Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

STENDHAI.

Atenţie la confesionale; acolo pîndesc spionii hoţilor, ca să prindă clipa cînd stăm cu spatele spre odoare.

Cînd termină de vorbit, orologiul bătu ora unsprezece şi trei sferturi. Şi îndată se auzi clopotul cel mare. Răsuna de-ţi lua auzul; dangătele pline şi solemne îl mişcară pe Julien. Imaginaţia lui îşi luă zborul spre înălţimi.

Mireasma tămîiei şi a petalelor de trandafir, împrăştiate în calea sfintelor taine de băieţaşii ce-1 înfăţişau pe sfîntul Ioan, îl exaltară şi mai mult.

Dangătele atît de grave ale clopotului n-ar fi trebuit să trezească în Julien decît ideea muncii a douăzeci de oameni plătiţi cu cincisprezece sau douăzeci de centime şi ajutaţi poate de cincisprezece sau douăzeci de credincioşi. Ar fi trebuit să se gîndească la faptul că frînghiile se rod, că su-, portul de lemn putrezeşte, la primejdia clopotului însuşi, care-se prăbuşeşte la fiecare două veacuri; ar fi trebuit să chibzuiască la mijloacele de a scădea leafa clopotarilor, de a-i plăti din banii luaţi pe vreo indulgenţă sau din alt venit dobîndit din comorile bisericii şi care nu-i subţiază punga.

în locul acestor gînduri înţelepte, sufletul lui Julien, exaltat de dangătele atît de puternice şi de pline, rătăcea prin spaţii imaginare. „Niciodată n-o să poată el ajunge nici preot ca lumea, nici mare administrator. Sufletele care se emoţionează aşa sînt bune, cel mult, să dea un artist." Aici izbucneşte, în toată limpezimea ei, îngîmfarea lui Julien. Poate că cincizeci dintre colegii lui seminarişti, cu ochii deschişi la realităţile vieţii din pricina urii gem rale şi a iacobinismului care li se spune că stă la pîndâ îndărătul oricărui gard, cînd ar fi auzit clopotul cel mari al catedralei, s-ar fi gîndit numai la leafa clopotarilor. Ar fi cîntărit, cu inteligenţă de mari calculatori, dacă gradul de emoţie al publicului face banii plătiţi clopotarii*>i Dacă Julien ar fi vrut să se gîndească la interesele mate^ riale ale catedralei, imaginaţia lui, avîntîndu-se dincolo doi ţelul propus, s-ar fi oprit la economisirea a patruzeci da