Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

346

STENDHAL

istoria lui d'Aubing6¹ şi pe Brantâme². „Ciudată lectură, gîndi Julien; şi marchiza nu-i dă voie să citească roma­nele lui Walter Scott!"

în altă zi, îi povesti, cu ochii aceia strălucind de plăcere, care dovedesc cît e de sinceră admiraţia, următoarea faptă a unei tinere femei de pe vremea lui Henric al III-lea, citată în Memoriile lui Etoile³. Aflînd că soţul îi e necredincios, ea îl înjunghie.

Amorul propriu al lui Julien era măgulit. O fiinţă înconjurată de atîta respect şi care, după spusele academi­cianului, conducea întreaga casă, binevoia să-i vorbească cu un aer care aproape că putea fi socotit prietenesc.

„Mă înşelam, gîndi peste puţină vreme Julien; asta nu e familiaritate; eu îi sînt doar un soi de confident, ca în tragedie, şi-mi vorbeşte numai din nevoia de a vorbi. Trec drept un savant în familie. îi voi citi pe Brantâme, pe d'Aubigne, pe Etoile.Aşa, voi putea să dovedesc falsitatea unor întîmplări despre care îmi povesteşte domnişoara d< La Mole. Vreau să ies din rolul de confident pasiv."

încet-încet, discuţiile cu fata aceasta, ce dovedea Q comportare atît de impunătoare şi totodată atît de ap io piaţă, deveniră mai atrăgătoare. Julien îşi uită tristul rol de plebeian revoltat. O găsea cultivată şi chiar înţeleapu Părerile ei din grădină se deosebeau mult de cele pe care le dădea în vileag în salon. Uneori avea faţă de el un eni u

1 Agrippa d'Aubigni (1552-1630), poet şi istoric protestant, participiul activ la războaiele religioase care au avut loc în Franţa în secolul al XVI-le», Este autorul unei Istorii universale.

2 Pierre de Bourdeilles Brantdme (1535-1614), scriitor francez, autor ni lucrărilor Vieţile oamenilor iluştri şi ale marilor conducători de oşti francei şi Vieţile oamenilor iluştri şi ale femeilor galante.^

i Memoriile lui Pierre Etoile (1546-1611). sau însemnări din timpul don niei lui Henric al III-lea şi Henric al /K-/ea. Sînt amintirile unui cetăţi care a însemnat fără discernămînt, zi de zi, diferite evenimente, I controleze autenticitatea materialului.

ROŞU ŞI NEGRU

347

ziasm şi o sinceritate care contrastau pe de-a-ntregul cu felul ei obişnuit de a fi, atît de mîndru şi de rece.

— Războaiele ligii¹ sînt vremurile eroice ale Franţei, îi spuse ea într-o bună zi, cu ochii scînteind de inteligenţă şi de entuziasm. Atunci fiecare se lupta să dobîndească un lucru pe care îl dorea, să ajute tabăra din care făcea parte iar să nu cîştige prosteşte vreo decoraţie, ca pe vremea împăratului vostru. Recunoaşte că pe atunci existau mai puţin egoism şi micime sufletească. Veacul acela îmi e drag.

— Iar Boniface de La Mole a fost eroul lui, îi răspunse Julien.

— Măcar a fost iubit aşa cum cred că e plăcut să fii. Care dintre femeile de astăzi s-ar încumeta să atingă capul retezat al iubitului ei ?

Doamna de La Mole îşi chemă fiica. Făţărnicia, ca să fie folositoare, trebuie să se ascundă; iar Julien, după cum se vede, îi mărturisise pe jumătate domnişoarei de La Mole admiraţia lui pentru Napoleon.

„Iată superioritatea neţărmurită pe care o au faţă de noi, gîndi el cînd rămase singur în grădină. Istoria strămoşilor îi înălţă deasupra simţămintelor vulgare şi nu sînt siliţi să se gîndească întruna la traiul de toate zilele ! ( c mizerie ! îşi mai spuse el cu amărăciune. Nu sînt vred­nic să judec asemenea lucruri măreţe. Viaţa nu-mi este ilccît un şirag de făţărnicii, fiindcă n-am o mie de franci venit, ca să-mi cumpăr pîine."

— La ce te gîndeai, domnule ? îl întrebă Mathilde, care se întorsese în fugă.

i Referire la războaiele Ligii catolice din 1575. Liga catolică, organi­ce a clerului şi a nobilimii feudale, care, sub conducerea ducelui de (lulse, s-a împotrivit hughenoţilor (calviniştilor).