3. Dumneavoastră v-aţi aştepta ca eu să iau vreo poziţie împotriva Seminarului teologic sau împotrivă parohului dumneavoastră?
- Categoric, nu! Desigur... nu. Cer scuze. Este adevărat. Nu m-am gândit că dumneavoastră înşivă aţi fost pentru scurt timp profesor într-un seminar teologic.
Preotul nostru şi-a pierdut prestigiul de atent analist al dinamicii psihologice a comportamentului uman. Din nefericire el a uitat să privească problema din punctul de vedere al interlocutorului său şi să caute să aprofundeze şi să înţeleagă motivaţiile şi raţiunile lui. El are o poziţie a lui rigidă, cu anticipaţie luată, iar interlocutorul său se simte jenat de lipsa de intuiţie ce a demonstrat-o. Păstorul a trădat de două ori prin atitudinea sa exigenţele unui dialog pastoral autentic: în primul rând, pentru că a încetat să caute împreună cu interlocutorul său soluţia ideală; în al doilea rând, întrucât a compromis o relaţie de încredere avută cu un om care crezuse că poate apela la el expunându-şi o părere diferită de a parohului său. Astfel, şi-a trădat vocaţia de preot pastor călăuzitor.
-
Dumneavoastră îmi cereţi deci să judecăm împreună, privind situaţia din punctul de vedere al interesului religios al băiatului, avantajele şi dezavantajele înscrierii lui la Seminar.
-
Da... Iată, adeseori se spune că ora de religie nu este esenţială, nici suficientă pentru o educaţie creştină autentică a copilului. E necesar să luăm în calcul şi contextul social-spiritual în care alţi profesori îşi predau propriile materii etc. Mă întreb dacă acest aspect este nu este cu adevărat fundamental, mai important decât ceea ce se poate distruge într-un tânăr printr-un anturaj murdar, prin naveta cu trenul etc.
-
Pentru dumneavoastră, preocuparea pentru o educaţie autentică din punct de vedere religios are mai multă importanţă...
Tocmai datorită faptului că a urmărit cu atenţie linia gândirii interlocutorului său, pentru că l-a înţeles, susţinut, iluminat, el aude de la interlocutorul său ceea ce încercase răspunsul nr. 1 să pună în evidenţă în sens contrar. Această mişcare precisă, prin intermediul căreia interlocutorul însuşi îşi enunţă motivele, tot mai profund elaborate, ale unei decizii prudente (eliminând tendinţele sterile prin care fiecare se rigidizează pe poziţia sa) este fructul cel mai preţios al funcţiei psiho-directive a dialogului pastoral. În ultima intervenţie a păstorului observăm şi echilibrul în maniera lui de a trage concluziile şi de a formula alternativele. Făcând astfel, este evitat pericolul de a fi acuzat că a făcut o alegere în numele altuia, alegere care nu avea dreptul să o facă.
Sfârşitul conversaţiei
-
Îmi pare rău să abuzez încă o dată de timpul şi de răbdarea domniei voastre. Dar cu dumneavoastră se poate discuta. Soţia mea se va bucura enorm când îi voi repeta ceea ce mi-aţi spus. Pe scurt, după părerea dumneavoastră, ce este cel mai bine pentru fiul nostru?
-
De fapt, noi am discutat mai mult despre ceea ce aţi putea face, dumneavoastră cu doamna, pentru a asigura fiului o educaţie realmente creştină şi a-i garanta un viitor potrivit aspiraţiilor şi înclinaţiilor sale.
-
Dacă am înţeles bine, mă lăsaţi să acţionez după cum cred eu de cuviinţă.
-
Desigur, pentru că dumneavoastră vreţi binele acestui copil.
-
Da, şi mă gândesc că educaţia lui religioasă nu va avea nimic de pierdut dacă nu va merge la Seminar, ci la acest liceu din aproprierea casei noastre, unde profesorul de religie – de-a lungul a patru ani - îl va putea conştientiza de autenticele sale înclinaţii şi de eventuala lui vocaţie preoţească. Astfel, va putea urma ulterior teologia, fără să se mai îndoiască de vocaţia sa.
-
Deci, aţi ajuns şi la concluzia că, în cazul nostru, conştiinţa nu vă impune să cedaţi insistenţelor parohului? După toate cele care s-au spus aici, sunt sigur că veţi lua decizia finală în deplină cunoştinţă de cauză;
-
Discutând cu dumneavoastră, îmi dau seama că intră în joc mult mai multe elemente de câte gândeam la început. Este destul de dificil.
-
În fond, există două mari posibilităţi: a-i oferi băiatului atmosfera seminarului teologic, dar cu riscul de a-l „corupe” din cauza anturajului pe care-l va avea făcând naveta, sau a-i garanta o bună formaţie duhovnicească şi religioasă graţie uceniciei făcute pe lângă acel profesor de religie deosebit de la Liceul de Limbi Clasice. Modul optimal de a lua cea mai bună decizie este acela de a reflecta profund asupra ambelor alternative, şi a cere călăuzirea lui Dumnezeu spre ceea ce este realmente mai bine pentru copil.
-
Ne vom gândi pe mai departe. Vă vom aduce la cunoştinţă decizia noastră finală. Mulţumim foarte mult. M-aţi ajutat enorm să clarific situaţia care mă preocupa atât de mult. Să lăsăm în seama lui Dumnezeu tot restul.
Este de observat cum toate tentativele domnului Traian de a obţine de la profesorul său luarea unei poziţii clare întâlnesc atitudinea prudentă, corectă şi duhovnicească a acestuia de reflexie, clarificare, sintetizare, punctualizare şi de evidenţiere a alternativelor.
Dostları ilə paylaş: |
