lulien nu mai cuteză să se lase în voia visărilor. Mai ■Im, dar şi mai puţin îndrăgostit, socoti că n-ar fi prudent ■ se mai ducă în odaie la doamna de R6nal. Mai bine să Hm ca la el; dacă o zărea vreun servitor umblînd prin HM, /cei de motive felurite puteau s-o justifice.
I >ar şi socoteala aceasta îşi avea neajunsurile ei. Julien miMHNc de la Fouqu6 nişte cărţi pe care el, ca unul ce stu-H| teologia, n-ar fi putut niciodată să i le ceară unui li-ftfm Iar cărţile primite nu îndrăznea să le deschidă decît ■«upica. Şi de multe ori i-ar fi fost mai plăcut să nu-1 Hm ii'rupă din citit o vizită în aşteptarea căreia, pînă în Mimul întîmplării din livadă, nu şi-ar fi putut îngădui să pitească în linişte.
Doamnei de Renal îi datora înţelegerea cărţilor într-un ni iu totul nou. îndrăznise s-o întrebe despre o mulţime Mc nimicuri, a căror necunoaştere opreşte în loc inteli-Igi-iiţa unui tînăr născut în afara lumii bune, oricîtă firşicptăciune firească s-ar presupune că are.
I Educaţia aceasta a dragostei, făcută de o femeie cu toiul neştiutoare, fu o adevărată fericire. Julien izbuti să IViula făţiş societatea, aşa cum este ea astăzi. Şi nimeni nu-i Mii lunecă mintea povestindu-i cum a fost ea odinioară, cu doua mii de ani în urmă, sau măcar acum şaizeci de ani, pe vremea lui Voltaire şi a lui Ludovic al XV-lea. Spre I nespusa lui bucurie, i se luă un văl de pe ochi şi înţelese, in 111 şir, ceea ce se petrecea la Verrieres.
In primul plan pricepu că sînt nişte intrigi foarte l< implicate, urzite, de vreo doi ani încoace, pe lîngă preiei iul din Besancon. Ele erau sprijinite de unele scrisori msiic din Paris şi datorate unor oameni foarte sus-puşi. Toiul ca să-1 facă pe domnul de Moirod, omulcel mai
110
STENDHAU
habotnic din tot ţinutul, primul şi nu al doilea adjunct sm primarului din Verrieres.
Concurentul acestuia era un fabricant foarte bogat I care trebuia neapărat împins pe locul de al doilea adjuncfl
Julien înţelese, în sfîrşit, frînturile de cuvinte sufl prinse cînd protipendada de prin partea locului venea sM ia masa la domnul de R6nal. Lumea aceasta privilegia™ era adînc preocupată de alegerea primului adjunct, pfl care restul localnicilor, şi mai ales liberalii, nici n-M bănuiau măcar. Alegerea era importantă prin faptul, ofl noscut de toată lumea, că partea de răsărit a străzii princB pale din Verrieres urma să fie împinsă înapoi cu mal mulţi metri, deoarece strada devenise drum regal.
Or, dacă domnul de Moirod, proprietar a trei case {■ partea care urma sa fie împinsă înapoi, ajungea prim-a™ junct al primarului şi mai apoi primar, în cazul cînd donfl nul' de R6nal avea să fie numit deputat, el putea sfl închidă ochii şi să facă mici reparaţii caselor dinspiH stradă, reparaţii datorită cărora casele lui mai puteau sa dureze un veac. Cu toată adînca cucernicie şi cinstea recfl noscută a domnului de Moirod, toţi erau siguri că va fi uM om de înţeles, căci avea o droaie de copii. Printre casefl care urmau să fie împinse înapoi, nouă aparţineau celcB mai de seamă familii din Verrieres.
Lui Julien, intriga aceasta i se părea cu mult mai ini portantă decît istoria bătăliei de la Fontenoy1, căreia ■ vedea numele pentru prima oară într-una din cărţile tril mise de către Fouqud Existau multe lucruri care îi dăduS seră de gîndit, încă de acum cinci ani, de cînd începuse sm se ducă seara la preot. Dar discreţia şi umilinţa minţii! fiind primele însuşiri ale unui teolog, nu îndrăznise nicio-l dată sâ pună întrebări.
într-o zi, doamna de R6nal îi dăduse o poruncă valfl tului soţului ei, care îl duşmănea pe Julien.
l Localitate în Belgia, unde s-a dat, în anul 1745, o bătălie între arm tele franceze si cele austro-enjdeze.
Dostları ilə paylaş: