Frecvenţa şi durata. Se pare că ritmul ideal al întâlnirilor trebuie să fie săptămânal. Această perioadă este suficientă pentru a nu favoriza în credincios tendinţa spre dependenţă şi în acelaşi timp îl stimulează să fie activ în procesul de clarificare a propriei situaţii, oferindu-i-se totodată timp pentru a reflecta asupra problemelor expuse în întâlnire. Durata întâlnirii trebuie să fie între 35-60 minute, timp ce poate fi scurtat cu persoanele foarte tinere, sau când individul este nervos şi neliniştit. Este important să se înţeleagă mai înainte cu credinciosul privitor la timpul fiecărei întâlniri. Aceasta nu înseamnă precizie cronometrică, întrucât colocviul pastoral constituie un raport uman, nu o chestiune mecanică. Flexibilitatea în privinţa duratei întâlnirii este binevenită, durata acesteia fiind condiţionată de nevoile concrete ale credinciosului.
Discreţia. Credinciosul trebuie să poată conta cu absolută certitudine interioară pe secretul „profesional” al preotului. Acest secret trebuie menţinut cu oricine are preotul de-a face. În cazul în care o a treia persoană este angajată în evenimentul expus de credincios, membri ai familiei, colaboratori, complici, sau când autorităţile publice pretind să fie informate pentru a interveni într-un mod constructiv în situaţie, preotul trebuie să fie extrem de rezervat. În astfel de cazuri, preotul trebuie să se pună mai înainte de acord cu interesatul, pentru a vedea în ce limite colaborarea sau comunicarea nu-l va deranja pe credincios.
