Păreri în favoarea testelor proiective Mulţi psihologi consideră că în ciuda limitelor, testele
proiective determină „intuiţii clinice" corecte, care pot fi confirmate
utilizând şi alte instrumente de testare, cu o mai mare fidelitate. Kline
(1983) evidenţia două argumente în favoarea testelor proiective:
1. Metoda uzuală de validare a testelor proiective presupune ca
răspunsurile să fie interpretate fără a avea nici o informaţie anterioară
despre subiect, ceea ce, susţine Kline, este un nonsens. Interpretarea
testelor proiective trebuie realizată în contextul unor cunoştinţe
generale despre subiecţi şi viaţa lor, în acelaşi mod în care
psihanalistul interpretează visele. Din această perspectivă, datele
despre invaliditatea testelor proiective nu mai sunt atât de stricte.
2. Obiecţiile principale care se aduc testelor proiective se leagă
de infidelitatea acordării unui punctaj şi interpretării. Aceste
neajunsuri ar putea fi depăşite prin dezvoltarea unei scorificări şi
analize fidele a rezultatelor. Kline argumenta că a fost pusă la punct şi
utilizată cu succes o astfel de metodă pentru testul Rorschach, de către
Holley (1973) - şi anume, analiza G. Aceasta a fost utilizată şi pentru
alte teste de către Vegelius (1976), Hampson şi Kline (1977). Kline
consideră că analiza G permite utilizarea testelor proiective în studii
cantitative ale personalităţii. C_.
Semenoff (1981) este de părere că abandonarea testelor proiective
ar sărăci psihologia şi ar lipsi-o de o sursă importantă de înţelegere.
Autoevaluare 1. Ce sunt testele proiective şi cum pot fi folosite în explorarea
conceptelor psihanalitice?
2. Descrieţi, pe scurt, un test proiectiv şi explicaţi ce fel de
indicii caută examinatorul în interpretarea răspunsurilor subiecţilor.
Teoriile psihanalitice ale personalităţi 133 3. Faceţi o apreciere a valorii tehnicilor proiective pentru
evaluarea personalităţii.