Psihologie pastorală

Decât – de cât

„O să-ţi arăt, cuvioase Antonie, că sunt alţii mai sfinţi decât tine”.

Când are înţelesul de „ca” , „decât” este adverb şi se scrie legat. Când se referă în schimb la o cantitate (Preotul tremura tot de cât frig acumulase la umblatul cu crucea) se scrie despărţit.

Demult – de mult

Când este adverb de timp, „demult” se scrie legat; atunci poate fi înlocuit cu termenul „odinioară”: „Demult, fetele întâmpinau la poartă, cu mâncare şi apă, pelerinii ce mergeau la Nicula”.

În restul cazurilor, când se referă la o bună bucată de vreme de când ceva nu s-a mai realizat, se scrie dezlegat: ”De mult timp, părinte, nu aţi mai călcat în umilul meu bordei!” (atunci răspunde la întrebarea: de când?)
Numai – nu mai

„Numai” când este conjuncţie, se scrie într-un cuvânt:

„Toată lumea are câte ceva, numai popa se plânge că n-are, n-are”.

„Când ajunse cuţitul la os, baba nu mai putu şi începu să blesteme”. Când este vorba despre o negaţie, de un verb la negativ, cuvintele aflate în atenţia noastră se scriu despărţit.

Odată – o dată

Când se poate înlocui cu „cândva”, atunci termenul nostru este adverb de timp şi se scrie legat. „A fost odată ca niciodată...”. Când se referă la o acţiune realizată o singură dată, nu de mai multe ori (fiind în acest caz numeral adverbial), atunci cuvintele se scriu despărţite: „Profesoara îl mai salută o dată pe părinte şi plecă mulţumită”.