Raport săPTĂMÂnal sistem bancar, 19 – 25 ianuarie 2015

25 ianuarie 2015, Economica.net: Ce-i sfătuieşte avocatul Piperea pe cei cu credite în franci elveţieni

Avocatul Gheorghe Piperea le-a transmis celor cu credite în franci elveţieni, la mitingul din Piaţa Constituţiei, că băncile nu negociază condiţiile creditelor ca soluţii individuale, în ciuda declaraţiilor bancherilor, şi i-a îndemnat să constituie grupuri de 200-300 persoane pentru a negocia, potrivit Mediafax.

"Puteţi să vă adunaţi în grupuri de 200-300 de persoane pentru a putea să fiţi importanţi, să puteţi negocia. Degeaba vi se spune că soluţiile sunt individuale, că soluţiile sunt la îndemâna băncilor, nu negociază nimeni cu dumneavoastră până nu sunteţi un grup mare!", a fost mesajul lui Piperea către cei 3.000 de protestatari adunaţi în faţa Parlamentului.
El i-a îndemnat totodată pe clienţii cu credite în franci elveţieni să nu se aştepte la soluţii reale din partea parlamentarilor.
De asemenea, a făcut referire la potenţialul risc pentru aprecierea cursului euro-leu în urma măsurilor anunţate joi de Banca Centrală Europeană şi impactul acestuia asupra clienţilor cu credite în euro.
"Sunteţi consideraţi şi acum cantitate neglijabilă. Eu am credit în euro, dar să ştiţi că mă tem foarte tare pentru ceea ce se va întâmpla săptămâna următoare, pentru că s-au întâmplat nişte lucruri la Banca Centrală a Europei şi ce s-a întâmplat la banca centrală a Elveţiei cu o săptămână în urmă a fost ca un fel de preambul pentru ce va fi săptămâna viitoare. Aşa că oţi fi dumneavoastră cantitate neglijabilă, dar să vedem ce se va întâmpla când va apărea o problemă similară cu cei care au credite în euro, care sunt 60% din totalul creditelor, nu mai sunt neglijabile deloc!", a spus Piperea.
Avocatul Gheorghe Piperea este unul dintre cei care au reprezentat, în instant, mai mulţi clienţi în procesele cu băncile.
Mitingul, organizat de Grupul Clienţilor cu Credite în CHF (cu circa 16.000 de membri) pe reţeaua de socializare Facebook, a reunit români din multe zone ale ţării, care au venit împreună cu familia, copiii şi prietenii, de la Bacău, Brăila, Constanţa, Cluj, Sfântu Gheorghe, Harghita, Tulcea, Baia Mare, Slatina, Piteşti, Timişoara, Oradea, Iaşi, Turda sau Galaţi.
"BNR+Bănci+Clienţi=Vinovaţi! De ce doar noi suntem penalizaţi?", "Banca=Cămătar legalizat de BNR şi de Stat!", "Nu vrem banii de la stat, vrem sistem reglementat!", "BNR reglementează doar cum băncile dictează!", "Vreau rata să îmi plătesc, Copilul din ce-l hrănesc?", "Je Swiss dator vândut!", "Rate CHF la curs istoric!, "Eram educat, dar dezinformat. Banca m-a înşelat!", "Voi aveţi puterea, noi avem durerea!" sunt doar câteva dintre mesajele pe care îndatoraţii la bănci în franci elveţieni le afişează pe pancarte.
Grupul a depus marţi, prin reprezentanţii săi, o cerere la Guvern, Camera Deputaţilor şi Senat, prin care propune spre dezbatere şi adoptare în regim de urgenţă, de maxim două săptămâni, un text de iniţiativă legislativă care să soluţioneze situaţia "gravă" în care să regăseşte o mare parte a clienţilor care au contractat credite în monede străine (franci elveţieni, euro sau dolari).
Clienţii instituţiilor de credit cer astfel, prin măsurile propuse, ca băncile să le ofere posibilitatea de a opta pentru conversia creditelor în valută în moneda naţională, la cursul de la data semnării contractelor apreciat cu cel mult 20%, indiferent de tipul creditului, ipotecar sau de nevoi personale.
Totodată, ei solicită interzicerea aplicării de către bancă a unor comisioane şi garanţii suplimentare, precum şi de costuri şi alte cheltuieli netransparente în procesul de conversie. O altă cerere este ca dobânda anuală efectivă (DAE) pentru creditul în lei să nu depăşească nivelul DAE aplicat anterior.
În România, peste 75.000 de persoane fizice au credite în franci elveţieni, potrivit datelor BNR, iar 95% din împrumuturi sunt concentrate la şase bănci, dintr-un total de 14 instituţii de credit care au acordat finanţări în franci elveţieni. În realitate, numărul debitorilor cu credite în CHF ajunge la circa 200.000, având în vedere că mai multe instituţii de credit au externalizat o parte din aceste împrumuturi către băncile-mamă.
Cursul pentru francul elveţian anunţat vineri de BNR a crescut cu 1,5%, la 4,5817 lei, înregistrând astfel al şaselea maxim consecutiv în ultimele şapte şedinţe. Referinţa a crescut cu 6,65 bani, de la 4,5152 lei joi, plasându-se astfel pentru a doua şedinţă consecutiv peste nivelul euro.
Francul s-a apreciat puternic începând de joi, 15 ianuarie, când banca centrală a Elveţiei a decis să renunţe la un curs minim de schimb de 1,2 franci/euro, introdus în septembrie 2011, la momentul la care francul era aproape la paritate faţă de euro, la fel ca în prezent.
Francul elveţian a crescut cu 22,4% faţă de leu comparativ cu nivelul anunţat de BNR pe 14 ianuarie, înainte de hotărârea Băncii Naţionale a Elveţiei.
Dacă un român cu credit în CHF plătea până la acel moment pentru o rată medie de 500-600 de franci între 1.900 lei şi 2.250 lei pe lună (calcul la cursul BNR din 14 ianuarie), peste numai o zi suma de achitat pentru aceeaşi rată a urcat brusc cu 300-350 de lei, la 2.200 - 2.600 de lei.
Cum aprecierea monedei elveţiene a continuat pe parcursul zilelor următoare, clienţii băncilor au fost nevoiţi să suplimenteze suma respectivă, la cursul de vineri, cu încă 90-150 de lei, însă la cursul de schimb afişat de bănci sau de casele de schimb valutar, contravaloarea ratei a crescut mai mult.
OTP Bank a fost prima instituţie de credit care a anunţat, vinerea trecută, o măsură de reducere a impactului cursului de schimb franc elveţian - leu asupra ratelor clienţilor cu credite în CHF. Astfel, banca va aplica reducerea marjei de dobândă cu 1,5 puncte pe o perioadă de trei luni, iar clienţii pot solicita această facilitate până la 27 februarie 2015, în unitatea în care au semnat iniţial contractul de credit. Aceeaşi soluţie a fost anunţată vineri şi de Millennium Bank, bancă achiziţionată de OTP.
Raiffeisen Bank a redus începând de vineri dobânda pentru clienţii cu credite în CHF, cu cinci luni înainte de termenele contractuale, Volksbank Romania va menţine pentru o perioadă de trei luni, până la 17 aprilie, cursul de schimb franc/leu folosit de bancă la 31 decembrie, de 3,8035 lei, iar Piraeus Bank va propune soluţii individuale pentru clienţii cu împrumuturi în CHF.

25 ianuarie 2015, zf.ro: OPINIE CRISTIAN HOSTIUC, DIRECTORUL EDITORIAL AL ZF

Drama reală a celor care au credite în franci sau chiar în euro luate în boom nu este creşterea cursului, ci înjumătăţirea valorii proprietăţilor deţinute în garanţie, agravată şi de scăderea veniturilor proprii

Scăderea dramatică a valorii proprietăţilor deţinute şi reducerea veniturilor îi afectează mult mai mult pe cei care au luat credite imobiliare în perioada de boom decât creşterea cursului valutar.

Dacă dăm puţin timpul înapoi, nu în 2005-2008, ci la începutul anilor 2000, avem în oglindă nu creşterea francului elveţian, ci creşterea dolarului.
Acum 15 ani, au apărut în România pentru persoanele fizice creditele imobiliare în dolari, pentru că moneda americană era principala valută la vremea respectivă, euro fiind la început.
Volksbank intrase agresiv cu un produs de creditare imobiliară în dolari pe termen lung, peste 10 ani, luând în considerare ca venituri nu numai cele incluse pe cartea de muncă. Atunci, preţul apartamentelor era cuprins între 7.000 şi 9.000 de dolari, două camere în Militari. Dacă îmi amintesc bine, cred că dobânda era de 8-10% pe an la dolar. Un produs similar în lei nici nu exista, pentru că dobânda era undeva la 40-50% pe an, la o inflaţie de 20-30%.
Cursul mediu pentru anul 2000 a fost de 21.692 lei/dolar, adică 2,16 în cotaţiile de acum. În 2001, cursul mediu a urcat la 29.060 lei/dolar, adică 2,9, rezultând o creştere de 34%. În 2002, cursul mediu a fost de 33.055 lei/dolar, adică 3,3 lei, ceea ce înseamnă o creştere de 57%, faţă de anul 2000. În 2003, cotaţia medie a dolarului a fost de 33.200 lei, adică 3.3 lei, rezultând o creştere tot de 57%.
Din 2003, nivelul maxim, dolarul a scăzut de la 3,3 lei la 2,4 lei în 2007, şi 2,5 lei în 2008. Din 2008, a reînceput să crească urcând în 2009-2010 la 3-3,1 lei, pentru ca în 2012 - 2014 să se învârtă între 3,3-3,4 lei.
În ianuarie 2015, cursul a urcat la 3,9-4 lei, pentru un dolar.
Dacă luăm în considerare perioada 2000-2004, când dolarul a crescut cu aproape 60%, toţi cei care au luat credite ipotecare în dolari ar fi trebuit să se urce pe pereţi, să protesteze în faţa BNR, să trântească uşile la bancă, să înnebunească reţelele sociale, să facă grevă, exact cum s-a întâmplat cu cei care au avut credite în franci elveţieni.
Creşterile sunt cam aceleaşi, şi oricum ce a avut în plus francul elveţian s-a compensat printr-o dobândă mai mică faţă de dolarul american.
Dacă venim şi în zilele noastre, cursul dolarului s-a dublat în lei faţă de anul 2000, exact cum s-a dublat cursul francului elveţian faţă de 2005-2006.
Unii au ieşit în stradă, cei cu credite în franci elveţieni, cei cu dolari, nu. De ce?
Din două motive: pentru cei care au luat apartamente în dolari la începutul anilor 2000, valoarea proprietăţii a crescut de 15 ori până în perioada de boom (acel apartament de două camere valora 100.000 de euro) pentru a se situa acum la peste 10 ori, pentru că preţul apartamentelor a scăzut, situându-se acum în jurul a 40.000-50.000 de euro, adică 45.000-55.000 de dolari.
Valoarea proprietăţii luată pe credit este de aproape zece ori mai mare faţă de principala.
Al doilea motiv este că veniturile celor care au luat credite în dolari au crescut de 5 ori faţă de începutul anilor 2000. Deci orice creştere a cursului dolarului a putut fi absorbită printr-un ritm de creştere mai ridicat a veniturilor, adică ponderea principalului şi a dobânzii în veniturile salariale a scăzut. Dolarul a crescut cu 50-100% (la cursul zilei), dar veniturile au crescut cu 400-500%, dacă nu chiar mai mult, pentru cei care au avut şansa să ocupe un job bun, cu un salariu ridicat, atunci când a venit cererea din partea companiilor. Pentru statistică, salariul mediu între 2000 si 2014 a crescut de la 400 de lei la 1.700 de lei.
Situaţia este exact inversă pentru cei care au luat credite în perioada de boom (2006-2008), atât în franci elveţieni cât şi în euro.
În primul rând, valoarea proprietăţii cumpărate pe credit a scăzut pe medie cam cu 50%.
În al doilea rând, cursul francului elveţian faţă de leu a crescut cu 70-100%, iar cel al euro cu 30-40%.
În al treilea rând, veniturile salariale, chiar dacă la nivelul anilor de boom, au stagnat sau chiar au scăzut. Sunt puţini cei care pot consemna o creştere salarială.
Având în vedere acest lucru, ponderea ratelor în total venituri s-a mărit semnificativ, ceea ce a creat o problemă.
Scăderea dobânzilor la credite nu reuşeşte să compenseze deloc creşterea cursului, stagnarea sau scăderea veniturilor.
Dacă ne uităm la valoarea proprietăţii cumpărate în perioada de boom, "ne împuşcăm", plătim valoarea apartamentelor cât nu face şi cât nu vor mai face niciodată. Două camere în Militari, într-un bloc care deja este vechi, plin de igrasie, costă la finalul creditului cât un penthouse.
Pentru cei care au luat credite în dolari la începutul anilor 2000, dacă nu mai pot să facă faţă ratelor lunare şi îşi vând apartamentul, pleacă cu 30.000-40.000 de dolari în mână şi fără datorii la bancă.
Pentru cei care u luat credite în franci elveţieni sau euro în perioada de boom, dacă se predau, iar executorul le vinde apartamentul, tot rămân cu o datorie de 30.000-40.000 de euro, dacă nu chiar mai mult, în funcţie de ce a cumpărat fiecare. Dacă valoarea proprietăţii deţinute la zi ar fi fost mai mare decât valoarea creditului, probabil că nu ar fi fost nicio problemă.
De aceea lumea este atât de nervoasă şi se uită cu ură la bănci, bancheri, Banca Naţională, guvern etc.
Este puţin probabil ca valoarea proprietăţilor şi nivelul veniturilor persoanelor fizice să crească în acelaşi ritm ca în perioada 2005-2008, doar dacă "vine o nouă revoluţie".
În cea mai bună variantă, dacă economia României creşte nu cu 1-2%, ci cu 5-6% pe an, ne putem aştepta ca abia peste 10 ani valoarea proprietăţilor şi a veniturilor noastre să crească cu 50-100%.
25 ianuarie 2015, zf.ro: Contraargument: De ce SUNT de acord cu cei care au luat credite in franci elveţieni

Explozia cursului de schimb pentru francul elveţian din ultimele două săptămâni a generat reacţii vehemente în spaţiul public, inclusiv în rândul cititorilor Ziarului Financiar, care s-au exprimat fie în scris, fie chiar în platoul emisiunii ZF Live, difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la 12 la 13.

Ziarul Financiar a publicat săptămâna trecut opinia unuia dintre cititori, V.B, care argumentează împotriva românilor care s-au împrumutat în credite în franci elveţieni. Opinia integrală o puteţi citi aici.

La o săptămâna de la publicare opiniei, am primit pe adresa redacţiei o contraopinie, de la cititorul Bogdan Verdeş, care se recomandă cu funcţia de inginer economist. Publicăm mai jos opinia integrală a lui Bogdan Verdeş:

"Stimate autor,
Apreciez in mod deosebit opinia si totodata ingrijorarea dvs. ca anumiti semeni ar putea fi sprijiniti sa depaseasca o perioada dificila, spre deosebire de dvs. care, atunci cand ati JUCAT la bursa nu ati fost sprijinit sa va diminuati pierderile. Cred ca sunteti in asentimentul meu si sunteti de acord sa folosesc expresia "A JUCA LA BURSA" pentru ca in definitiv ati dorit obtinerea unor castiguri peste medie intr-un timp relativ scurt.
Sunt sigur insa ca nu veti acuza pe niciunul din zecile de mii de romani (fie 75.000 fie 200.000 in functie de partea baricadei pe care fiecare se afla) ca "a jucat" la achizitie de apartamente avand in vedere varfurile valorice existente in acea perioada.
Intrebarile pe care le adresez distinsului autor sunt insa urmatoarele:
1. Ce facem cu cei care au contractat creditul in CHF in ciuda faptului ca se incadrau si la credite in EUR insa bancile i-au sfatuit/obligat pentru achizitia unui apartament sa apeleze la aceasta moneda fara a le fi indicat riscurile pe termen mediu/lung? Poate fi acuzata banca de ascundere de informatii? Avand in vedere ca vorbim despre o criza financiara, in principal cauzata de banci, fie centrale, fie comerciale putem suspecta bancile de inducere in eroare si influentare a deciziei pe informatii false? Evident ca in anul 2015 cu totii am capatat putina experienta in plus, astfel incat nici eu si nici dvs. nu ne-am mai asuma riscuri pe care ni le-am asumat anterior insa sa recunoastem ca in acei ani, bancile s-au bazat pe lipsa de informatii care domnea inca in piata si imposibilitatea de negociere avand in vedere pozitia de forta pe care se aflau si din pacate se afla in continuare.

2. Oare BNR nu trebuia sa intervina in modul de rambursare a creditelor astfel incat intr-o rata ponderea principalului sa fie mai mare decat cea a dobanzii si nu cum se intampla acum ca in prima jumatate a perioadei de imprumut banca are deja asigurat profitul din dobanda? Se stie ca dupa 7-8 ani majoritatea au achitat numai o parte din datorie, cea mai mare valoare achitata fiind reprezentata de dobanda...

3. Cum procedam cu imprumuturile catre FMI, despre care nici eu si probabil nici dvs. nu ati fost intrebat daca suntem sau nu de acord sa le contractam?

4. Daca numarul celor imprumutati in CHF nu este relevant pentru economie, si este comparabil cu cel al votantilor din diaspora, propun ca cei din diaspora sa nu mai aiba drept de vot intrucat nu sunt relevanti pentru economie. Sunteti de acord cu mine stimate domn V.B.?

5. Afirmati ca sunteti de 15 ani abonat ZF si v-ati bazat deciziile pe articolele din ziar insa pe de alta parte concluzia este ca ati pierdut. Permiteti-mi sa constat ca de fapt aceste informatii nu v-au fost suficiente deci nu era o certitudine a faptului ca in masura in care zecile de mii de mai sus citeau publicatiile financiare renuntau la gandu de a face un credit ipotecar.

6. De ce dragii nostri vecini maghiari au avut timp sa ia masuri in privinta CHF si noi ne trezim acum la al doilea mare soc trait din cauza acestei monezi? Suntem noi de vina sau cei care nu au luat masurile atunci cand acest lucru a fost necesar si mai mult decat atat SNB a venit in ajutor si pentru o perioada importanta de timp a inghetat cursul?

Asa cum bine v-ati dat seama sunt intrebari retorice la care atat dvs. cat si alte persoane sa reflecteze si sa ajunga la concluzia ca indiferent cat de mica ar fi o anumita categorie, trebuie sa fim solidari si sa gasim solutii potrivite ambelor parti.
Avand in vedere ca dvs. ati activat intr-un domeniu fara legatura cu problema CHF, dati-mi voie sa interpretez opinia dvs. ca fiind din categoria "sa moara si capra vecinului"...dar cine stie poate pe viitor vom reusi sa depasim aceste mentalitati care nu ne vor ajuta niciodata sa progresam si sa invatam din greseli intr-o Romanie a bunului simt.
Un cititor fidel online,
B.V."

Pagina din