ROŞU ŞI NEGRU
217
goale, uitase să-i spună că, pentru un om de rînd, obiceiul ftcesta e o crimă; căci orice judecată sănătoasă jigneşte.
Faptul că Julien se pricepea să vorbească fu socotit deci drept un nou păcat. Colegii lui, tot gîndindu-se la el, ii j unseră să-şi arate printr-un singur cuvînt toată scîrba pe care le-o trezea : îl porecliseră MARTIN LUTHER; mai iilcs, ziceau ei, din pricina logicii aceleia drăceşti care îl face să fie atît de înfumurat.
Mulţi dintre tinerii seminarişti aveau obrajii mai rumeni şi puteau să treacă drept băieţi mai chipeşi decît Ju-Ilen ; dar el avea mîinile albe şi nu prea putea să ascundă uncie deprinderi de gingaşă curăţenie. însuşirea aceasta Insă nu-i era deloc folositoare în trista clădire unde îl ii iincase soarta. Ţăranii murdari printre care trăia găsiră CA are obiceiuri dezmăţate. Ne temem că-1 vom plictisi pe > ii nor povestindu-i miile de nenorociri ale eroului nostru, l >< pildă, cei mai voinici dintre colegi îşi puseră în minte Nfl-I cotonogească; Julien fu nevoit să se înarmeze cu un • ninpas de fier şi să-i prevină, dar numai prin semne, că-1 vn folosi. Semnele nu pot fi trecute pe de-a-ntregul în ra-poriul unei iscoade şi nu pot avea atîtea urmări cîte au cuvin (ele.
CAPITOLUL XXVIII O procesiune
Toate inimile erau mişcate. Dumnezeu părea că se coborîse pe uliţele acela înguste şi gotice, drapate în negru şi frumos aşternute cu nisip prin grija credincioşilor.
YOUNG
Degeaba voia să pară Julien prost şi umil, căci nu iz-huica să se facă iubit; era prea deosebit de ceilalţi. „Şi totuşi, îşi spunea el, profesorii sînt oameni subţiri şi aleşi illnir-o mie; cum de nu le place smerenia mea ?" Unul
Dostları ilə paylaş: |
