceea ce privește limitarea creșterii emisiilor GES. Sectorul urban reprezintă locul în care se află 56% din populație și cea mai mare parte din activitățile economice. Este un domeniu divers și complex cu o gamă largă de oportunități de reducere și adaptare la schimbările climatice, de la eficiența energetică a clădirilor, la transportul urban, gestionarea deșeurilor solide, apă și canalizare.
Sectorul agricultură și dezvoltare rurală (ADR) rămâne tradițional și dominant în economia românească în ceea ce privește ocuparea terenurilor și populația. Peste 15% din emisiile GES totale sunt atribuibile agriculturii și sectorul este, de asemenea, foarte vulnerabil la SC. Ca bazin de absorbţie principal de GES, sectorul forestier oferă o gamă largă de măsuri de reducere bazate pe spaţiile împădurite, cum ar fi conservarea bazinelor de absorbţie a CO₂ existente, îmbunătățirea bazinelor de absorbţie a carbonului și reducerea compensării dintre bazinele de absorbţie și beneficiile tangibile și intangibile aduse de valorificarea terenurilor dându-le alte destinații. Sectorul forestier bogat al României reprezintă un bazin de absorbţie de carbon important cu potențialul de a juca un rol în creștere în SC.
Tabelul - Emisiile de GES din România

Sursa GES și categoriile de bazine de absorbţie	Total emisii GES în 2011 (echiv. CO2)	% din total emisii GES (fără LULUCF)	% modificări din 1989 (an de referință)
Energie (inclusiv transporturi)	86.320,46	69,98%	-54,99%
din care transporturi	14.577,72	11,82%	-
Procese industriale (inclusiv utilizarea solvenților)	12.591,53	10,21%	-59,67%
Agricultură	18.941,46	15,36%	-53,50%
Silvicultură	-23.353,01	-	-
Alte destinații ale terenurilor (fără păduri)	-1.951,93	-	-
Deşeuri	5.366,48	4,35%	+14,91%
Total CO2 echivalent cu LULUCF	98.040,60	-	-
Total CO2 echivalent fără LULUCF	123.345,54	100%	-54,86%