Psihologie pastorală

Explicare teoretică: păstorul trage acum nişte concluzii pripite, crezând că a atins nucleul problematicii. Astfel răspunsul său constituie o interpretare a situaţiei ce neglijează un conflict psihologic probabil mult mai complex.

5. Desigur că, în decizia pe care trebuie s-o luaţi acum, vă temeţi de viitoarele repercusiuni negative asupra relaţiei cu soţia dumneavoastră.

Acceptare şi clarificare a unui nou aspect al stării de indecizie a credinciosului: o indecizie referitoare la viitorul relaţiei conjugale.

Observăm deci aici mai multe tipuri de răspuns: 1. Investigaţia categorică; 2. Generalizarea; 3. Explicarea teoretică (interpretarea); 4. Clarificarea. Fiecare dintre aceste tipuri de răspuns produce în interlocutor o reacţie diferită.

• 
  În realitate sunt conştient de faptul că decizia aceasta trebuie luată nu ca reacţie la părerea soţiei mele excesiv de influenţată de paroh, ci în funcţie de viitorul religios al fiului meu. Tocmai aici am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Deoarece în Liceul de Limbi Clasice se află un profesor de religie de renume naţional, de o formaţie duhovnicească excepţională, care l-ar putea influenţa pozitiv pe fiul meu. Nu credeţi că făcând ucenicie la acest profesor deosebit i se va putea limpezi viitorul?
  
• 
  În mod sigur nu! O educaţie religioasă autentică presupune un context special, nu doar nişte ore de religie realizate cu competenţă. De exemplu, este absolut necesar ca şi materiile religioase să fie predate într-o manieră religioasă. Credeţi că predând, de exemplu, istoria sau literatura, poţi fi „neutru” din punct de vedere religios şi duhovnicesc? Trebuie să mă credeţi: dacă vreţi să ţineţi cont de amploarea factorului religios în viaţa individului, este mai bine ca băiatul să meargă la Seminar.
  
• 
  Poate că da, din punctul de vedere al contextului religios de viaţă. Dar mai este şi problema navetei zilnice, a anturajului nepotrivit din tren, a cheltuielilor financiare adiacente, a timpului pierdut, a oboselii copilului...
  

Eroarea pastorală a acestui răspuns se răzbună. Susţinându-şi cu îndârjire propriul punct de vedere, păstorul a ajuns să pună în evidenţă aspectele pozitive ale părerii contrare. Cu cât păstorul va pleda (invocând noi argumente) pentru Seminar, cu atât mai mult tatăl elevului va găsi argumente pentru Liceul de Limbi clasice. Iată deci care este rezultatul unei poziţii rigide luate de păstor; relaţia pseudo-pastorală astfel instaurată se va construi pe schema afirmaţie-obiecţie. La orice afirmaţie a preotului, interlocutorul va formula o obiecţie. Şi aceasta din cauza lipsei de tact pastoral şi a deficitului de inteligenţă demonstrate prin atitudinea păstorului. Rolul lui era de a conduce spre soluţia ideală, iar nu de a impune o pseudo-soluţie pripită şi ne-duhovnicească. Deznodământul acestei direcţii de evoluţie a dialogului este clar: fiecare se va fortifica pe propriile poziţii.
1. Cine este oare părintele director de la Seminarul din Iaşi? Aş putea să-i aranjez o întâlnire fiului dumneavoastră cu el...

- V-aş mulţumi foarte mult. El îşi va putea spune cu siguranţă părerea asupra viitorului religios al fiului meu, dacă va reuşi la seminar.

Eroarea aparţine de această dată tatălui elevului. Încercând permanent detalii specifice externe motivaţiilor esenţiale ale deciziei care trebuie luată, el a ajuns să se substituie preotului căruia i-a cerut sfatul. De această dată încredinţează decizia viitorului fiului său în mâinile unei a treia persoane, străine de dialogul de până acum, care de fapt este mult mai puţin calificată în cunoaşterea contextului complex al vieţii elevului căruia i se hotărăşte soarta. Rezultatul normal al dialogului care avansează în direcţia cercetărilor minuţioase ale circumstanţelor externe este încredinţarea graduală a deciziei finale unor elemente (circumstanţe sau persoane) ce nu fac parte din relaţia păstor-credincios. Credinciosul este re-orientat spre o altă situaţie fără ca să beneficieze în prealabil de o reală „iluminare”. Dimpotrivă, ajunge să fie invitat la abandon, ajunge să se arate dispus la luarea unei decizii sub impulsul unei instanţe externe. Această alienare face să se piardă însuşi scopul întâlnirii şi dimensiunea psiho-directivă a dialogului pastoral.

2. 
   În general, există un consens general asupra faptului că viaţa duhovnicească este mai bine realizată şi protejată în Seminar. Chiar recent citeam un studiu referitor la viaţa spirituală într-un seminar...
   

• 
  Dar cred că nu trebuie să uităm că la Liceul de limbi clasice profesorul de religie este un om cu adevărat excepţional. Acesta va reuşi să imprime copilului un spirit special...
  

Generalizarea pe care a realizat-o păstorul creează o anumită insatisfacţie interioară în interlocutor care simte nevoia să sublinieze că situaţia luată în obiectiv este cu adevărat unică. Generalizarea înseamnă de cele mai multe ori pierderea ocaziei de a lua într-o analiză competentă şi detaliată argumentele pro şi contra unei anumite poziţii. Ea atrage după sine fragilizarea relaţiei interpersonale, care de obicei se fundamentează pe (şi este consolidată de) ceea ce este unic şi irepetabil în viaţa fiecărui individ.