Psihologie pastorală
Yüklə 1,13 Mb.
|
| 4. Răspunsul comprensiv
Când preotul intervine, după ce a ascultat şi a înţeles cu empatie drama credinciosului, raportându-se la el cu sinceră acceptare şi autenticitate, este uşor ca el să reuşească să formuleze un răspuns comprensiv, înţelegător, empatic. Cu acesta preotul relevă şi reflectă credinciosului adevărata dimensiune a situaţiei lui, pătrunde semnificaţia afectivă şi personală a comunicării. Acest răspuns este perceput de credincios ca rezultatul unei afectuoase atenţii a preotului, interesat să înţeleagă în mod corect semnificaţia situaţiei şi să desprindă componenta ei afectivă, chiar dacă ea nu este verbalizată. Acum vom expune câteva cazuri pentru a ilustra în mod practic cele şapte tipuri de răspuns posibil. O fată de 19 ani:
1. Răspunsul estimativ - Iată o problemă care trebuie rezolvată realmente. Raporturile dintre părinţi şi copii sunt un lucru foarte preţios nu doar la vârsta ta, ci şi pentru viitor, tocmai de aceea este necesar să ne preocupăm de stările tale… 2. Răspunsul interpretativ - Înţeleg. Desigur că dumneavoastră vă reproşaţi acest fapt cu atât mai mult cu cât nu există nimic care să poată justifica sentimentele ce le aveţi. Dar, pe de altă parte, veţi descoperi că sub această ură se ascunde o anumită dragoste faţă de tatăl dumneavoastră. Această dragoste este demonstrată de sentimentul de vinovăţie ce-l aveţi. 3. Răspunsul asigurativ (reconfortant sau fortificant) - Cred că toţi trecem într-o anumită perioadă a vieţii prin astfel de situaţii: ne detestăm unii pe alţii sau pe părinţii noştri. Este un fenomen foarte răspândit. Aparent, desigur, o mare parte dintre noi reuşeşte să găsească metode prin care să depăşească această perioadă. 4. Răspunsul interogatoriu - Este important să descoperim cauza acestui sentiment. Vorbiţi-mi despre tatăl dumneavoastră, despre tot ceea ce gândiţi despre el. Dumneavoastră spuneţi că nu v-a bătut niciodată… Dar poate să se fi întâmplat ca el să vă fi împiedicat să faceţi ceva ce aţi fi dorit foarte mult. Nu vă amintiţi nimic de acest fel? 5. Răspunsul rezolutiv (rezolvativ) - Aţi putea începe să vă gândiţi la bunătatea tatălui dumneavoastră, pe care chiar dumneavoastră îl definiţi „un om bun şi drept”. Şi să încercaţi să demonstraţi această disponibilitate faţă de el, să vă arătaţi drăguţă în raport cu el. 6. Răspunsul de confruntare - Da, mi-amintesc un caz ca cel al dumneavoastră. Şi-n acela era vorba de o tânără, care n-avea 20 de ani, care-şi ura tatăl... 7. Răspunsul empatic (sau înţelegător) - Faptul de a experimenta fără nici o justificare acest sentiment vă creează un sentiment de zbucium interior… Cazurile expuse succint mai jos fac referinţă la diferite situaţii pastorale. În primul exemplu este expusă intervenţia unui credincios urmată de diferitele posibile răspunsuri ale preotului, care sunt notate cu un anumit calificativ, care este în raport cu principiile colocviului nondirectiv. Terminologia nu o reflectă în mod exact pe aceea prezentată deasupra pentru a indica cele şapte tipuri de intervenţie. Un tânăr: - Părinte, când am aflat că ea mă părăseşte, m-am gândit chiar la ştreang. După aceea, m-am gândit să mă înrolez în regiunea străină, să plec undeva în război… să mor undeva departe dar să se vorbească de mine ca de un martir… Vroiam chiar să fac astfel. Să-i pară rău că m-a abandonat… să ştie cât de mult preţuiesc… Vă închipuiţi, acum se afişează cu un altul… Posibilele răspunsuri ale preotului:
- Trebuie să-ţi dai seama că făcând astfel îţi dăunezi ţie însuţi… 2. Răspunsul diagnostic - Vă lipseşte simţul valorii personale…
- Acest mod de a acţiona mi se pare că este dovada unei imaturităţi interioare…
- Nu este oare rău să te gândeşti aşa de puţin la propria persoană?
- Acest mod de a reacţiona este oare expresia unei iubiri faţă de aproapele cum cere Biserica sau este o formă rafinată de iubire de sine?
- Cu alte cuvinte, te-ai simţit atât de traumatizat şi atins în fibrele adânci ale sufletului tău de plecarea ei, că pe moment te-ai gândit la orice pentru ca să-ţi domoleşti durerea interioară… *** Un alt caz este oferit de o doamnă care se găseşte în spital. Preotul, care nu o cunoştea înainte, se apropie de pat şi îi zice:
|