Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

: 
5.2. DESCRIEREA TULBURĂRILOR PSIHICE 
Introducere 
în această parte descriptivă sunt incluse exemple de tulburări 
din fiecare categorie principală enumerată în prima parte a acestui 
capitol. Sunt amintite etiologia, simptomatologia şi prognoza 
(predicţii cu referire la evoluţia bolii), acolo unde este posibil, cu 
excepţia celor deja amintite în lucrarera noastră. 
J 

---

1. TULBURĂRI 
PSIHICE ORGANICE 
2. TULBURĂRI 
DETERMINATE DE 
CONSUMUL 
SUBSTANŢELOR 
PSlHOACflVE 
3. SCHIZOFRENIE 
Şl TULBURĂRI 
DELIRANTE 
4. TULBURĂRI 
AFECTIVE 
5. TULBURĂRI 
NEVROTICE Şl 
LEGATE DE 
STRESS 
Demenţe variate (de ex. 
determinate de HIV sau 
afecţiuni vasculare) 
Boala Alzheimer 
Tulburări cauzate de 
leziuni sau afecţiuni ale 
creierului 
Amnezii organice 
Intoxicaţie, 
dependenţă, abuz, 
abstinenţă de 
substanţe precum: 
alcool, derivaţi ai 
opiului, stimulente, 
canabis, sedative 
cocaină, tutun, 
solvenţi, 
halucinogene 
Cu sau fără 
complicaţii (de ex. 
comă convulsii) 
Schizofrenie (de ex. 
simplă, hebefrenică 
catatonicâ, . 
paranoidă) 
Tulburare delirantă 
persistentă 
Tulburări psihotice 
acute sau tranzitorii 
Tulburări afective 
schizofrenoide 
Mania 
Tulburarea 
afectivă bipolară 
Episod depresiv 
Depresie 
recurentă 
Alte tulburări 
afective (de 
dispoziţie) 
Fobii 
Tulburări 
anxioase (de ex. 
atac de panică) 
Tulburări 
obsesiv-
compulsive 
Stress sever (de 
ex. sindrom de 
stress 
postraumatic) 
Tulburări 
disociative (de 
ex.: fuga, 
amnezia, 
personalitatea 
multiplă) 
Tulburări 
somatoforme 
(de ex. 
ipohondria) 

---

6. TULBURĂRI DE 
COMPORTAMENT, 
ASOCIATE CU 
PROBLEME FIZICE 
Tulburări de alimentaţie 
(de ex. anorexia, 
bulimia) 
Tulburări de somn fără 
suport organic (de 
ex.insomnia, 
somnambulismul, 
coşmare) 
Disfuncţii sexuale 
(neorganice) 
Tulburări puerperale 
(de ex. psihoză 
puerperală) depresii 
post-natale) 
Abuz de substanţe 
care nu dau dependenţă 
(de ex. laxative, 
vitamine, steroizi) 
7. TULBURĂRI DE 
PERSONALITATE 
LA ADULŢI 
Tulburări specifice 
de personalitate(de 
ex.personalitatea 
paronoidă, schizoidă, 
dissocială) 
Modificări de 
personalitate în urma 
catastrofelor 
J 
Tulburări ale 
instinctelor şi 
deprinderilor (de ex. 
piromania) 
8. RETARDARE 
MINTALĂ 
Categorii de 
retardare 
uşoară 
moderată 
severă 
profundă 
9. TULBURĂRI 
DE 
DEZVOLTARE 
PSIHOLOGICĂ 
Tulburări de 
comunicare 
(limbaj şi 
vorbire) 
Tulburări 
specifice 
şcolare 
(educaţionale) 
(de ex.'dislexia) 
Tulburări 
pervazive (de 
ex. autismul) 
10. TULBURĂRI 
SPECIFICE 
COPILĂRIEI Şl 
ADOLESCENŢEI 
Tulburare 
hiperkinetică 
Tulburări de 
contact 
Tulburări 
emoţionale (de 
exemplu: 
anxietate fobică, 
anxietate de 
separare) i 
Tulburări de 
funcţionare 
socială 
(de ex. mutism 
electiv) 
Tulburări 
nervoase (de ex. 
Sindromul 
Tourette) 
Alte tulburări 
(de ex. enurezis, 
tulburări de 
alimentaţie 
balbism)' 
Fig.5.1 Categoriile principale ale tulburărilor psihice specifice 

---

Cauze, categorii şi 4escrieri ale tulburărilor psihice 173 
Categoria 1. Tulburări psihice organice 
Acestea se datoreză deteriorării fizice a creierului sau 
degenerării sistemului nervos. 
a) Boala Parkinson. Celulele cerebrale care produc dopamina 
nu mai funcţionează normal. Simptomele fizice sunt tremurul şi 
mersul târşâit. La mulţi pacienţi, tratamentul constă în administrarea 
medicamentului L-dopa, dar este necesară o monitorizare strictă, pentru a 
evita supradozarea. L-dopa este o variantă sintetică a dopaminei, care 
înlocuieşte acest neurotransmiţător şi face posibilă reluarea circuitului 
dopaminic. Supradozele de L-doza pot determina halucinaţii sau alte 
simptome similare schizofreniei, (vezi Tulburarea dopamimică, capitolul 5). 
b) Boala Alzheimer a fost identificată pentru prima dată în, 
1860, de către neurologul german Alois Alzheimer, atât la pacienţii cu 
vârsta între 40 şi 50 ani, cât şi la pacienţii vârstnici. Este clasificată ca 
o demenţă presenilă. Debutează cu dificultăţi de concentrare, 
momente de absenţă şi iritabilitate; facultăţile mintale se deteriorează 
într-o manieră specifică demenţei (descrisă mai jos). In boala 
Alzheimer, intervine o degenerare primară a neuronilor (celulele 
nervoase) - (cititorul poate consulta figura 5.3, pentru informaţii 
despre neuroni şi transmiterea nervoasă). Celulele cerebrale suferă de 
o atrofiere atât de accentuată, încât ventriculele se lărgesc şi pliurile 
corticale se întind. în locul celular atrofiate se formează o placă 
neuritică sau senilă; aceasta conţine resturile de celule şi amiloid, o 
substanţă care se depozitează atunci când se întrerupe, metabolismul 
proteic. In urma neuronilor se acumulează filamente proteinice 
anormale (aglomerări neurofibrilare). 
Hyman şi colab. (1984) au descoperit că degenerarea celulară 
afectează, în special, hipocampusul (structură cerebrală implicată în 
stocarea informaţiilor. 
Au fost indicate mai multe cauze posibile ale bolii Alzheimer, 
dar nici una dintre ele nu a fost dovedită cu certitudine. Este dificil să 
se stabilească care dintre modificările observate este cauză şi care este 
efect. Prognoza este rezervată, deteriorările evoluează, treptat, pe o 
perioadă de 10-12 ani. 

---

174 Diferenţe interindividuale 
Tratamentul acestei boli încearcă, în primul rând, să securizeze 
persoana şi să-i ofere îngrijire şi confort. In stadiile primare, este de 
preferat ca pacientul să fie îngrijit la domiciliu, alături de familia sa şi 
de obiectele familiare. Sunt necesare unele „note", care să-i 
amintească pacientului acţiuni elementare (de exemplu, „închide 
aragazul" sau „încuie uşa"). Simptomele din stadiile avansate constau 
în episoade delirante paranoide, agresivitate sau alte comportamente 
cărora familia pacientului le face faţă cu greu. Instituţionalizarea nu 
este o decizie uşor de luat; consilierea este un suport excelent pentru 
pacient şi cei din jurul lor (Zărit, 1980). Suportul practic şi moral 
adresat la domiciliu celor afectaţi de boală a fost recunoscut ca fiind 
de maximă importanţă, dar, din păcate, fondurile necesare nu sunt, 
întotdeauna, disponibile. 
Cercetările actuale se îndreaptă către investigarea unei posibile 
componente genetice a bolii Alzheimer. 
c) Demenţa determinată de HIV. Sindromul imuno-deficitar 
este o infecţie virală care distruge imunitatea organismului. De 
asemenea, produce tulburări spihice, constând în lentoare, oboseală, 
scăderea capacităţii de concentrare, dificultăţi de rezolvare a 
problemelor şi de citire. Se întâlnesc des apariţia şi retragerea socială; 
mai puţin frecvente sunt crizele şi psihozele. Este posibil ca, într-un 
anumit stadiu al bolii, apatia şi retragerea socială să se datoreze 
perceperii de către individ a deteriorării stării sale, dar şi deteriorării 
fiziologice în sine. Consilierea celor afectaţi de SIDA încearcă să le 
combată descurajarea şi deprimarea şi, de asemenea, să-i ajute în 
legătură cu problemele cotidiene. Nurnberg şi colab. (1984) a 
descoperit că pacienţii cu SIDA au manifestat probleme legate de 
concentrare şi memorie cu câteva luni înainte de declanşarea bolii. 
d) Tulburările datorate afecţiunilor sau leziunilor cerebrale 
d.l) Leziunile cerebrale pot fi cauzate de tumori, infecţii 
(precum meningită), accidente sau traumatisme. Leziunile fizice se 
asociază disfunctionalitătilor individuale. Infecţiile vindecate şi tumorile 
benigne sau care au fost îndepărtate determină, rareori, probleme 
psihologice reziduale. Studiile clinice în această sferă au furnizat dovezi 
cu privire la localizarea funcţiilor cerebrale. Spre deosebire de alte părţi 

---

Cauze, categorii şi descrieri ale tulburărilor psihice 175 
ale corpului, creierului nu se poate regenera, astfel încât funcţiile, odată 
pierdute, nu mai pot fi recâştigate. Fac excepţie de la această regulă 
copiii mici, sub 5 sau 6 ani, vârstă la care creierul este încă plastic, iar 
conexiunile substitutive se pot uita. Pacienţii comatoşi în urma unui 
accident, uneori timp de luni întregi, se pot restabili funcţional complet, 
chiar dacă treptat; cu cât pacientul este mai tânăr, cu atât restabilirea se 
face mai complet. O comoţie (pierdere pe timp scurt a conştientei) sau o 
contuzie (lovire a ţesutului neural, în urma căruia creierul suferă o com­
primare pe osul cranian printr-un impact puternic şi care poate deter­
mina intrarea în comă) pot produce modificări ale personalităţii doar în 
cazul producerii unei laceraţii (sfarşirea sau străpungerea ţesuturilor 
cerebrale).Cel mai cunoscut caz de acest fel este cel al lui Phineas Gage 
(sfârşitul secolului al XlX-lea), care, în timpul unor lucrări de excavare 
pentru construcţia unei şosele, a fost străpuns, în partea stângă a 
craniului său, de o tijă de fier, care a ieşit prin partea superioară a 
craniului. El s-a restabilit, fără deficienţe senzoriale sau motorii dar 
personalitatea sa s-a modificat atât de radical, încât patronii nu au mai 
vrut să-1 angajeze. (Unii s-au întrebat cum de mai dorea să fie angajat!). 
d.2) Alcoolul produce leziuni cerebrale; cei afectaţi de boala lui 
Wernicke au leziuni la nivelul punţii lui Varollis, cerebelului şi corpilor 
mamilari. Ei manifestă somnolenţă, confuzie şi mers nesigur. Pacienţii 
cu psihoză Korsakoff prezintă un tablou etiologic şi simptomatologie 
similar, dar, în plus, au leziuni la nivelul talamusului şi amnezie 
anterogradă (pierderea memoriei legată de evenimenele anterioare bolii 
sau traumatismului); ei prezintă, adeseori, confabulaţie („inventarea" 
amintirilor pentru a acoperi golurile de memorie).