Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

ROŞU ŞI NEGRU

221

Luară gustarea de la ora zece într-o atmosferă de mare veselie. Niciodată părintele Chas nu-şi văzuse biseri-« i atît de frumoasă.

— Scumpe învăţăcel, îi spunea el lui Julien, mama trăia din închiriatul jilţurilor în această venerabilă cate­drală, aşa că am fost crescut aici de mic copil. Teroarea lui Kobespierre ne-a ruinat; dar, la opt ani, cîţi aveam pe-atun-ci, ajutam la oficierea liturghiilor şi mi se dădea de mtncare în zilele cînd aveau loc slujbe. Nimeni nu se pi iccpea mai bine decît mine să împăturească un patrafir. Şi niciodată n-am tăiat vreun galon. De cînd Napoleon a restabilit cultul religios, am fericirea să conduc totul în iccastă venerabilă catedrală. De cinci ori pe an ochii mei 0 văd împodobită cu odoarele ei atît de frumoase. Dar mu lodată n-a fost atît de minunată, niciodată damascul n-a fosl atît de bine prins ca astăzi, atît de întins pe stîlpi.

„în sfîrşit, o să-mi spună taina, gîndi Julien. A început

[ kfl vorbească despre el; a prins a-şi deschide inima." Dar

I omul acesta, vădit exaltat, nu scoase nici o vorbă nelalocul

Si, totuşi, a lucrat mult, e fericit şi n-a cruţat vinul

iun, îşi spuse Julien. Ce om! Ce pildă pentru mine! Halal

un I fie". (Vorba asta urîtă o ştia de la bătrînul chirurg.)

Cînd se auzi sunînd Sanctus din liturghia cea mare, Iul ion vru să îmbrace un stihar, ca să meargă după epis->■ >p, în măreaţa procesiune.

Şi hoţii, dragul meu, hoţii! îl opri părintele Chas. i i ' i nu te gîndeşti ? Procesiunea o să iasă; biserica are »fl rilmînă pustie; iar noi vom veghea amîndoi. Să fim in ii li urniţi dacă ne-om alege numai cu doi coţi lipsă din r i iun ui care înconjoară poalele stîlpilor. E tot un dar al

li.....mei de Rubempr6; 1-a moştenit de la faimosul conte,

ii.imoşulei.

Aur curat, dragul meu, adăugă părintele, vorbindu-i la jlliri'hc, cu un aer vădit exaltat. Nimic nu-i fals ! îţi dau în .-l 111 aripa dinspre miazănoapte. Nu cumva să pleci. Pen­ii M mine, păstrez aripa dinspre miazăzi şi naosul cel mare.

222