Psihologie pastorală

Altădată – altă dată

„Altădată” se scrie într-un cuvânt când se referă la un timp anume, putând fi înlocuit cu „cândva”: „Altădată preoţii nu fumau şi spuneau că aceasta este mare păcat”. În restul cazurilor, când are înţelesul de altă ocazie, se scrie despărţit: „Lele Veronică, altă dată o să-ţi iau banii, dar acum ştiu că eşti necăjită, aşa că rezolvă-ţi cu ei necazul”.

Alte situaţii dilematice:

că-i – căi; c-ai – cai; c-ar – car; ce-ai – ceai;

c-or – cor; de-al – deal; du-ne – dune;
n-ai – nai; n-aş – naş; ne-a – nea;
ne-am - neam; n-or – nor; şal - şal;
ş-ale – şale; te-i – tei; v-ar – var; l-aş – laş;

Regula de aur, general valabilă:

Când avem de-a face cu un substantiv (precum o parte din cele de deasupra) este clar că ortografia impune scrierea lui într-un singur cuvânt. Când însă, din conţinutul propoziţiei rezultă clar că nu este vorba de un substantiv (şal, nai, neam, dună etc.) ci de o acţiune exprimată prin alăturarea a două părţi de vorbire diferite de obicei un verb şi un pronume, atunci cuvintele se scriu despărţite.
l-aţi – laţi; m-oi – moi;

Regula de mai sus este valabilă şi când nu este vorba de un substantiv ci de un adjectiv (precum cele două exemple de mai sus – doi covrigi laţi, două piersici moi) sau un pronume (precum mai jos).

n-oi – noi; l-or – lor; v-oi – voi;
Alte distincţii ce trebuiesc operate:

Adverbul mai (mai bine, mai rău etc.) nu trebuie confundat cu juxtapunerea dintre un verb şi un pronume în formă abreviată: „M-ai înnebunit, cioroiule!”

Prepoziţia „la” nu trebuie niciodată confundată cu grupul „l-a” despărţit prin liniuţă întrucât este vorba de două părţi de vorbire diferite („La Betleem colo-n jos...” – L-a bătut până l-a prăpădit...).

La fel stau lucrurile în cazul adverbului cam care trebuie distins de grupul c-am: „Iaca poznă, c-am scăpat-o!”

„Nu ştiu care vi-i leacul!”; „Tu însă, bade Gheorghe, să vii degrabă la mine să ne sfătuim, până-i mai prindem vii!

În primul caz, avem de a face cu un pronume alăturat unui verb (Nu ştiu care vă este leacul!), în al doilea caz, avem de-a face cu verbul „a veni” la persoana a doua singular, modul imperativ, scriindu-se ca a tare cu doi „i”. În al treilea caz, este vorba de adjectivul „viu”, la plural (în opoziţie cu „mort”).

Scrierea cu majusculă

Se scriu cu majuscule zilele de sărbătoare naţională, internaţională, sau bisericească: 1 Decembrie, 1 Mai, 20 Iulie – Sfântul Ilie. Restul zilelor se scrie cu iniţială mică: 23 august, 15 septembrie, 2 octombrie etc.

Adjectivul pronominal

Acea (fată)

Acel (băiat)

Acele (fete)

Acei (băieţi)
Pronumele şi adjectivul relativ: