Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

96

STENDllAk
Din clipa aceea făcu aşa fel, încît să aibă totdeauH vreunul din copii pe lîngă ea.

Ziua aceea fu plictisitoare pentru Julien ; şi-o petrejB de la un capăt la altul încercînd să-şi îndeplineasi stîngaci, planul de cucerire. Nu se uită măcar o dată, doamna de Rdnal fără ca privirea lui să nu ascundă înţeles tainic; totuşi, nu era atît de prost încît să nu-şi c seama că nu reuşeşte să-i fie plăcut şi, cu atît mai mul s-o cucerească.

Doamna de R6nal nu-şi mai revenea din uii văzîndu-1 atît de stîngaci şi, totodată, atît de îndrăzneţ, sfiiciunea dragostei la un om inteligent! gîndi ea, în din urmă, cu o bucurie de nespus. E cu putinţă oare ca l vala mea să nu-1 fi iubit niciodată ?"

După-masă, doamna de RSnal trecu în salon ca să pili mească vizita domnului Charcot de Maugiron, subprefc tul din Bray. Şi începu să lucreze ceva la un ghergB foarte înalt. Lîngă ea se aşeză doamna Derville. întfl asemenea situaţie şi ziua în amiaza mare, eroul nostr găsi cu cale să-şi întindă piciorul şi să atingă frumosul cior al doamnei de Rânal, care, din pricina ciorapului ajj rat şi a minunatului pantofior din Paris, atrăgea în ml vădit privirile galantului subprefect.

Doamna de Renal se îngrozi; lăsă să-i cadă foarfecel gherrful de lînă, acele, astfel că gestul lui Julien putu f treacă drept o încercare stîngace de-a opri căderea foarfH celor pe care le văzuse alunecînd. Din fericire, forfec\M făcută din oţel englezesc se sparse şi doamna de Rerial rfl mai conteni cu regretele că Julien nu se aflase ceva ml aproape de ea.

— I-ai observat căderea şi ai fi putut-o opri, dar diii

rîvna dumitale nu m-am ales decît cu o lovitură de picioM

Spusele ei îl înşelară pe subprefect, dar nu şi pe doanw

Derville. „Urîte obiceiuri mai are băiatul ăsta drăguţ»