Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

O comparaţie între terapii 
O serie de studii au comparat terapiile comportamentale cu cele 
de tip înţelegere (insight). Rezultatele au înregistrat diferenţe foarte 
mici între aceste terapii sub aspectul eficienţei (Sloarie şi colab., 1975; 
Berman şi colab., 1985). Aceasta se poate datora faptului că terapiile 
specifice se adresează anumitor tulburări, având, astfel, şanse maxime 
de scces. De exemplu, modelarea şi desensibilizarea sistematică au 
succes frecvent în tratarea fabricilor, în timp ce terapiile psihanalitice 
nu au succes; acestea din urmă sunt mult mai eficiente pentru 
problemele care cer înţelegerea sinelui. Terapile comportamentele şi 
cele cognitiv-comportamentale sunt utilizate pentru a modifica 
aspectele specifice ale comportamentului unui individ. Nici una dintre 
terapii nu are succes, utilizată singură, în tratarea schizofreniei sau a 
tulburării maniaco-depresive; totuşi, utilizarea lor în asociere cu 
chimioterapia poate avea rezultat, mai ales în rezolvarea problemelor 
cotidiene. 

---

Tratamente şi terapii 233 
Studii cu privire la rezultatele terapiilor 
Eysenck
 (1952) a trecut în revistă 5 studii cu privire la eficienţa 
psihanalizei şi 19 studii asupra terapiilor electrice (terapii mixte, precum 
asocierea modificării comportamentului cu alte tehnici terapeutice). El 
a concluzionat că doar 44% din pacienţii psihanalizaţi au înregistrat 
îmbunătăţiri; faţă de 64% din pacienţii trataţi ecletic. Dar Bergin 
(1971) a reluat aceleaşi studii şi a descoperit că, utilizând alte criterii 
de „îmbunătăţire", rata de succes a psihanalizei creştea Ia 83%. Deci, 
aşa cum am arătat deja, totul depinde de definirea conceptului de 
vindecare. 
Smith şi Glass
 (1977) au revăzut 400 de studii cu privire la o 
mare varietate de terapii şi au concluzionat că aplicarea oricărei 
terapii are rezultate într-o măsură mai mare decât reaplicarea unei 
terapii. Smith şi colab. (1980) au realizat o meta-analiză a 475 de 
studii, care comparau un grup supus terapiei cu un grup de control, 
nesupus unei terapii. Ei au descoperit că, în medie, pacienţii supuşi 
unei terapii au înregistrat îmbunătăţiri mai semnificative decât 80% 
dintre subiecţii grupului de control. Acestor rezultate li se pot aduce 
obiecţii, având în vedere varietatea de criterii utilizate, ceea ce 
constituie o problemă metodologică a meta-analizei.