14
Diferenţe interindividuale
Abordarea analitică factorială
Teoria bifactorială a lui Spearman
Charles Spearman
(1863-1945) a fost unul dintre iniţiatorii
testelor pentru aptitudini mintale şi ai analizei factoriale. Examinând
scorurile obţinute de copii la o serie de teste, a evidenţiat o puternică
corelaţie între toate testele aplicate. Acest rezultat a argumentat ideea
că toate testele măsoară un factor comun, pe care el 1-a denumit „g"
(inteligenţa generală). De asemenea, el a concluzionat că performanţa
unui subiect la un anumit test, de exemplu cel de aptitudine numerică,
nu se armonizează, neapărat, cu performanţa la un alt test, de exemplu
cel de aptitudine verbală - aceasta înseamnă că factorul ,,g" nu poate
fi considerat răspunzător pentru toate diferenţele dintre indivizi. Ca
urmare, Spearman a propus un al doilea factor, specific fiecărui test
codificat ca factor „s"
(factor specific). Astfel, inteligenţa unei persoane,
din punct de vedere al evaluării, este determinată, în principal, de „g",
pe care Spearman îl consideră un echivalent grosier al capacităţii de a
sesiza relaţiile dintre lucruri.
Indivizii diferă între ei în funcţie de saturarea cu factorul „g"
- persoanele „inteligente" au mai mult „g", iar cele „încete la minte",
mai puţin. Dar, indivizii diferă şi în funcţie de aptitudinile lor specifice
(„s"), astfel încât o anumită persoană poate obţine performanţe în sfera
matematicii, în timp ce o alta excelează în sfera verbală.
Dostları ilə paylaş: