Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

 matrice corelativă (de corelaţie). Redăm, mai jos, un 
exemplu de astfel de matrice, rezultată în urma aplicării ipotetice a patru 
teste. 
Testele 
1 (Numeric) 
2 (Verbal) 
3 (Spaţial) 
4 (Memorie) 
2 
0,39 
3 
0,58 
0,38 
4 
0,12 
0,40 
0,06 
Cu cât corelaţia între două sau mai multe teste este mai înaltă (deci, 
un coeficient de corelaţie cât mai apropiat de valoarea 1,00), cu atât scorurile 
obţinute sunt mai aproapie şi este mai probabil ca testele respective să 
măsoare aceleaşi aptitudini sau aceeaşi factori (se poate observa, în 
exemplul de mai sus, că cea mai puternică corelaţie există între testele 1 şi 3, 
iar cea mai slabă între testele 3 şi 4). Utilizând analiza factorială, se pot 
identifica, în matricea corelativă, zone de corelaţie înaltă, ceea ce indică un 
grup de teste care vizează un singur factor. Astfel, dacă toate testele ar 
măsura aceeaşi aptitudine, analiza factorială ar identifica un singur factor 
- aceasta sugerează ideea că structura inteligenţei este dominată de o 
singură aptitudine majoră. Dar, dacă testele măsoară o serie de aptitudini 
distincte, atunci, din analiză, vor rezulta mai mulţi factori. 
4. Să presupunem că analiza factorială a coeficienţilor de corelaţie din 
matricea de mai sus a evidenţiat trei factori majori (în acest caz, trei aptitudini 
majore). O analiză viitoare va trebui să indice care dintre teste se corelează 
mai puternic cu fiecare dintre aceşti factori. De exemplu, dacă pentru un test 
se înregistrează un coeficient de corelaţie de 0,05 cu factorul I, 0,75 cu 
factorul II şi 0,21 cu factorul III, rezultă că testul respectiv este saturat de 
factorul II (cu care are corelaţia cea mai puternică). Ca urmare, factorii, 
identificaţi pot fi interpretaţi examinând conţinutul testului cel mai puternic 
influenţat de fiecare dintre aceşti factori. 

---

Inteligenţa şi măsurarea ei 
13 
5. Trebuie să remarcăm faptul că, în timp ce analiza factorială este o 
tehnică matematică precisă (care vizează factorii majori comuni unui număr 
de teste sau probe diferite), interpretarea şi denumirea acestor factori depinde 
de fiecare cercetător în parte, fiind necesară, în acest sens, o atentă 
argumentare. în unele cazuri, etichetarea arbitrară a unor factori determină 
critici aspre (vezi critica analizei factoriale, de la sfârşitul acestei părţi). 
Fig.1.1. Utilizarea corelaţiei şi a analizei factoriale în studiul inteligenţei. 
Analiza factorială a permis cercetătorilor să investigheze 
structura inteligenţei. De exemplu, această metodă a fost utilizată 
pentru a răspunde la întrebarea: inteligenţa este constituită dintr-o 
singură dimensiune, de-a lungul căreia pot fi plasaţi toţi indivizii sau 
este formată din mai multe dimensiuni, iar indivizii pot excela în una 
sau alta dintre acestea? 
Nu trebuie uitat faptul că analiza factorială a fost utilizată şi 
pentru identificarea unor atribute legate de alte arii ale psihicului 
uman, precum personalitatea (vezi capitolul 2).